1,400 matches
-
coordonator Mihaela Moldovan Tărâmuri ascunse Asfințitul. Momentul când granița dintre realitate și fantezie dispare, când magia cuprinde întreaga lume și orice se poate întâmpla. Absolut orice. Sidney se plimba de-a lungul malului. Ultimele raze ale soarelui îi luminau fața plictisită. Stătea la bunici de vreo două săptămâni și nimic interesant nu se întâmplase. Avea nevoie să se întâmple ceva, oricât de neînsemnat, care să întrerupă monotonia aceea. Nu era genul de fată care să se bucure de liniște și de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva, iar eu am fost lăsată să am grijă de mamă. Aproape adormisem și eu când am auzit o voce de bărbat în anticameră. Ar fi trebuit să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram plictisită și înțepenită de atâtea ore de stat, așa că m-am ridicat și m-am dus eu însămi. Numele lui era Shalem. Era primul născut, cel mai chipeș și cel mai isteț dintre fiii regelui, foarte iubit de oamenii din Salem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
circulă acum, susură el. Este extrem de excitant! Măcar o dată se petrece ceva și În fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un aer plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
destul de serioase”; trebuia să facă o biopsie și un chiuretaj al mucoasei uterine. „Cât despre sarcină, evident, e mai bine să renunțați, deocamdată. Dacă e s-o facem, s-o facem cum trebuie, nu?...” Doctorul nu părea alarmat, doar puțin plictisit. Annabelle făcu așadar cel de-al treilea avort - fetusul avea două săptămâni, o aspirație rapidă era suficientă. De la ultima intervenție pe care-o suportase, aparatura progresase mult și, spre uimirea ei, totul se termină În mai puțin de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chiar în raza vederii lor. Aștept ca vreunul dintre ei să se încrunte recunoscându-mă, să zică „Ia stai așa...” Însă nici unul nu o face. Melissa melițează în continuare, arătând spre broșură. Eddie încuviințează. Nathaniel se uită în sus, vizibil plictisit. — Deși, ce să zic, banii sunt foarte buni... Melissa oftează și dă pagina. Poza a dispărut. Eu am dispărut. — Mergem ? Mâna caldă a lui Nathaniel îmi apucă mâna și i-o strâng tare. — Da. Îi zâmbesc. Hai. NOUĂSPREZECE Revăd broșura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
răspunzi la întrebare ! urlu la el. Când mi-ai pus memo-ul ăla pe birou ? Fiindcă nu cred în ruptul capului că a fost acolo înainte de deadline. Firește că a fost acolo. Arnold se întoarce spre mine preț de o secundă, plictisit și cu aerul că face o concesie ca să potolească nebuna. Am venit cu el la tine în birou pe 28 mai. 28 mai ? De unde a mai apărut și data asta de 28 mai ? De ce îmi sună aiurea chestia asta ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de altădată! Erau mii de chichițe și ei le știau pe toate. ARTUR ( Ia sticla și bea; își vor da sticla unul altuia.): Ce-a fost a fost! GARDIANUL: Asta e viața... (Amândoi, unul lângă altul, jigăriți și triști; replici plictisite.) ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviți... GARDIANUL: Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu sunt vremuri să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO: Nu-s aici. Da’ mă duc să-l caut. De atâta subțiat poate c-a dispărut. (Se ridică și-l caută.) Nu-i. Și l-am lăsat aici. GRUBI (Dintr-o dată plictisit; se oprește din lucru și se așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO (Așezându-se, scârbit, într-un colț.): Crezi că asta o să mai cadă vreodată? MAJORDOMUL (Se așază ceva mai departe de BRUNO.): Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jucăm!”... Uiii! Ce s-a supărat! Ne-a spus „știți voi a cui e piesa asta, mă!”... Și ne-a spus la ureche, la fiecare pe rând, a cui e piesa... Și atunci am jucat-o... Asta-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scoate baioneta de la cizmă și o înfige în tăblia mesei; abătut.): E seară sau e dimineață? PARASCHIV: E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Și mai subțire! Cât mai subțire posibil! PARASCHIV (Curăță enervat.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să facem o treabă bună... Uită-te la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
face? PARASCHIV: Stă pe scară. MACABEUS: Stă pe scară? PARASCHIV: Și se uită la varză... MACABEUS: Arde-i una! PARASCHIV: Nu pot. MACABEUS: Arde-i una peste mâini! PARASCHIV: Nu ajung. MACABEUS: Lasă-l să coboare... (INAMICUL coboară nehotărât și plictisit; din când în când se oprește și dureros de prelung se uită la varză; în sfârșit, ajunge pe treptele de jos unde se și așează, obosit.) MACABEUS: S-a oprit? PARASCHIV: S-a oprit. MACABEUS: Coboară? PARASCHIV: Coboară. MACABEUS: S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cuștii?... Ce-am căutat? Oameni buni, jur că n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă plictiseam îngrozitor... He-he... INAMICUL se agață, plângând, de MACABEUS, apoi de PARASCHIV. Brusc, MACABEUS își toarnă o cană plină cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL (Cu părere de rău.): Ați întârziat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, da... Am întârziat. Trebuie să plec imediat... Chiar acum! Repede, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am dreptul să cumpăr un bilet... CASIERUL (Enervat.): Biletul! Biletul! Una, două... biletul! (Încet, trist, învins, oarecum fără adresă.) Pe aici nu trece... nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai spus? CASIERUL: Cum am spus! Cum am spus! (Încruntat și plictisit.) Pe aici nu trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nu trece nici un tren?! CASIERUL: Nu trece. Vedeți dumneavoastră vreun tren pe aici? