3,630 matches
-
sau ’Pl /’ ElÄah: ’ElÄah mit-TQyman y">Ä / we Q":Äš me-har P"’r"n (Hab 3,3): „Dumnezeu vine din Teman / și Cel Sfânt, din muntele Paran.” (t.n.) În astfel de contexte, acest nume apare și în formă de plural intensiv: Se>">un >e-kaƒaš ’ Eperayim / ó be-mirem"h bQyÖ Yiœer"’Ql whó:" ‘o: r": ‘im ’Pl / we-‘im Qe:ošm ne’em"n (Os 12,1): „Efraim m-a înconjurat cu minciuni / și casa lui Israel cu înșelăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kýrios tÄÎn dynámeÄn (2Rg 6,2; Ps 23,10); pantokrátÄr (în cele mai multe locuri) (LXX); „Dominus exercituum” (1Sam 17,25), „Dominus virtutum” (Ps 24,10) (Vg); „Yahvé Sabaot” (BJ); „the Lord of hosts” (RSV). Acest nume, alcătuit din numele revelat și pluralul substantivului ț">"’, „oștire”, a cunoscut o evoluție. Forma cea mai timpurie este cu articol: YHWH ’ElohQy hațțe>"’ÄÖ, cu patru ocurente (Am 3,13; 6,14; 9,5; Os 12,6); fază a doua este fără articol, o trecere spre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a God of knowledge” (RSV). Expresia este un hapax în 1Sam 2,3c: ... k ’Pl dQ‘ÄÖ YHWH we lo’ nitekenó ‘alilÄÖ: „Căci Dumnezeu atotștiutor este Domnul, El cântărește faptele.” (t.n.) Formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul substantivului feminin dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis 208, această expresie, care îl califica pe YHWH, exprimă atotștiința lui cu privire la faptele oamenilor 209. Semnificație de bază: cunoscător a tot ce se înfăptuiește. 3.1.9.2. ‘Qd: „martor” (toate traducerile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
du sang” (BJ); „he who avenges blood” (RSV). Acest nume este alcătuit din participiul prezent al verbului d"raš, care are ca prim sens „a căuta”, dar în context înseamnă „a cere”215 și substantivul d"mm („sânge” - un plurale tantum). Expresia semnifică „cel care cere socoteală pentru sângele vărsat” și de aceea traducătorii au transferat-o prin „răzbunător/cel ce răzbuna”. Iată și unicul context în care apare: K :orQš d"mm ’ÄÖ"m z"k"r / lo
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a avea milă”): ‚annón YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si adjectivul au o legătură semantica cu substantivul reƒem, „uter”. Pluralul acestuia, raƒamm, plural al intensității, are ca sens originar, conform definiției din Old Testament Lexicon „brotherly feeling of those born from the same womb”225. Cand se spune despre Dumnezeu că este raƒóm i se evocă sentimentele „materne”, necondiționate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si adjectivul au o legătură semantica cu substantivul reƒem, „uter”. Pluralul acestuia, raƒamm, plural al intensității, are ca sens originar, conform definiției din Old Testament Lexicon „brotherly feeling of those born from the same womb”225. Cand se spune despre Dumnezeu că este raƒóm i se evocă sentimentele „materne”, necondiționate, față de fapturile sale. Traducerile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mult milostiv, nu i-ai părăsit.” (G-R) Sall "ƒ este adjectiv, SolQah, participiu activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu valoare intensivă 235. Toate aceste nume sunt din aceeași familie lexicala. Verbul s"laƒ, „a ierta”, are o întrebuințare exclusiv religioasă și îl poate avea ca subiect numai pe Dumnezeu. E vorba de acea iertare care totodată și reface
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a dreapta Măririi” (Evr 1,3). Traducerea în românește cu „Mărire” ni se pare cea mai adecvată dacă vrem să păstrăm pentru „slavă” conotațiile lui k">Ä: - de transcendență și totdată de prezență 247. 3.2.1.1.7. ouranós, la plural, înlocuiește numele lui Dumnezeu numai în expresia basileía tÄÎn ouranÄÎn, „împărăția cerurilor”, prezența doar în Evanghelia după Matei, ai cărei destinatari erau evreii. În celelalte două evanghelii sinoptice, Marcu și Luca, o întâlnim sub forma basileía to¤ theo¤, „împărăția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru ho pater, si pentru Abba. Doar când se vorbește despre el, ca, de pildă, în Evanghelia după Ioan, unde Isus folosește preponderent acest nume pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Christo¤, ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs...: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele indurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea...” Ambele sunt semitisme, expresii calchiate după ebraică, în care al doilea termen este un substantiv la plural, forma de marcare a intensității. Au fost preluate ca atare atât în traducerile românești, cât și în cele alese de noi pentru comparație. Semnificații de bază: cel milostiv prin excelență. 