1,106 matches
-
aș putea liniștită să spun numele doar unuia dintre ei, al ei, fiindcă ea este cea care-mi răspunde la telefon. Ori de câte ori nu mai pricep nimic, dar nimic, dintr-o situație sau întâmplare (petrecută de cele mai multe ori în paradoxala, niciodată plicticoasa, în fine cred că ați ghicit: în eterna și fascinanta noastră țară) iau telefonul și i-o expun, iar dna Lovinescu, după o tăcere de câteva secunde, îmi răspunde concis, la obiect, cu acea voce a ei, "obosită de România
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
autolimitare și armonie interioară, ce nu poate oferi cîtuși de puțin loc marii contradicții dintre tragic și comic. 101 Thackeray speră că, potrivit acestei definiții, ar putea fi socotit el însuși printre humoriști, cu toate că în "Times" era numit un mizantrop plicticos, care nu vede nicăieri nimic bun. Thackeray însuși și înaintea sa Dickens, iar după el, George Eliot, alcătuiesc o serie de humoriști englezi a căror caracterizare, în raport cu scriitorii secolului al XVIII-lea aparținînd aceleași orientări, ar prezenta un mare interes
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
răcească unul dintre noi pentru a confirma teoria. » Al patrulea lucru pe care l-am înțeles este că nici măcar talentul și tehnica, nici măcar faptul de a fi unul dintre cei mai citiți scriitori din lume nu te împiedică să fii plicticos și previzibil, și obosit, și îngâmfat așa cum a fost Ian McEwan la conferința (cu duble ghilimele dacă s-ar putea) avută în cadrul PEN World Voices. De mult nu am mai auzit atâtea platitudini emise într-un timp atât de scurt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
aplauze, după miile de uaaaau-uri, după sutele de bravo-uri strigate tot timpul. De fapt, mă pregătesc să vă descriu o sărbătoare cum nu cred c-a mai fost alta în țară. Nu tu discursuri sforăitoare, nu convenții sterpe și plicticoase, ci o mega-odă a bucuriei, printr-un spectacol al Filarmonicii Banatul care ne-a lăsat paf. Deși despre vajnica instituție timișoreană a mai fost vorba în Secretul... (anul trecut, toamna, când orchestra, corul, tunurile, puștile, clopotele ne-au amuțit în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de tot felul. Unii, grăbiți, scurtau sau condensau slujba. Alții, cu morgă și parapon, rosteau cuvintele răspicat și sonor, de se cutremurau zidurile și fugeau diavolii ce supăraseră pe cuvioșiile-lor. Am văzut nași neserioși, pentru care nășitul era o afacere plicticoasă. Am văzut, mai ales pe canicula trecutei veri, femei cu rochii decoltate până la buric, la care se benoclau popi sangvini, în scen(et)e demne de fantezia lui Florin Lăzărescu, spumante ca pastilele lui Radu Pavel Gheo. Mi-amintesc de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
influențează cinematograful. Mă prind că mam urcat în autocarul greșit numai când îl văd pe Amos Gitai câteva scaune mai în față și-mi dau seama că am nimerit cu panneliștii. Stau două ore la discuții după care plec. E plicticos, un sociolog olandez a încolțit o „stilistă de modă“, Katja Fuhrmann, care a lucrat la MTV, lansând trenduri și alcătuind hainele prezentatorilor. Ce știe ea să spună în ce fel stilul MTV face societatea mai liberă? Dar cui îi pasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
povestirea să aducă a anecdotă. Ia să facem socoteala ce este o povestire de o filă jumate: trebuie să aibă început, mijloc și sfârșit. Apoi, trebuie să aibă un subiect și un înțeles. Unii oameni explică fermecător, convingător, alții explică plicticos. Eu iubesc anecdota și nu trebuie să o disprețuim. Toată înțelepciunea lumii pleacă de la Esop, de la Antichitate... Toate bancurile astea pe care le auzim cu Bulă și cu evrei, de fapt, dacă săpați în arheologia anecdotei și a vorbei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lucruri același pat, aceeași cameră, aceeași mîncare, aceleași figuri, același calendar din care taie în fiecare zi cîte o cifră suspinînd AMR 1415, AMR 1414, 1413..., același cer pe care nu întrevede nici o speranță de libertate -, viața trece în penitenicar plicticos și extrem de încet. Impresia generală e cea a unei aneantizări profunde. Zilele trec toate la fel, traversate din cînd în cînd de imaginea unui film sau a unei cărți cu o lectură fără sfîrșit, de zborul unei păsări care trece
