983 matches
-
am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a plăcut pînă și-n Hook, basmul SF oligofren al lui Spielberg. Lovitura În SF a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la propriu-ți birou sub lămpiță căutînd o modalitate de-a omorî pe cineva pentru a face rost de bani de Întreținere, la farmacie, atunci poți citi cartea asta. James Cain a debutat În literatura botezată noir, În 1935, cu Poștașul sună Întotdeauna de două ori. După un an și mult succes, scrie această a doua carte, după care, așa cum știți sau vă prefaceți că știți, s-au făcut două filme: capodopera din 1946 a lui Tay Garnett, cu Lana Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că sînt prea multe scene de sex fără sex (cînd e vorba de așa ceva, prefer Întotdeauna programele pentru adulți, sînt mai neorealiste). Asigurare pentru moarte e făcută după tipicul ce avea să devină o modă (cinematografică) mult mai tîrziu: reprezintă Poștașul II. Și, bineînțeles, ca orice continuare, are aceeași structură ca originalul, fiind văduvită Însă de intensitate, emoție, credibilitate, măcar de-ar fi fost cu poze. Dar mai ales nu mai are asigurări literare, deși Walter Huff, personajul principal, este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În cîteva pagini acordul de-a o ajuta să-și omoare soțul, În scopul de a Încasa asigurarea pe care chiar Huff i-o făcuse bietului om pentru care nu putem avea nici o simpatie - e petrolist. În chip diferit față de Poștaș, Între cei doi asasini nu există decît o vagă atracție fizică și tocmai de aceea faptul că se vorbește la un moment dat despre iubirea dintre ei surprinde printr-un neverosimil asurzitor. Resorturile crimei pe care o Huff o plănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atingere a clapei literaturii, Phyllis spune la un moment dat că visează de multe ori că este Însăși Moartea, Îmbrăcată Într-un costum stacojiu, dornică să-i scape pe oameni de griji. Pentru a complica (și strica) schema perfectă din Poștaș, Cain introduce și alte personaje-piste: fiica vitregă a lui Phyllis, Lola, și prietenul acesteia, Nino Sachetti. Acum, Huff se Îndrăgostește de Lola, ea Îi spune că nu se mai joacă cu Nino deoarece italianul se Întîlnește cu mama ei vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cântăreață acasă și aștepți. Secretara îți spune că înaintea ta au sosit încă trei persoane, care sunt înăuntru și s-ar putea, din cauza lor, vedeta să întârzie la întâlnirea voastră. Aștepți răbdătoare să iasă cei trei. Afli că înăuntru sunt: poștașul, avocatul și agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul unei prăbușiri. Secretara sună la Poliție. Intri în încăpere împreună cu polițiștii, vezi vedeta zăcând nemișcată, la pământ și spui: „Arestați poștașul! El e criminalul.” Ai dreptate, dar de unde știai că... el e John? Doar nu-i cunoșteai pe cei trei. Așa e, nu-i cunoșteam și nici n-am fost de față. Dacă eram de față, aș fi știut și mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cei trei. Așa e, nu-i cunoșteam și nici n-am fost de față. Dacă eram de față, aș fi știut și mai bine de unde știu. (Râse Ana). Acum doar bănuiesc de unde știam: singurul bărbat dintre cei trei era, probabil, poștașul. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Iar John este un nume care se dă în mod obișnuit bărbaților. Vedeta a strigat: „Nu, John, nu trage!” Corect? Prințul zâmbește: ─ Foarte corect. Dacă-ți spuneam de la început că erau două femei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Nu, John, nu trage!” Corect? Prințul zâmbește: ─ Foarte corect. Dacă-ți spuneam de la început că erau două femei și un bărbat, ghicitoarea n-ar mai fi fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Dacă-ți spuneam de la început că erau două femei și un bărbat, ghicitoarea n-ar mai fi fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor termina, abia atunci voi putea spune
