5,205 matches
-
VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe, nu există sufleur chiar, de te-ncurci, te folosești de intuiție și de reflexe, iar pe
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe, nu există sufleur chiar, de te-ncurci, te folosești de intuiție și de reflexe, iar pe scena vieții mereu, te-ntorci. Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții, totdeauna trebuie să
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
sunt necesare repetiții, timpu-i va dărui vieții o recompensă. 10 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Simt adieri prin faldurii de perdea,apoi am văzut fereastra deschisă,am tresărit, căci vântul se trudeasă-mi prindă în păr o stea prezisă.Închid pleoapele sub palida-adiere,gândurile-mi rătăcesc, fără adresăși dincolo de-a vântului mângâiere,sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe,nu există sufleur chiar, de te-ncurci,te folosești de intuiție și de reflexe,iar pe scena
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mai mult Simt adieri prin faldurii de perdea,apoi am văzut fereastra deschisă,am tresărit, căci vântul se trudeasă-mi prindă în păr o stea prezisă.Închid pleoapele sub palida-adiere,gândurile-mi rătăcesc, fără adresăși dincolo de-a vântului mângâiere,sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe,nu există sufleur chiar, de te-ncurci,te folosești de intuiție și de reflexe,iar pe scena vieții mereu, te-ntorci.Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții,totdeauna trebuie să
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
2016. Astăzi regretăm, dar ne bucurăm cu aduceri aminte, gânditor privești dincolo de prag... și rămâi cuminte, cu tot ce ne doare și se-ascunde sub masca tăcerii, iubirea trăiește, a-nfruntat crivățul și toanele vremii. La tâmple ai troiene și pe pleoape sloiuri de gheață, dar ești îmbibat cu iubire iar prin vene sete de viață, ți-ai legat clipa de mine chiar dacă uitării m-ai cerut, dor neiertător, vei tânji mereu ca după ultimul sărut. Știu că te doare, dezleagă gândul
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mult Astăzi regretăm, dar ne bucurăm cu aduceri aminte,gânditor privești dincolo de prag... și rămâi cuminte,cu tot ce ne doare și se-ascunde sub masca tăcerii,iubirea trăiește, a-nfruntat crivățul și toanele vremii.La tâmple ai troiene și pe pleoape sloiuri de gheață,dar ești îmbibat cu iubire iar prin vene sete de viață,ți-ai legat clipa de mine chiar dacă uitării m-ai cerut,dor neiertător, vei tânji mereu ca după ultimul sărut.Știu că te doare, dezleagă gândul
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
meu, ești sfântă revărsare, Chiar și atunci când viața este grea, Când te privesc, în clipe de-ncercare, Primesc puterea de-a înainta, Copile drag, ești susurul de apă, Ce-mi răcorește arșița din piept, Ești vis dorit pe-al amurgirii pleoapă Și împlinire-n tot ce eu aștept, De-aceea azi, copile-ți spune mama, Cu dor arzând, cu lacrimi pe obraz, Trăiește sfânt, la ce faci, ține seama, Să te ferești de rău și de necaz, Mult prețuiește-a mamei
COPILUL MEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385272_a_386601]
-
nu mai au pădure.Să mai fim uniți o dată, într-un glas să spunem:pas!Și să le tăiem elanul, ducând degetul la nas!... XII. SUPERSTIȚII, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Se zbate pleoapa de la ochiul drept, Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Citește mai mult Se zbate pleoapa de la ochiul drept,Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul,Prea tare-mi bate inima în piept,În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul.Mi se ridică sângele-n obrazAnticipând intuitiv
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Citește mai mult Se zbate pleoapa de la ochiul drept,Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul,Prea tare-mi bate inima în piept,În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul.Mi se ridică sângele-n obrazAnticipând intuitiv schimbarea,Din galben-arămiu ca un topazCameleonică-i acum, culoarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
