978 matches
-
pentru a le stabili determinări cât mai precise în opera ce se naște astfel. Din acest motive, actul de creație artistică nu este rodul unei imaginații aride, pentru ca, prin intermediul lui, autorul se plasează chiar în interiorul vieții. Poetul creează din sine, plonjând în profunzimile propriului eu, întrerupând propriul lui elan vital, înscriind propria indeterminare (liberate) în opera pe care o produce, căutându-i o expresie adecvată - iată de ce "gândul" este "cufundat". Pentru celălalt atribut al gândirii poetice ("geometric") aflăm o sugestie utilă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau non-literate, străine de tehnologia culturală a scrisului, există viață socială și în afara textului! Astfel de evidențe de bun simț epistemologic ar trebui să tempereze pretențiile totalitariste ale adepților analizei de discurs care, urmându-l orbește pe Derrida, riscă să plonjeze într-un reducționism metodologic păgubos. Ceea ce nu înseamnă că metoda analizei de discurs trebuie discreditată doar datorită pretențiilor exagerate ale unor promotori surescitați. Realizând o sistematizare a diverselor tendințe manifestate sub cupola "analizei discursive", N. Phillips și C. Hardy (2002
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
boccaccesc li se adresează cu o formulă de superlativ absolut, „preavrednicelor doamne”142, reliefând prețuirea vădit manifestată față de personajele feminine. Roland Barthes este de părere că „numele propriu se lasă explorat, descifrat: el este deopotrivă mediu în care trebuie să plonjezi, scufundându te mereu în toate reveriile sale, și obiect prețios, comprimat, parfumat, ce trebuie desfăcut ca o floare; e un semn voluminos, mereu plin de o densitate stufoasă de sensuri, pe care nici o utilizare nu îl poate reduce sau aplatiza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nou - noi o numim istorie vie, și vom continua investigațiile de acest fel cu credința că e mai folositor pentru sufletul omului actual să cunoască decât să afle; să vadă cum au căutat, cum am dedus alții adevărul - decât să plonjeze direct în adevăr, oricare ar fi el. Te poți sătura de ... atâta adevăr, așa cum te saturi de orice, la urma urmei, dacă urmezi legea lăcomiei. E mai bine să ai o sete moderată, o foame moderată, pe care să ți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
chiar să ți le protejezi - decât să fii mereu ghiftuit și să nu mai știi ce e lipsa. Cred că am rezonat în sensul Jocului secund de Ion Barbu, și am dori să insistăm întrucâtva asupra acestui „zbor invers”. A plonja în nadir acvatic, adică a-ți urma setea către adevărul cât mai adânc - asta implică drum prin „grupurile apei”, din grup în grup - aranjate strict cronologic în cazul unui drum-săgeată, sau doar identificate ca atare în cazul unei „latente” zăbăvi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care înseamnă a face - și, prin derivație, poiesis, adică poezie. Creatorul în general în acest demers de istorie vie pe care-l avem în vedere ridică și melosul grupurilor, recuperează ceea ce pierdea coborând prin ele spre nadir. Altfel, oricine poate plonja spre acel adevăr, poate să-l ajungă, să-l atingă ori să-l rateze: este aventura lui. Dar cu ochii închiși și cu urechile astupate nu mai vede pe unde trece, nu mai aude vocile celorlalți: este un simplu scufundător
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nou -noi o numim istorie vie, și vom continua investigațiile de acest fel cu credința că e mai folositor pentru sufletul omului actual să cunoască decât să afle, să vadă cum au căutat, cum au dedus alții adevărul - decât să plonjeze direct în adevăr, oricare ar fi el. Te poți sătura de ... atâta adevăr, așa cum te saturi de orice, la urma urmei, dacă urmezi legea lăcomiei. E mai bine să ai o sete moderată, o foame moderată, pe care să ți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de minciuni sau rătăciri logice studiul acesta îndelung al lui Călin L. Cernăianu: pentru a rămâne din sutele de pagini înfoiate cele câteva zeci cu adevărat necesare; pentru a izola, adică, ce cred că trebuie înțeles și prețuit. Averea criticului Plonjez în mijlocul demonstrației lui Călin L. Cernăianu, și citez:„14 martie 1884 Abil, când răspunde Hariettei, Maiorescu o întreabă, între altele: „Bătrânul D-voastră tată, când a fost pe la mine la București în August anul trecut, mi-a spus că tot