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră a apărut un moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase, doar detunăturile dinspre râu trezindu-ne din ațipeala ori așteptarea noastră plicticoasă. Moșneagul, mic de statură, cu ochi scânteietori, purta pe cap o pălărie uzată, tuflită și caraghioasă. Pe umărul drept atârna într-un toiag o traistă nici plină, nici goală, în picioare avea opinci de cauciuc. Mai târziu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
groase. Unii purtau și ochelari de cal. Poate îi supăra lumina sau vroiau să vadă bine numai într-o direcție. Alții, puțini la număr, erau extrem de caraghioși: purtau fracuri demodate și semănau cu niște pinguini uriași... Zborul devenise o plutire plicticoasă, fără sens, fiindcă scopul fusese atins. Fiecare trebuia să privească la tot ce se petrecea în spațiul stăpânit de privirea sa. Cei de deasupra poate doi trei dirijau lumina imaculată spre spațiile nemărginite, imunde din adâncuri. Propagarea ei se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de vară. Am încercat o dată să mă bronzez pe malul râului. Nisip era, apă era, dar parcă nimic nu se lega. Încercam, mă sforțam, degeaba. E drept, în locul ales cu grijă de mine, stăteam singur singurel. Făceam o plajă silită, plicticoasă, exilată și cu multe arsuri pe spate, fiindcă nu aveam unde să mă adăpostesc de soare. Copaci nu erau, umbrelă nu aveam, aveam doar entuziasmul neclintit de vicisitudini de a mă vedea maroniu în oglindă, seara, înainte de culcare. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Doamna de Coislin i-a spus Doamnei de Chateaubriand: „Vai, scumpa mea, în ce vremuri trăim! Este vorba totuși de fata lui Panckouke și este soția unui membru al Academiei, știai?“ Domnul Hennin, vechi funcționar la Ministerul de Externe și plicticos ca un formular, mâzgălea la niște romane nesfârșite. Îi citea într-o zi Doamnei de Coislin o descriere: o amantă părăsită, în lacrimi, pescuia melancolic un somon. Doamna de Coislin, care își pierduse răbdarea și căreia nu-i plăcea somonul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îi permitea păcate de neiertat simplilor muritori. Această puțină considerație pentru sentimentele altora i-a făcut mult mai mulți dușmani decât merita. Mă întorc la dineul de la Buissonrond; eram la felul doi și lucrurile se petreceau ca la toate dineurile plicticoase, spre marea întristare a convivilor de provincie, când Elzéar de Sabran, văzându-i atât de dezamăgiți, o apostrofă pe Doamna de Staël de la celălalt capăt al mesei, întrebând-o dacă, după părerea ei, legile civile ale lui Romu lus și-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mister. Asistăm la un șir de falsuri care nu duc nicăieri. Romanul se încheie prea clar pentru gustul unui lector Desperado. Ackroyd încearcă să aducă lirism în proza lui. Folosește frânturi de fraze ca refren. Multe amănunte sunt inutile și plicticoase, unele personaje n-au nimic magic și nu-și află locul în arhitectura istoriei (secretara lui Harriet, Mary, cuplul de homosexuali în proprietatea cărora se află falsele documente ale lui Chatterton, poeta Agnes Slimmer din secolul XIX). Sarah Tilt e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și trecuse la scrierea de piese de treatru. Rândurile de mai sus pornesc de la spectacolul cu piesa Ashes to Ashes, pe care criticul o acuză de totală lipsă de "umor": Pe timpul celor treizeci de minute de flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se ridică și se așează iar; cade cortina în final. Reacția criticii a fost amestecată. Unii n-au văzut nimic în piesă. Printre susținători, Alistair Macaulay de la Financial
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