a preschimbat în șoaptăPunctul fixat de o privire goală,Pocnește undeva-n urechea dreaptăCând ciocănelul bate-n nicovală.Nu știu, cum va fi clipa următoareAm să zâmbesc ori poate am să plâng,Este un semn,este o întâmplare...Se zbate pleoapa de la ochiul stâng.... XIII. DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ?, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
va vrea și ea să aparăSă-ți fie bine suflete,așa să-ți fie!... ÎI. LUPTA ȘI DEMONI!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. Frumoase-s diminețile însorite Îmi zâmbește soarele amețitor, Îmi sunt pleoapele încă adormite Și totuși,azi m-am trezit învingător! M-am luptat cu demonii-n cete De nu m-ai puteam nici să respir, Au plecat cu dezamăgiri și regrete Că nu m-au trimis în vreun azil ! Triumfator mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
dreapta! Acum probabil demonii-s la cârciuma, Își plâng amarul într-o sticlă cu vin Au pierdut în luptă,au rămas cu teamă Și cu gustul înfrângerii resimțit din plin! Frumoase-s diminețile însorite Îmi zâmbește soarele amețitor, Îmi sunt pleoapele încă adormite Și totuși,azi m-am trezit ... Citește mai mult Frumoase-s diminețile însoriteîmi zâmbește soarele amețitor,Îmi sunt pleoapele încă adormiteși totuși,azi m-am trezit învingător!M-am luptat cu demonii-n ceteDe nu m-ai puteam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
cu teamă Și cu gustul înfrângerii resimțit din plin! Frumoase-s diminețile însorite Îmi zâmbește soarele amețitor, Îmi sunt pleoapele încă adormite Și totuși,azi m-am trezit ... Citește mai mult Frumoase-s diminețile însoriteîmi zâmbește soarele amețitor,Îmi sunt pleoapele încă adormiteși totuși,azi m-am trezit învingător!M-am luptat cu demonii-n ceteDe nu m-ai puteam nici să respir, Au plecat cu dezamăgiri și regreteCa nu m-au trimis în vreun azil ! Triumfator mă simt azi și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
este dura dar dreapta!Acum probabil demonii-s la cârciuma,Isi plâng amarul într-o sticlă cu vinAu pierdut în luptă,au rămas cu teamăși cu gustul înfrângerii resimțit din plin!Frumoase-s diminețile însoriteîmi zâmbește soarele amețitor,Îmi sunt pleoapele încă adormiteși totuși,azi m-am trezit ... III. ROMÂNIA AZI!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Călători prin lume după vise Uităm adeseori cine suntem, Dumnezeu ne are destinele scrise Si totusi parcă rătăcim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
-ncearcă iar acum, /îmi scot batista-ceea, Tita dragă, /care mai poart-o urmă de parfum. (Înviere, 13 Aprilie 1958, Min. Interne, celula 35 subsol). Slovele sale plouă peste noi cu mângâieri de cântare ca frumoșii ochi de Fecioară, care tremură în pleoapele moi prin cuiburi de lumină. Neobosite de așteptări, dorințele încununează trăirea, bând frumusețea unei vieți. Inima lui caldă, dogoritoare ne deschide porțile sufletului. Cântarea răsună din adânc și ne inundă făptura. Poezia lui bate-n aripile cugetului nostru dorinți înviorate
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
e datul Soarelui să-ți fie, velință sufletului, în a ta pornire, gândul se-mpacă și furtuni de stele, coboară-ncet prin rodul câmpului... și iele încearcă timpului, măsura-n fapte... de-aceea ele se arată doar în noapte, când pleoapa, tâmpla o așterne între perne, când trupul obosit i-un bulz în piele, când sufletul aleargă printre lumi când tu nu poți să cânți, să te aduni... Copilă, destrămarea-i doar poveste... visul se-nalță-ntreg, zăpadă fină-n creste
PĂRINTE (*) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361262_a_362591]
-