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Theresa Lofton fusese găsită tăiată în bucăți), era depresiv, se afla sub tratament și mergea la psiholog. Numai că Jack nu se resemnează să creadă în sinuciderea fratelui său. Împreună cu cei doi polițiști, trebuie să-i ducă vestea cumnatei sale: "Plonjam în cădere liberă în tăcerea din mașină. Greutatea gestului pe care, după ei, îl comisese Sean mă făcea să mă simt înghețat și murdar, ca zăpada de pe marginea drumului." Jack află în timpul călătoriei că lîngă mort a fost găsit un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Puterea de sugestie a versului bacovian, cauza prin care ne impresionează atît de profund este arta sa, știința sa despre cum se face un vers: "E de ajuns, de fapt, să citim la modul poetic "Plumb de iarnă" pentru a plonja de asemeni în starea de "grație", datorată acestor silabe de vis care sînt parcă translate de o orchestrație delicată a resurselor limbajului. Iarna de o vreme mă duce regretul/ Prin crînguri, pe margini de linii ferate. Arta lui Bacovia este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de ani. Există o evoluție a vocii și a tonului În jurnalul lui Drieu, care marchează o deplasare dinspre zona realului spre cea a irealității. Prizonier al unei aglomerări de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
îl utilizează, o evaluare care va deveni parte integrantă din observația altor euri. Fiecare carieră etnografică își găsește principiul în "confesiuni", scrise sau mărturisite."22 Antropologia răstoarnă decorul adevărurilor stabilite deoarece, în timpul șederii sale pe teren, cercetătorul este obligat să plonjeze în afara protecției date de conformismul unei ordini a lumii sale specifice. El asistă, participă și dă mărturie despre tentative diverse, făcute de oameni aici și acolo, pentru a trăi în lume și a-i da sens. Pentru cel care o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și care se traduce printr-o ondulație a mării. Eu mă aflu acolo cu planșa mea și, cunoscînd legile și regulile surfului pe care îl practic de cîțiva ani, știu că, dacă avansez cu un centimetru mai mult decît trebuie, plonjez, dacă sînt prea în spate, pierd valul, dar, timp de cîteva se-cunde, îl voi putea însoți, folosind legi locale ce-mi aparțin, care îmi permit să resimt plăcere. E un compromis între determinismul legilor naturii și exercițiul responsabilității, libertății și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se combină cu analistul tăios, impecabil, care-și presară operele cu teorii cerebrale, uneori în exces. De partea cealaltă, clar-obscurul unei derive baudelairiene pe fond de inteligență casantă a unui copil abandonat de părinți, absolvent șomer al Școlii de agronomie, plonjînd în anxiolitice și alcool, trecînd printr-un spital psihiatric înainte de a deveni inginer informatician la Adunarea națională și apoi, foarte repede după publicarea primelor sale eseuri, poezii și romane, scriitorul-far al generației actuale. În această calitate a fost "adjudecat" Houellebecq
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca o sondă aruncată în miezul unei cărți, dat fiind că autorii de mică anvergură și-au cam epuizat deja elanul și inspirația inițiale pînă ajung acolo. Or, se pare că Jenni trece cu brio de acest test, pagina respectivă plonjînd cititorul în marea piață Bellecour din Lyon, "ocupată toată iarna de neliniște și cețuri", în care este expus un corp, singur. Cine l-a omorît pe Robert Chassagneaux? Din fericire, romanul nu explorează aceleași veșnice obsesii belicoase sau rușini greu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
