1,043 matches
-
Prelipceanu și Adrian Popescu, colegi de tren cu care, realizez subit, nu mă mai întâlnisem de aseară, de la recepția oferită de SGDL. Parisul i-a înghițit în burta lui incomensurabilă. Acum îi regăsesc pe cei doi și pe Andrei Bodiu plini de impresii. „N-ai mai fost la discuția de la Montreuil“, îmi zice Prelipceanu, referindu-se la o masă rotundă pe tema Bouleversements en Europe: naissance d’une litterature continentale, la care existase posibilitatea să ne întâlnim. „A, dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curând acolo unde numai moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se plinească amenințarea celui mai semeț și mai tare dintre Domnii Lumii, a pus ascuțime și tărie în mintea și brațul celui mai neînsemnat prințișor dela marginea Creștinătății. Turcii intră în Europa, la Galipoli, în 1356 Nicopoli 1396 Grecii Ion Huniade Scanderbeg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février. Isprăvit capitolul cu cântecul Mioarei 28 Février. Nătângului nu-i este de învățătură și vrea să arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dintre aceste lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt predestinate scrisului. Există atâția provinciali care cu succes practică politica literară și, în schimb, se dovedesc plini de stângăcie tocmai la capitolul scrisul personal, după cum există scriitori care trăiesc în București într-o totală izolare, parcă ar trăi în creierul munților, și nu dau semne de viață decât prin literatura lor de incontestabilă valoare. Cred însă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Te-ai odihnit Dar acum Fiule Dulce, Ți-oi făcut culcuș pe Cruce! Și de acolo În pământ Sub o piatră de mormânt Picioare și mâini iubite De piroane-s găurite, Capul tot e-mpuns de spini Ochii sunt de Sânge, plini Inima Ta iubitoare, O ce răni adânci are. Sulița a pătruns În ea Străbătând și inima mea Vai, oameni, ce rău ați făcut Când pe Iisus ați Răstignit! Spuneți-mi ce v-a greșit De pe El L-ați omorât? Voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
țară la noi, dispre partea judeților și a direptății, nu aflăm, ci cunoaștem că unde nu-s pravile, din voia domnilor multe strâmbătăți să faac”. Cu mare admirație pentru fiul marelui voievod avea să scrie mai târziu cronicarul Nicolae Costin: „Plinindu-se domniei lui Bogdan Vodă ani 12 și luni 9, datu-s'au datoria omenească, murind în târg în Huși, și de acolo i-au adus oasele cu mare cinste în mănăstirea Putna, lângă tată-său, Ștefan Vodă, și acolo
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe Eliza, care sosise, o mângâie cu mâna și îi surâse, și mie asemenea. Eram deja plini de speranță după o așa mare spaimă. Eliza se duse. Dar n-a ținut mult. Respirația nu mai era așa de liniștită, căldura reîncepe, pulsațiile se înmulțesc, privirea redevine vagă, deși ne urmărea cu ochii. În acest timp sosește fiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acest mijloc unde politica era cu totul exclusă și unde domnea spiritul de colegialitate cel mai intim, într-o atmosferă cu totul neatinsă de grijile și ocupațiunile zilnice ale vieței. Ce veseli și tineri eram noi pe vremea aceea? Ce plini de iluziuni și speranțe! Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul altuia aleanurile sufletului și ne amestecam lacrimele cu spuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pământul patriei și am văzut de departe vârfurile Carpaților, am simțit că mi se strânge inima în piept. Desigur, munții noștri nu se pot asămana cu Alpii, însă pentru mine unul ei sunt mai dulci, mai prietinoși, mai primavaratici; sunt plini de taine, plini de legende, plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prea înalte în partea de jos (franceză). 136 Nepriceput la jocurile de noroc. 137 Fără coadă. 138 Născocire, poznă, întâmplare ciudată. 139 Cavaler, tânăr necăsătorit. 140 Pătul din nuiele pentru păstrarea porumbului. 141 Au gustat. 142 Paznic de țarină. 143 Plini de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini de iluzii, [plecați] din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rapid. Peste exact douăzeci și patru de ore, i-a arătat triumfător fratelui meu revolverul: era bine întreținut, fusese păstrat în vaselină și învelit în cârpe - când l-au curățat, strălucea. Avem și cartușe, zece cartușe. Fratele meu și camaradul lui erau plini de optimism și plini de elan: acum, că dețineau și o armă, se simțeau stăpâni pe situație, nici un obstacol nu le mai bara drumul, puteau să pornească lupta, puteau să ia calea pădurii, să devină partizani. În noaptea aceea Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sat numit Anco. Dimineața devreme am pornit din nou, instalați În camion, Însă, după ce am Înaintat puțin, am ajuns la respectiva alunecare de teren și a trebuit să pierdem o zi Întreagă acolo, murind de foame și În același timp plini de curiozitate, observînd cum muncitorii fixau explozibilul În bolovanii imenși ce se prăvăliseră pînă În mijlocul drumului. Pentru fiecare muncitor existau nici mai mult, nici mai puțin decît cinci supraveghetori autoritari, care Își urlau părerile și Întîrziau munca pirotehniștilor, care, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
