8,496 matches
-
proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când sânii îi ating genunchii, caută într-o geantă sport de pe podea. Spune: Asta e singura dovadă reală că nu sunt doar o blondă slăbănoagă. Scoate ceva de carton din geantă, ținând-o de margine cu două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos. Punga de clătite a Sfântului Fără-Mațe cade și împrăștie pe covorul vioriu cireșe lipicioase și frișcă. Și pisica se repede să guste. Cu ochii aproape atingându-i pe cei ai domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și compania. Își citeau pe rând unii altora dintr-o colecție de povești nemțești cu fantome intitulată Fantasmagoriana. — Lordul Byron, spune doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din clasa a doua. Doar momente vagi, fără legătură între ele. În fiecare zi, țineai minte fiecare replică doar până treceai hopul. Căsuța drăguță din Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu genunchii la piept, horcăind. Notăm cu toții în minte: „Brandon!”, pentru scena din film cu un actor celebru zvârcolindu-se în chinuri false pe covorul oriental roșu cu albastru. Doamna Clark se lasă pe vine ca să ia punga de Mylar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îndoise picioarele ca să-i împingă tălpile în sus, deasupra capului ei, ea își regăsi zâmbetul de înger fals. După toate astea ejaculase. În ochii și în părul ei. Îi ceruse o țigară pe care n-o avea. Luând bongul de pe podea, el mai aprinsese niște iarbă însă ei nu-i oferise nici un fum. Apoi ea se îmbrăcase și ascunsese bongul fiului ei în palton. Își pusese o năframă să-și ascundă părul năclăit și dăduse să plece. În urma ei, în timp ce deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cea care a urmărit traseul conductelor de cupru pe tavanul pivniței, urmându-le până la boiler și închizând gazul. Ea tre’ să știe. Doar a smuls maneta valvei de gaz și i-a dat drumul într-o gură de canal din podeaua de beton. — Intrăm în grevă, spune țârul de Sfânt Fără-Mațe. Nu scriem nici o chestie d-aia trăsnet, gen Frankenstein, până nu primim căldură. În dimineața asta: fără căldură. Fără apă caldă. Fără hrană. — Ascultă, madam, spune Veriga Lipsă. Barba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își croiesc drumul prin întuneric, pipăind pereții umezi, îndreptându-se către geana de lumină gri a lămpii de pe scenă. Domnul Whittier, noua noastră stafie. Chiar și stomacul Sfântului Fără-Mațe chiorăie. Ca să-și strângă stomacul, spune Miss America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pac, pac - pe la spate. Termină treaba mai repede decât i-a luat să-l agațe pe Boner în Muzeul Guggenheim. Peste o lună, Fletcher are primul lui vernisaj adevărat într-o galerie. Care NU e Galeria Pell/Mell. Are aceeași podea în carouri negre și roz, și un baldachin cu dungi asortate deasupra ușii, și o groază de oameni eleganți vin să investească în artă, dar e o altfel de galerie, una născocită. Plină cu oameni eleganți inventați. După aia, cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mici de la picioare. — Ca să devin celebru, a spus el, și după aia să pot purta pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rășchira unghiile date cu ojă roșie pe pieptul lui, directoarea agenției, directoarea Sedlak, le-a spus că toate păpușile astea sunt turnate după masca mortuară a unei tinere franțuzoaice. — E o poveste adevărată, le-a spus ea. Fața asta de pe podea e a unei fete care s-a sinucis și a fost pescuită din apă acum mai bine de un secol. Avea aceleași buze albastre. Aceeași ochi stinși, privind fix. Toate Suflătoarele Betty sunt făcute după fața tinerei care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus la fetiță, la ei toți, era un băiețel gol pușcă. O broșură a căzut fluturând pe podea. Apoi brațele Corei s-au repezit în jurul fetiței, strângându-i moliciunea ca de pernă, căutând o folie de plastic pe care s-o înfășoare în jurul trupușorului. Detectivul a zâmbit, clătinând din cap, ținându-și ochii strâns închiși și spunând: — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mimul s-a fâsâit, am încercat „Cincizeci de dolari să-i dai un pumn unei tipe”. Flint știa o fată care ar fi fost de acord. Dar după ce-a luat una în figură, fata a zis „Pas...”. Așezată pe podea, printre cojile de alune, ținându-se de nas, fata zice: — Dați-mi mie voie să fac școala de pilotaj. Să fiu eu pilotul. Vreau să v-ajut. Cam jumătate de bar încă mai așteaptă cu banii în mână. