2,913 matches
-
activități economice, producătorii și consumatorii acționează plecînd de la planuri sau proiecte pe care ei le trasează și le execută, cu scopul de a lupta împotriva rarității bunurilor. Ajustarea acestor planuri multiple se poate realiza fie urmînd mecanisme spontane, cu o pluralitate de centre de decizie, fie urmînd mecanisme dirijate, care formalizează deciziile unui singur centru. Eucken distinge astfel două mari tipuri de organizare și funcționare a economiei: economia descentralizată și economia centralizată. A. Economia descentralizată Ea se poate defini prin patru
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
existența suferinței celuilalt împiedică subiectul să se stabilizeze, să se "posede" integral și statornic. Pentru ca eu să devină altul pentru sine, pentru introducerea acestei distanțe aparent despărțitoare, e nevoie de o nouă gramatică, hrănită de metodologia transdisciplinară și de o pluralitate de discipline ce merg de la studiul Torei la literatura rusă și fizica cuantică. Trupul, ca și limbajul, devin un spațiu de frontieră între imanent și transcendent, un ne-loc în care se inserează discursul celuilalt. De fapt, cu ajutorul conceptelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ai postmodernismului francez contemporan. Posibilele și imposibilele noastre Lumea nu este decît fructul unei viziuni despre lume. Teoria posibilelor și imposibilelor postulează că omul este creator de lume prin intermediul reprezentărilor și al imaginației sale, iar istoria omenirii este povestea acestei pluralități ireductibile a lumilor. Însă, paradoxal, științele umane nu iau omul în serios, ci ajung dimpotrivă la marginalizarea lui, subliniind constrîngerile exterioare și structurile deterministe. Suntem, oare, condamnați la această lume? Singurul nostru viitor este, oare globalizarea, în sensul războiului economic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor de stări contradictorii imaginabile, inclusiv viața și moartea: Moartea nu are sens decît în lumea pluralității, a diversității. Ea încetează să fie un obiect de fascinație sau de teroare îndată ce ne ridicăm la viziunea Unității. În Unu, nu există vii, nu există morți. (Caiete) În act, ne e imposibil să o luăm și la stînga și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
1. Scriitură textuală și scriitură non-textuală / 160 3.2.3.2. Scriitura-ca-producere, lectură, intertextualitate / 163 3.2.3.3. Gradul zero al scriiturii / 166 3.2.3.4. Scriitura între lizibil și scriptibil / 171 3.2.3.5. Scriitura ca pluralitate a vocilor / 172 3.2.3.6. Deconstrucție și scriitură / 174 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere / 178 3.2.3.8. Scriitura ca absență a autorului / 181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generalizată la întregul demers. Se urmărește, în special, găsirea răspunsului la întrebarea dacă discursul filosofiei și cel al multor umanități poartă sau nu mărcile postmoderne, care ar trebui să fie, parțial, bineînțeles, cele ale societății postmoderne, caracterizată de rapiditate, de pluralitatea planurilor și de efectele de putere. Unor chestiuni ca acestea încearcă autoarea să le răspundă, multe alte detalii clarificatoare fiind adăugate în partea de analiză a discursului baudrillardian. Această tratare a discursului, amplă, documentată, susținută de autoritățile din domeniu, câștigă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parcurs al cercetării semnalează o contribuție reală la investigarea unui fenomen căruia comentatorii nu-i lipsesc, adevărata performanță sau una din marile performanțe ale Cameliei Grădinaru fiind aceea de a face o expunere ireproșabil ordonată despre un fenomen care, prin pluralitatea manifestărilor, prin disparitatea acestora, s-ar crede că nu se lasă descris în termenii propuși de autoare. Maria CARPOV " Ce ne propunem de-acum înainte este să nu elogiem, dar nici să nu ridiculizăm postmodernismul în ansamblu. Postmodernismul trebuie mânuit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critice, cu toate că există câteva cazuri notabile de încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o pluralitate de teorii extrem de diferite (dacă nu divergente sau chiar opuse), astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a lui. Apariția unei varietăți de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decât "o lozincă" sau "un termen onorific", atunci acesta trebuie analizat din perspectivă diacronică, dar și sincronică, pentru a-i putea oferi, după cum sublinia Ihab Hassan 8, atât o definiție teoretică, cât și una istorică. Impunând o veritabilă conștiință a pluralității, practic postmodernismul a redeschis și redimensionat problema periodizării, a modalității în care mai pot fi construite discursurile despre spațiu, timp, istorie și schimbare. Dintre multiplele accepțiuni care i s-au dat termenului perioadă istorico-culturală, paradigmă, stil, metodă, epocă unii critici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
primesc în general denumirea de postmoderni ar trebui să fie numiți "simpli filosofi post-nietzscheeni", pentru că nici un autor nu poate evada din lanțul contextualizării operelor sale10. Având în vedere însuși dezideratul postmodern al renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar putea fi o cale adecvată de explorare a postmodernismului"23 cale în sine postmodernă, adică plurală sau chiar rizomatică! Aceste minime trimiteri relevă importanța discursului despre istorie în orice "paradigmă" sau construct
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Kellner amintesc faptul că această sintagmă a fost utilizată prima dată de Howe), care face apel la experiența noastră, înțelege arta, de pildă, ca pe o extindere a vieții, face să dispară distincția dintre "cultura înaltă" și cea "inferioară", evocând pluralitatea și clădind o cultură mai degrabă nonliterară, la care participă atât pictori, arhitecți, sculptori, cât și neurologi, asistenți sociali, filosofi, sociologi, regizori etc. Noua "aliniere culturală" despre care discută S. Sontag are ca bază o serie de texte fundamentale semnate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și modernismul, ale cărui trăsături le poate încorpora cu succes și curentul postmodern. Abordările călinesciene au avut drept constantă accentuarea caracterului ipotetic al postmodernismului, atât în sensul că acesta este privit ca un "construct explicativ și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici prin intermediul cărora postmodernismul "exercită o influență pozitivă". În schimb, respingerea unei metateorii explicative care să includă și procese politico-economice, delegitimarea oricărui tip