3.2.1.10.4. theòs pásQs parakaleseÄs ho parakalÄÎn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat, YHWH, care este și cel mai frecvent, are forma de verb la imperfect, iar înlocuitorul sau, ’A:Än"y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana I singular. Numele generice sunt și ele variate: substantive la singular (’Pl, ’Eloah, Šaddai), la plural (’Elohm), adjective substantivizate (‘ElyÄn - aram. ‘Ill"i’"). Restul numelor pot fi clasificate gramatical după cum urmează: - substantive (10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai frecvent, are forma de verb la imperfect, iar înlocuitorul sau, ’A:Än"y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana I singular. Numele generice sunt și ele variate: substantive la singular (’Pl, ’Eloah, Šaddai), la plural (’Elohm), adjective substantivizate (‘ElyÄn - aram. ‘Ill"i’"). Restul numelor pot fi clasificate gramatical după cum urmează: - substantive (10): ƒ"z"q (3.1.7.3.), ’A:Än (3.1.8.1.), mélek (3.1.8.2.), ‘Q: (3.1.9
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bine cunoscător, sau chiar atotcunoscător, cum au tradus unii numele biblic. Valoarea intensivă este însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea traduse cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au tradus unii numele biblic. Valoarea intensivă este însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea traduse cu verb la indicativ prezent. Biblia vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
83) Faptul fundamental al reflecției filosofice la începuturile sale (să ne amintim doar de Heraclit și de eleați) îl constituie prezența simultană a ceea ce se descoperă și a ceea ce se ascunde. Cum se articulează cele două? Cum se explică coexistența pluralului și a perisabilului cu unicul și eternul? Or, cel puțin un lucru devine clar: faptul că punctul de articulație al celor două îl reprezintă sufletul. El e menit a corespunde eternității și în același timp a asuma răspunderea tuturor celor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu mai sunt în viață, însă nu ca o condiție obligatorie. Un câștigător al premiului Nobel pentru literatură sau știință se va califica, fără îndoială, ca subiect în investigație chiar dacă el este în viață; trebuie să evidențiem întrebuințarea formei de plural a sintagmei indivizi creativi. Aproape fără excepție, studiile istoriometrice necesită cazuri multiple, unde numărul N poate ajunge uneori la mii de creatori eminenți (de exemplu, Simonton, 1976f, 1988b, 1992c). Mărimea eșantionului trebuie să fie îndeajuns de mare dacă se dorește
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu făcea nici o referire conștientă la ierarhizarea biologică și socială a comunităților umane pe baza caracteristicilor lor rasiale. Istorica Sheila Weiss arată că Wilhelm Schallmayer, primul lider important al mișcării eugeniste din Germania, „s-a opus ferm folosirii formei de plural a cuvântului Rasse șîn Rassehygieneț pentru că aceasta ar fi exclus ceea ce pentru el reprezenta semnificația mai profundă a rasei, ș...ț totalitatea trăsăturilor ereditare ale unui individ sau ale unei populații”18. O altă școală de gândire s-a dezvoltat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
în acest caz, Le Petit Robert este reflectarea concepțiilor celor mai răspândite în epoca noastră. Este suficient să citim ziarele sau să ascultăm conversațiile din jurul nostru pentru a ne convinge de acest lucru. Termenul elită, utilizat la singular sau la plural, și derivații săi elitist, elitism sunt întrebuințați cel mai adesea cu scopul de a dezaproba sau de a respinge. Giovanni Busino (1992, p. 4) afirmă: „sunt tot atâtea cuvinte încărcate cu conotații negative, depreciative chiar”. În zilele noastre, a califica