începutul noiembrin! FÂNTÂNA FERMECATĂ „În mijlocul pădurii e fântâna din care buzele lunii se adapă lăsându-și inelul, plătind pentru apă. Zic unii...” Dar cea mai sprințară, din câte știu dintre fete, îmi face cu ochiul zâmbind - zbor de lăstun printre pleoape: „Dă-mi mâna că taaare mi-e sete! Nu-i așa că-i aproape?” CÂNTEC DE DRAGOSTE Pentru că iubește muntele își dăruie chipul și luna în întregime apei. Chiar și piatra din vârf, ce-a fost azi dimineață soarelui cântec, i-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
fi soare, alții - întruchiparea de nor înspre grâu, dar nu avea aripi, cum nici inima n-are, ci numai flăcările-ntinse a zbor. Pasăre a sfântului sărut! Numai îndrăgostitul Te șoptește, cum apele-și sorbeau genunea spre-nceput asemeni cu pleoapele, din două - zborul întreit al Păsării cu umbră de pește. PESTE VREMURI DE COLIND Când începeau să se rumenească măgurile serii, plecam către Tine, Doamne, să-ți înflorim toți merii de-a florile dalbe. Spre miezul nopții ne trimeteai din
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
-nvăț și primăvara cum să te-mbete, dar din ce, să nu știi, explozii de orgă și verde, să crezi că ți-e creanga străină, săruturi promise să-nmugure merii, dezlănțuiri până-n țipăt stihiei din duh și din ape, iar în pleoape verzuiul acord - ghiocel. Altfel, zloată murdară pe-un gând în ruină, ploaie și frig și zvârlite patine... Ea nu ar ști cum poate fi primăvară de nu i-aș cânta despre tine, iar timpul i-ar curge urât, pustiu și
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
la cer și dorm acum ca fluturii petala odihnind pe lăicer. Se-aude ningând pe afară... Boul bea apă din colind și-i face loc și asinului să se adape. Se-aude ningând pe afară ca șoaptele inului rostite în pleoape. Candela și Maica Fecioară una pe alta se luminează. „Mireasma de pâine, din dreapta Fiului de Domn oare ce-o fi visat de suspină prin somn?”, o-ntreabă candela iară. Una spre alta, se privesc spre-nceput de colind, dar acum
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
comică va urca la incandescență, fără a epuiza lumina argintie a resurselor de talente, pentru că unul și cel mai important dintre rosturile ei este acela al sădirii afecțiunii față de muzica elevată în inima micilor spectatori. Ei au lumină și în spatele pleoapelor pentru că le închid spre a visa luminos! Un astfel de vis este acesta de a frecventa spectacole de operă, iar unii, chiar de a urca într-o zi pe scenă, întru nimic mai prejos, ba chiar egal de fascinant cu
OPERA COMICĂ PENTRU COPII A CUCERIT MARELE PREMIU LA BEIJING de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360230_a_361559]
-
rece Noi tâmpla ne-o vom ține; Și frunte lângă inimi Și inimi lângă frunte Noi sus vom ține gândul Mai sus decât un munte Și muntele e-o treaptă Și noi suntem un munte, Când florile ne ard sub pleoape Și ochii-n rouă știu să cânte. Iar când durerea e adâncă De nu mai vrea din gând să iasă Noi știm să facem visul stâncă Și din lumină omului mireasă. Dio își privi ceasul : trebuia să pună jos stiloul
TEZA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360251_a_361580]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să... Să mergem pe aici...Dar am mai fost: Hățișuri, flori șisomnoroase ape... Să mergem iar nu mai are rost, Imagini vechi îmi tremură sub pleoape. Acum hai să vorbim...Am mai vorbit, Și n-aputut ajunge la concluzoio În convorbire fără de sfârșit, Generatoare însă de confuzii. Atuncea să tăcem...Am mai tăcut În cufundări atone și profunde, Dar iar ne poartă gândul spre trecut, Ne asaltează-ndatp
SĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357271_a_358600]
-
secată cu mult timp în urmă. În mijlocul ei se afla o statuetă de ipsos, acoperită cu găinaț, înfățișând un băiețel cârlionț at, îmbrăcat în frac, care cânta la harpă cu capul înclinat gânditor într-o parte. Nu avea buze și pleoape, lucru care îi dădea un aer foarte trist. Oare de unde știa bunicul meu de zeiță? Noi nici măcar nu aveam o bibliotecă în casă, darămite cărți de mitologie greacă. Am încercat să mi-o imaginez pe zeița curcubeului - ceafă delicată, sâni
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]