degajarea lor. Prima (și ultima) oară în creația lui, suferința e absentă. Pisica e o ființă a bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri autobiografice? Unde? JB. Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră, a tuturor, e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rătăcește la țară. LV. Ce prieteni aveai în lumea literară New Yorkeză și ce prieteni literari ai la Londra? ES. Lumea poeților e foarte mică, ne știm toți între noi. Sunt prietenă cu tot soiul de scriitori dar ar fi plicticos să am doar prieteni literari. Există atâția pieteni prefăcuți în lumea literară, în ciuda idealurilor lor înalte. Nu m-a prea dus capul ori prefăcătoria să declar că-mi place cineva doar fiindcă mi-ar putea ajuta în "carieră". În ciuda cinismului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
turismului!) Seară destul de plăcută. Totuși d-nei S. și mie ne vine greu să facem față amintirilor comune din anii de școală ale d-rului S. și Margaretei. Urmează și niște discuții medicale îndelungate despre diferite medicamente (M. se descurcă bine). Totuși plicticos pentru neinițiați. Jargonul medical are o anumită superioritate. Mai că am simțit o urmă de "xenofobie" când am încercat să mă amestec în conversație. A trebuit să mă limitez la a-i asculta. Margareta în mare formă. 1 iulie Întâi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și cu proiectatul Institut Român de Cultură în portbagajul Mercedes-ului. Este amuzant cum personalitatea cea mai puternică și originală a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe cei care «uităă, sau mai grav, își falsifică memoria și trecutul”. Nicolae Breban ( I
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
La așa ceva nu se aștepta nimeni... „Căci eu sunt și poet - se încruntă brusc. Știați, nu?!... Priviți această diplomă, o am încă de pe vremea când eram student ca voi... Dar să vă citesc!“... Și ne-a citit entuziast cele mai plicticoase poezii pe care le-am auzit vreodată... „Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Există ? Nu cumva ele există numai în mintea ta ? (p. 53). Învinuirile lui Eurites aduc până la un punct cu cele adresate de Lamprocle tatălui său : certat pentru ingratitudinea față de părinți, fiul lui Socrate afirmă că s-a săturat de discursurile plicticoase ale acestuia (p. 69) și îl avertizează că n-ar strica să se gândească dacă filosofia lui nu-i cumva o treabă nefolositoare și învechită (p. 70). Chiar înaintea sfârșitului dramatic al fiului său, Anytos se plânge că băiatul odinioară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
De Methodo>> și nici cum arată ea acum nu ne poate fi de vreun ajutor. Oricine persistă o vreme cu bună credință în domeniul cercetării, trebuie cândva să-și schimbe metoda.” J. W. Goethe 171. „Când cineva face o carte plicticoasă, toată lumea se ferește să o citească și spune că a citit-o. Autorul ajunge atunci scriitorul de care are nevoie burghezia, căci ea vrea să aibă la preț convenabil totul: guvern, rege, minte și plăcere.” Honoré de Balzac 172. „Pentru
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
chimioterapie, și asta de cincisprezece ani. Are în abdomen "niște animăluțe care se tot foiesc". Nici bărbat, nici copii. A avut un soț, de mult, în tinerețe, dar l-a părăsit puțin după nuntă, pentru că era mereu posac. "Asta e plicticos." S-a întors la viața de celibatară, ceea ce, "pe cuvântul meu", nu-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
teoretice, iar conceptul de postmodern impune o constantă analiză, clarificare și critică. În primăvara anului 1993, în timpul unei excursii în Anglia, am descoperit, de exemplu, un articol în ziarul The Guardian, intitulat "Politicianul postmodern" și am constatat că era un plicticos discurs conservator, care nu prezenta nici un element care să-i dea dreptul la eticheta de "postmodern". La reîntoarcerea în SUA, am luat la întîmplare un exemplar din Washington Post Weekly și am remarcat un titlu care o descria pe Dee
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]