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și 1992), căruia i se datorează și ediția de opere complete ale lui Vilfredo Pareto. Problema majoră care a făcut obiectul a numeroase controverse este cea a omogenității sau a eterogenității clasei conducătoare. Din această perspectivă, întrebuințarea singularului sau a pluralului - elită sau elite - nu ne-a fost nici pe departe indiferentă ascpect pe care îl vom pune în discuție în primul capitol. Elita, în calitatea ei de clasă conducătoare, va fi prezentată sub diferite aspecte în capitolul următor. Dar, pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
rolului de clasă conducătoare, elita dobândește un maximum de pertinență. Selecția, reproducerea și circulația elitelor vor fi abordate în capitolul 5. CAPITOLUL 1 O ÎNTREBARE CLASICĂ: ELITA SAU ELITELE? Termenul elită este utilizat în mod curent la singular sau la plural. Astfel, se va vorbi despre „elita națiunii” sau despre „elitele care ne guvernează”. Va fi evocată elita militară sau cea din domeniul sportului. În schimb, va fi menționată necesitatea de „a forma elitele” și se va vorbi despre „elitele locale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
schimb, va fi menționată necesitatea de „a forma elitele” și se va vorbi despre „elitele locale”. Aceste câteva expresii pe care oricare dintre noi le poate identifica zilnic în mass-media reflectă polisemia unui termen care vehiculează sensuri distincte. Singularul și pluralul se suprapun frecvent - dar nu întotdeauna - unei distincții între excelență și preeminență. A vorbi despre elită la singular înseamnă a-i diferenția pe cei mai buni dintr-un anumit domeniu de activitate de indivizii obișnuiți, adică de toți cei care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o ierarhie. În acest al doilea caz, diagnosticul pus asupra sistemului sociopolitic în ansamblul său este cel care permite privilegierea noțiunii de excelență într-un domeniu de activitate sau, dimpotrivă, ideea de abilitate în privința manevrelor. Când folosim termenul elită la plural, ne referim mai curând la persoanele aflate într-o poziție superioară în diferite sfere de activitate. Desigur, aceasta nu exclude ideea de excelență, dar accentul e pus pe pozițiile dobândite și pe funcțiile exercitate. Pluralul sugerează starea - reală sau percepută
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Când folosim termenul elită la plural, ne referim mai curând la persoanele aflate într-o poziție superioară în diferite sfere de activitate. Desigur, aceasta nu exclude ideea de excelență, dar accentul e pus pe pozițiile dobândite și pe funcțiile exercitate. Pluralul sugerează starea - reală sau percepută ca atare - unei societăți diversificate și a unui regim pluralist, în opoziție cu orice ansamblu social relativ omogen. Și în acest caz trebuie făcută distincția între două concepții subiacente. Într-adevăr, ne putem gândi la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
într-o formulă lapidară care să le exprime pe toate. Dubla concepție paretiană Vilfredo Pareto (1848-1923) este unul dintre sociologii care au evidențiat în modul cel mai clar imposibilitatea de a face o alegere între utilizarea la singular sau la plural a termenului elită. Este și ceea ce menționează Boudon și Bourricaud în Dictionnaire critique de la sociologie la rubrica intitulată semnificativ „Elite (s)” (pp. 213-220). De fapt, Pareto pleca de la două definiții distincte ale elitei: o definiție cu caracter general ce reclamă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a termenului elită. Este și ceea ce menționează Boudon și Bourricaud în Dictionnaire critique de la sociologie la rubrica intitulată semnificativ „Elite (s)” (pp. 213-220). De fapt, Pareto pleca de la două definiții distincte ale elitei: o definiție cu caracter general ce reclamă pluralul și una cu o aplicație mai restrânsă, ducând la noțiunea de elită conducătoare, care se potrivește mai bine cu singularul. Aceste două definiții apar atât în Les Systèmes socialistes, cât și în Traité de sociologie générale (1916) și nu există
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]