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Teribil de încurcat.): Nu... dar... CASIERUL: Ei? Nu trece! Prin gara asta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Către CĂLĂTOR.) Vedeți? N-are curaj să vă dea biletul... E un mincinos. Ne-a mințit pe toți! Pe toți! CASIERUL (Din ce în ce mai strivit.): Nu pot să dau... știți... biletele... nu pot fi date oricui... oricum... Degeaba... Înțelegeți? Sunt un om plictisit, sunt un om distrus, da... Nu pot să vă mint... Nu pot să-mi bat joc de călătorii prin ploaie... Înțelegeți? Și apoi, dacă vi-l dau, ultimul bilet... atunci, eu... nu mai am nici un rost... Nici un sens domnule! CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scârboșeniile astea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amintindu-și brusc.): Dar ceilalți? Unde-s ceilalți? Unde-i Ioana? HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au dus după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: După apă? Ce fel de apă. HAMALUL: Apă. Apă de băut. S-au dus cu drezina, după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fulgerat de o idee.): Cu drezina? Aveți drezină? HAMALUL: Avem drezină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
policlinică, mi-o dat ceva prin gând, bine? Nu ți-i frică, nu? Stai cuminte! Și se duce și el val vârtej pe scări. ─ Zăresc un prinț că-lare, că-lare, că-lare, zăresc un prinț că-lare, în ga-lop... Atașatul Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața Latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la Wintris, la nervii mei? Ochiul vișiniu de la interfon clipi de câteva ori. Goncea apăsă pe butonaș. Se-auzi, gâjâită, vocea sergentului. - Să trăiți. S-a ’ntors tov. inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe. Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că Ștrunțkovici totuși se va întoarce. L-a ars abia în vara lui 1958, când trupele sovietice au început să plece din România. Omul de la ghișeu își reluă căutarea cadânei. O puse din nou să-și urmeze dansul năzuros. Oftă plictisit: - Acum fac un dicționar-ghid al anunțurilor. Am și de pe vremea dictaturii, că am lucrat tot în profesiune. Fișate, triate, pe categorii diverse, dar... Dar atunci, știți și dumneavoastră... Era oprimare, respectiv, frică, turnătorie. Respectiv, târșă mare și blocare la inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca acuma, fundulețul să i-l admiri la nemurire. Nici „Pa, Silică“ n-o să-ți mai spună. - Nu vorbim acu’ de Gina. Te întrebasem de ce-ai plecat, când doar... Femeia dădu iar să râdă, forțat, apoi ridică din umeri, plictisită. - La acatist, ți-am spus. Mă așteaptă părintele Ioachim de la Sfântu Constantin și Elena. Așteptam să treacă străinul cu mașinile alea. Dacă nu crezi... Unde crezi că mai pot pleca în altă parte. - Mamă... - Ce, nu mă crezi? - De crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În fiecare zi, la ora opt seara, Burtăncureanu mergea la general și-i citea tot ce scrisese. Avea normă cinci pagini de biografie și cel puțin două de cronică locală. Le prelucrau împreună și apoi le trimiteau la cules. Lent, plictisit, mai mult parcă din inerție, Burtăncureanu urcă treptele Bibliotecii. Traversă holul unde trona un portret în mărime naturală al generalului Goncea, un fel de ctitor al Bibliotecii. El cumpărase clădirea de la nepoata farmacistului Edelstein, stabilită în Maroc, după ce o ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de tutun și acela nu uitase. Masa de prânz, la restaurantul‚ „Mexicana Kăntri“, ținut de Ohaia Micigana, se prelungise mult în după-amaiază. Se transformase aproape în beție. Primarul câștigase pentru a doua oară alegerile și de trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
programe de recuperare psihologică. Butonul favorit, amânarea comunicațiilor, fu dezactivat. O liniște efemeră se lăsă peste pupitru. Înainte ca radioul să-l strige din nou, Samuel lovi cu precizie două taste galbene. Din difuzoarele răspândite prin toată nava ieșiră vorbele plictisite ale operatorului de serviciu. Nu l-am mai auzit, e mai mult ca sigur un începător, unul care face ore suplimentare. Înainte erau cincizeci de inși, lingviști, antropologi, tehnicieni, o armată întreagă de minți strălucite, sorbindu-mi vorbele și calculând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]