volumul premiat nu înspăimîntă prin proporții, dar profunzimea temelor abordate și complexitatea jocului intertextual filosofic și literar practicat de Jérôme Ferrari i-ar putea descuraja pe mulți. Din fericire, scriitura purtătoare de idei e suficient de suculentă, fastuoasă pe alocuri, plonjînd oportun și tragic în subterane contemporane, pentru a face suportabil și incitant chiar un excurs prin predicile Sfîntului Augustin și prin subtilitățile leibniziene ale "celei mai buni dintre lumile posibile". Jérôme Ferrari este originar din Corsica, și-a făcut studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
misterul lui. Întunericul este stimulator: „jalnicul glas” al zidurilor se aude mai clar, tot astfel tînguirea lucrurilor omenești. O Întunecare progresivă, corespunzînd accelerării reflecției, poate fi percepută În versurile din Rumurile TÎrgoviștei. Cu cît obiectele Își pierd contururile reale și plonjează Într-un mister grav, cu atît meditația merge mai adînc și jalea devine mai puternică: „Acest trist glas, ruinuri, pe mine m-au pătruns.” În Înserare, limbile ceasornicului se mișcă mai Încet. Privirea trebuie să aibă vreme să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
termină printr-o buclă care atîrnă liber peste marginea coșului. Această așezare a capătului de jos este necesară din două motive - întîi: pentru a înlesni legarea unei parîme suplimentare, aruncată dintr-o altă ambarcațiune, în cazul cînd balena rănită ar plonja adînc, amenințînd să tragă după ea toată saula atașată inițial la harpon; în aceste cazuri, balena este firește „pasată“ de la o ambarcațiune la alta, întocmai ca o balercă de bere, deși prima ambarcațiune rămîne în preajmă, pentru a-i da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drept spre corabie. Monstrul ajunse atît de aproape de coca vasului, încît la început ni se păru că avea de gînd s-o izbească; deodată, însă, scufundîndu-se într-o vîltoare la cîțiva stînjeni de bordaj, dispăru cu totul, ca și cum ar fi plonjat sub chila corabiei. Ă Tăiați, tăiați! strigarăm noi către oamenii din ambarcațiuni, în clipa cînd acestea păreau pe punctul de a fi izbite cu putere de bordul vasului. Dar cum aveau saulă din belșug în coșuri și cum balena plonja
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plonjat sub chila corabiei. Ă Tăiați, tăiați! strigarăm noi către oamenii din ambarcațiuni, în clipa cînd acestea păreau pe punctul de a fi izbite cu putere de bordul vasului. Dar cum aveau saulă din belșug în coșuri și cum balena plonja pare-se destul de încet, oamenii îi dădeau frîu liber și în același timp vîsleau din răsputeri pentru a se ține înaintea corabiei. Cîteva minute, bătălia trecu printr-o fază extrem de critică, deoarece, desfășurînd într-o direcție saula și vîslind cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noastre, în frunte cu cea a lui Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti în cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acest caz, ori de cîte ori se va ridica la suprafață, va respira din nou exact de șaptezeci de ori, în exact același număr de minute. Dacă, însă, îl sperii după ce a respirat de cîteva ori și-l silești să plonjeze, cașalotul va căuta să iasă din nou, pentru a-și face plinul de aer; și nu se va scufunda ca să-și petreacă timpul obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poate întrece nici un braț de zînă. Cinci mișcări principale îi sînt caracteristice: 1) cînd e folosită ca mijloc de propulsie; 2) cînd e folosită ca măciucă într-o bătălie; 3) cînd mătură; 4) cînd e folosită ca minge; 5) cînd plonjează. 1) Fiind dispusă orizontal, coada leviatanului se mișcă altfel decît cozile tuturor celorlalte făpturi ale mării. Ea nu se răsucește niciodată. La om, ca și la pește, zvîrcolirile sînt un semn de inferioritate. Singurul mijloc de propulsie de care dispune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea neagră, cu încărcătura-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]