așa ca sunetul de clopoțel; glas frumos am avut noi aproape toți, dar numai al unuia a și strălucit! Părinții, țărani, catolici practicanți și terțiari franciscani din tinerețe (îmi amintesc de scapularul și cingulul ce le purtau pe corp), erau plini de credință și evlavie trăindu-și viața între muncă și rugăciune după pilda Sf. Francisc. Fiecare zi începea cu rugăciunea de dimineață rostită cu glas tare de tata în fața icoanei Sfintei Familii și cea a „Îngerului Domnului”, la care mama
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ordonat să le fie luate numerele (probabil pentru a fi pedepsiți), dar nu s-a așteptat ca toate corfele să apară tot așa, și au renunțat la a ne mai număra. Am fost pedepsiți, dar a meritat pentru că sufletește eram plini de spiritul Învierii”. Îmi povestește apoi de cum s-a desfășurat greva foamei ce au declanșat-o în anul 1954 ca urmare a regimului de înfometare la care erau supuși. „...Mâncarea era mizerabilă. Rația legală era de 5500 calorii, dar nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sosirea în Germania - se mai adaugă și neînțelegerea din partea specialiștilor în literatură. Aceștia consideră Privirea o particularitate distinctivă a artei, un soi de meșteșug prin care scriitorii se deosebesc de nescriitori. Abia cu timpul am descoperit că scriitorii își revendică plini de mândrie această neînțelegere și fac eforturi s-o întrețină. Deseori caută să se convingă pe ei înșiși și pe alții că scrisul se deosebește de toate celelalte meserii. Că artistului îi revin sarcini de care ceilalți sunt scutiți. Autorii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversificate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi se par unele talk-show-uri politice, unde se adună nechemați din toate domeniile - doar e democrație, trebuie să participe tot poporul - și își dau plini de gravitate cu părerea. Românul e născut politician și formator de opinie. Și priceput la tot ce nu știe. Și amator de OTV, kitsch-ul cel mai otrăvitor. Și-am încălecat pe un Click, și v-am kitschi-nit un pic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
unor prieteni. Când a intrat în cameră împovărată de bagajele în care sigur adusese o grămadă de mâncare, mi-am îndreptat privirea spre blugii cei noi. Erau largi, albastru închis. Mișto. Când ne-am uitat mai bine la ei, erau plini de găurele mici, de la genunchi în jos. Probabil că, în drum spre gară sau de la gară la cămin intrase într-o baltă cu acizi, altă explicație n-am găsit. A fost tare nefericită. Singura consolare putea fi o privire spre
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
protector și cîntați amîndoi, împreună cu tot stadionul și cu Nicu Alifantis de la microfon, „Trăiască Ceaușescu, trăiască Tricolorul !“. Păunescu era, desigur, un zeu, și dacă ne-ar fi cerut să-i ridicăm o statuie acolo, în mijlocul stadionului, ne-am fi executat plini de bucurie. „Cîntarea României“ La televizor, „Cîntarea României“ era un program plic ticos, cu „corurile reunite“ așezate în perspectivă și poezii patriotice. În ce mă privește însă, „Cîntarea României“ a fost motivul pentru care liceul ne-a cumpărat mie și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
La Lonea, în gară, ne aștepta familia cumnatului meu. Au urmat pupături, strângeri în brațe și plecarea spre casă tot cu trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc cireșe, pentru că așa credeam eu, dar la prima degustare m-am cutremurat, erau acre, nu aveau gustul pe care-l știam. Atunci am aflat că, de fapt, erau vișine, nu cireșe. Dar până la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
gândit la tine, ce vei fi mâncând acolo! Orice bani vei fi luat, sper să ți-i pot trimete, dacă aranjamentul meu va izbuti. Astă seară a fost o manifestație pe stradă: a trecut un camion cu manifestanți și erau plini de entuziasm cerând moartea trădătorilor de țară, care au vrut să fugă din țară, împreună cu șeful lor; inconștienți care au dus țara la ruină și care nu știu să meargă în ritmul lumei noui. De la tine, tot nimic. Voiam și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70), care mi-a spus că scrisoarea ta pentru S[andu] Ros[etti] a făcut o admirabilă impresie, că au comentat și gestul, și turnura de frază, și omagiul, că amân doi soții erau plini de aprecieri extrem de favorabile: inteligență, finețe, scris de intelectual rafinat etc. S[andu] Ros[etti] e acum la Copenhaga. Azi dimineață la 7 am trimes pe Dorina cu scrisorile la R[ainer]; eu am avut școală de la 8 ½ la 12
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întreprinsă și ura militarilor români sănătateși putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Vestea intrării în război a fost primită cu bucurie de majoritatea populației: „ca un torent lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi. Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militarilor cântă marșuri patriotice. Liniile directoare ale cooperării germano-române în plan militar au fost stabilite abia la 12 iunie 1941, în timpul întrevederii pe care Hitler a avut-o cu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
în speranța de a reuși măcar să accepte ce s-a întâmplat și toate încercările au fost fără succes. A venit în Iquitos căutând o soluție la această problemă, disperată să regăsească un dram de pace interioară. Povestind, ochii Grazynei erau plini de lacrimi și părea să retrăiască fiecare moment pe măsură ce vorbea. Chiar înainte de a auzi povestea îmi formasem ideea că Grazyna suferă intens dar nu îmi adunasem curajul să o întreb de ce. Mai curios, observasem cum în compania ei începea să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]