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe care și moderniștii o utilizează, situație care se transformă într-o altă critică la adresa proiectului lui Hassan, ce pare, în aparență, să intre în contradicție cu binecunoscutul proiect derridarian (din altă perspectivă însă, situația poate fi lecturată sub semnul pluralității și al caracterului intrinsec contradictoriu al postmodernismului). Derrida observa că gândirea de tip occidental se desfășoară în jurul opozițiilor binare (realitate/aparență, sensibil/inteligibil, subiect/obiect etc.), pe care le interpretează ca ierarhii violente din pricina privilegierii unuia dintre ei. Tocmai de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În aceeași măsură, textul postmodern este fără adâncime și lipsit de un sens originar, care să reclame o interpretare pentru a-l releva; el dispersează sau chiar suprimă înțelesurile prestabilite și uneori chiar și procesul hermeneutic. Jocurile de limbaj și pluralitatea lumilor prezentate în discursurile postmoderne transformă sinele într-o formă impersonală sau chiar într-o "absență" (la fel cum literatura, pentru Hassan, devine o "literatură a tăcerii"). 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Textele postmoderne tind să eludeze referentul extern, să devină autoreferențiale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmoderni dezvoltă o teorie nouă cu privire la semnificația limbajului și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentării și ale referinței impun limbajului statutul unui joc liber al semnificanților care a încetat să se mai refere la un înțeles exterior. Limbajul nu mai surprinde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul de obiectivitate? Ajungem astfel la nenumărate dezbateri, gradul zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în decriptarea operei, din moment ce aceasta din urmă este doar o pluralitate de funcțiuni lingvistice care alcătuiesc o structură: "într-un cuvânt, gradul zero al scriiturii înseamnă reducerea la neant a subiectivității, și aceasta datorită unui limbaj cât mai lipsit cu putință de emoție și chiar de imaginație"281. Într-o anumită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este amodală și neutră, la fel cum neutrul ca gen este un grad zero între masculin și feminin un exemplu pentru acest tip de scriitură, opusul celei intelectuale, este Străinul lui Camus. Scriitura vorbită se regăsește la Queneau, aici intervenind pluralitatea limbii, diferențele de nivel ale limbajului, astfel încât "fuga scriiturii" poate fi asimilată unei transcrieri a vorbirii 283. 3.2.3.4. Scriitura între lizibil și scriptibil Preocupările semiologice au aruncat o lumină nouă asupra conceptului de scriitură prin tentativa de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
condiție de consumator și să-și exercite capacitatea de a-și construi propria scriitură. Lectura "ca referendum", ca acceptare sau respingere a operei, îi apare lui Barthes drept o libertate "limitată" de către cititorul însuși. 3.2.3.5. Scriitura ca pluralitate a vocilor Roland Barthes par Roland Barthes continuă, subiacent, unele teze din Gradul zero al scriiturii, imprimându-le un caracter mai tranșant. Astfel, scriitura apare ca "o desfătare seacă, ascetică, fără efuziuni"286, excluzând posibilitatea exprimării. Creativitatea, emoția sau vraja
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu Parole (în primele două cazuri), când cu Écrivance (în al treilea). Sau încă, după utilizări și după filosofii: un gest, o Lege, o juisare"287. Accentuarea plăcerii ca o componentă a scriiturii se află în strânsă legătură cu acceptarea pluralității ei și a tuturor "vocilor" diferite care apar în interiorul său. Fiind la curent cu teoria lacaniană și cu aceea a intertextualității, Barthes preferă fragmentul operei, dispersia unității, discontinuitatea codului unic. În același context, anunțarea "morții autorului" îi va aduce o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un dialog, suprimă categoriile opuse de subiect și obiect, precum și pe aceea de metalimbaj, din moment ce nu recunoaște garanți de tipul cauzei, instituției sau al altor concepte metafizice. Realizând disocierea între textul-bolboroseală, textul de plăcere și textul de desfătare, Barthes reafirmă pluralitatea, intranzitivitatea scriiturii și imposibilitatea de a exista în afara "textului infinit" aceste trăsături dându-i posibilitatea scriitorului de a "lupta" împotriva ideologiei care se vrea, totuși, enunț încheiat, definitivat. Prin complexitatea teoretizărilor, Roland Barthes a influențat și, după unii, s-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curentului poststructuralist se regăsesc în lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cotidiene ca ideologie"321. Logos-ul disprețuit este, astfel, un motiv determinant al "dispariției" filosofiei în postmodernism; patosul pentru rațiune, înscris în "fizionomia" filosofiei încă de la Socrate, este oarecum discreditat în discursul postmodern, care își afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune prin critica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursului și scriiturii baudrillardiene, modul în care se depășește un normal discursiv prin activizarea noțiunilor de seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc. După cum deja am evidențiat, disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a condus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive. Pentru Lyotard, limbajul nu mai surprinde semnificația lumii, și, la fel ca în concepția lui Derrida, discursul se reflectă și se investighează pe sine ca discurs și doar intertextualitatea mai poate crea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]