7,062 matches
-
când eram mic m-am bătut cu Baronu’ cu piese de Lego și l-am învins. Atunci mi-a jurat supunere veșnică sau dragoste eternă, nu mai știu. Oricum: dacă cumva cândva va miorlăi prea tare motanul vecinilor, sau dacă plouă într-o joi, sau dacă mi se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde o va fute pe fi-ta sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte, ascunzându-i chipul, mâna relaxată întorcând paginile, de parcă tot ce-ar interesa-o s-ar decide acolo, în capitolul următor. „în degradarea pe care captivitatea îndelungată și promiscuă o impune aspectului și atitudinii fiecăruia dintre noi, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu mai fac caz de ea. Sau: Idem, înlocuind etc. Am citit într-o carte că obiectivitatea gândirii se poate exprima folosind verbul a gândi la persoana a treia, modul impersonal: spunând nu „eu gândesc“, ci „gândește“, așa cum se spune „plouă“. Există gândire în univers, asta e constatarea de la care trebuie să plecăm de fiecare dată. Oare voi putea spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai când va fi normal să folosesc verbul a scrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a treia, modul impersonal: spunând nu „eu gândesc“, ci „gândește“, așa cum se spune „plouă“. Există gândire în univers, asta e constatarea de la care trebuie să plecăm de fiecare dată. Oare voi putea spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai când va fi normal să folosesc verbul a scrie la forma impersonală voi putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să folosesc verbul a scrie la forma impersonală voi putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să depășească limitele autorului, el va continua să aibă un sens numai când va fi citit de o persoană singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acelor cărți, chiar înainte de-a fi pus piciorul pe pământul african. Banca ne închiriase o casă în Gaborone, chiar în spatele reședinței guvernamentale, unde sunt amplasate toate ambasadele și înaltele comisariate. Mi-a plăcut din prima. În anul acela a plouat din abundență, iar grădina fusese bine întreținută. Erau straturi-straturi de canna și de cale; o nebunie de culori de bougainvillea; un gazon gros de mohor. Era un colțișor de rai înconjurat de un zid alb, înalt. Michael era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece căutătorul de urme pe care l-au adus n-a găsit nimic. În plus a doua zi a plouat, iar asta a contribuit la ștergerea urmelor. Poliția ne-a tot pus întrebări în zilele ce au urmat, apoi au venit și alții să ne ia la întrebări. Le-am zis că nu-l văzusem în seara aceea, iar Carla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să moară, așa cum se mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea mai departe, cale de trei ore spre nord, dincolo de graniță, în Zimbabwe. Domnul J.L.B. Matekoni întâmpinase cu reținere vestea plecării ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
c-o rusoaică în Franța? Și mie-mi telefonai că ți-e dor, că abia aștepți să mă vezi, că nu crezi c-ai să reziști până la sfârșit, că ai senzația c-ai făcut o mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu schije de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât te așteptai, că franțujii îs așa, că nu mai rabzi, că-ți vine să te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la slujbe, cică acolo în Irlanda lui plouă tot timpul... Îi place și mâncarea noastră... A italienilor nu-i place, că ăia mănâncă numai spaghete... Prietenul ăsta al meu mi-a zis că omul are în Anglia un soi de firmă de pază, vrea să ia și români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-urile. De vreun an și jumătate ne tot scriem. Mircea-mi povestește ce realizări mai are, eu mă victimizez înșirând porcărioare, să-l încurajez că lui i-e bine acolo și nouă de rahat aici. „... s-a dat liber la plouat și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acoperit intrarea. După ce au adormit și mă prefac și eu că dorm, cu pătura pe ochi, mă ridic, merg încet, în picioarele goale, și ciocănesc în perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-a salutat, pe urmă i-a chemat și pe ceilalți, i-am zis lui Sorin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe jumătate, am luat-o pe lângă gardul Pintiliesei, care are un băiat bolnav, îl ține numai în casă, dar când scapă, cucurigește cât îl ține gura, bătând din niște aripi pe care numai el le vede. - Cucuriguuu, azi n-o să plouă, azi nu sunt ouă, cucurigu-rigu, nu mai e covrigu’... La Pintiliasa în curte nu poți să intri, nu te lasă, nu a primit nici cu uratul și i-au aruncat cu bulgări și s-au pișat toți pe stâlpul porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar întreba acum cineva de ce m-am însurat cu ea, m-ar lua pe nepregătite. I-aș arăta buletinul, scrie căsătorit?, scrie, și împrumutul la bancă, desfășurătorul ratelor pe luni, cupoanele pe numele amândurora. Altceva? Nu-mi amintesc decât că ploua îngrozitor când să mergem la Starea Civilă, mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
restul corpului. „În țara noastră, Statul ocrotește familia...” Am semnat, am sărutat-o, am primit cutii și servicii de masă, am băut ceva pe hol înainte de-a merge la petrecere, n-am mai ieșit pe sub bolta de flori pentru că ploua în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi avut capacitatea de a vedea, ca o pisică, prin Întuneric. Se străduia să nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții, cînd trebuia să se Întindă unde se nimerea, indiferent dacă era vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
meu ar avea de ce să moștenească problemele mele, la fel cum nu cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]