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie cercetat și aici. Dacă poștașul nu se numea John? Dacă John era travestit în femeie și vedeta l-a recunoscut? Cercetările nu s-au terminat. Când se vor termina, abia atunci voi putea spune și eu cine e criminalul, Prințe, nu înainte. ...Spune-mi și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mușcă! - Mamă, dar sunt eu, Ionică! Femeia nu auzi. Legase câinele care se zbătea furios în lanț lângă cușcă, și privind spre poartă se-ntreba: “Ce-o fi vrând domnul ăsta, doar noi ne-am plătit toate dările, și a poștaș nu seamănă“. Încet s-apropie. Omul nu plecase. Pe cine căuta oare? - Mamă, nu mă mai cunoști? Sunt eu, Ionică, mamă dragă! Femeia-și duse mâna la gură, apoi la ochi ca atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan. Peste cît timp n-o să mai rămînă nimic din Iașul scenografic, cel pictat de Val Gheorghiu? Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Melania-Anemona Zotic, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta În primăvara acestui an a venit poștașul cu un plic pentru mine. Am fost foarte mirată, de la cine puteam primi eu scrisoare?! Nerăbdătoare am deschis plicul și am avut parte de o surpriză. Înăuntru era o invitație de la fostul meu diriginte pentru întâlnirea de zece ani de la
ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_697]
-
acele puține pe care le mai am. În ziua următoare vremea e cu un soare palid, fără putere calorică. E cam rece afară, contrastând cu acel confort termic pe care mi-l fac în funcție de starea mea generală. Pe la orele 13 poștașul îmi aduce o mare și plăcută surpriză - un dar de suflet și anume: o carte voluminoasă, transmisă de d-na Maria-Vera Willinger de la Berlin ca autoare. În schimbul de scrisori avut anterior am fost surprins de perfecta limbă română în care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mine, a zis el și a ieșit. — De ce a plecat Alex? a Întrebat Lily de parcă n-ar fi fost de față la Întreaga conversație. E ssupărat pe tine? — Probabil, am oftat eu și am strâns la piept geanta mea de poștaș din pânză de cort. În ultimul timp m-am purtat ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Uită-te În a doua pungă, a zis el și mi-a făcut semn spre locul unde o lăsasem pe covor. Doar nu-ți Închipui că poți purta costumul ăla de catifea cu sacoșa aia de rahat stil tolbă de poștaș pe care o târăști mereu după tine, nu? Din a doua pungă, Încă și mai plină, am scos la iveală o mulțime și mai incredibilă de pantofi, genți și vreo două jachete. Erau acolo două perechi de cizme Jimmy Choo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o dovedească. I se rupea inima când o auzea icnind, luându-l în brațe, ca să-l mute de colo colo ori ca să-l salte în lighean și să-l spele, înainte de a-l înfășa pentru noapte. Îi mulțumi în gând poștașului că o ajutase să-l treacă peste bordurile înalte din jurul statuii cu leul de pe Mihai Eminescu. Poștașul era tânăr și zvelt, își purta uniforma cu dezinvoltură, saluta pe toată lumea, știa multe și, celor mai nevolnici, cu vederea șubredă ori nedeprinși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de colo colo ori ca să-l salte în lighean și să-l spele, înainte de a-l înfășa pentru noapte. Îi mulțumi în gând poștașului că o ajutase să-l treacă peste bordurile înalte din jurul statuii cu leul de pe Mihai Eminescu. Poștașul era tânăr și zvelt, își purta uniforma cu dezinvoltură, saluta pe toată lumea, știa multe și, celor mai nevolnici, cu vederea șubredă ori nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mihai Eminescu. Poștașul era tânăr și zvelt, își purta uniforma cu dezinvoltură, saluta pe toată lumea, știa multe și, celor mai nevolnici, cu vederea șubredă ori nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce vești bune, spunea și râdea. Mânca dulceața lingând lingurița, iar iarna nu se dădea înapoi de la un păhărel de țuică. Știa o grămadă de lucruri despre fiecare, asculta, lămurea și nu ducea vorba. „Sunt un popă dintre duminici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorba. „Sunt un popă dintre duminici“, râdea și-și pocnea palmele. Uneori se duceau amândoi în parc, la statuie, atunci povestea și poșta șul, care, altfel, era menit să asculte. Dar Coltuc nu îi spusese niciodată Melaniei ce îi mărturisea poștașul. Poate că făcuse rău, se gândea, privind-o cum se căznește cu surcelele pentru a înteți focul în sobă. Melania își întoarse fața spre el, avea obrajii înroșiți de dogoare. Cu ochii ei verzi, cu părul moale și lung, strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să as... — Nu știi, ai ? strigă el, apăsându-i fierul sub bărbie și făcând să-i clănțăne dinții. Da’ cine venea cu tine încoace ? Crezi că nu v-am văzut ? Crezi că nu știe toată lumea ? Unde e nenorocitul ăla de poștaș ? Ți-am spus să nu intre în casă în lipsa mea ? Ți-am zis ori ba ? Se vede însă că pe Golea căldura din casă îl năpădi dintr-odată. Mirosul de sudoare tânără al femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]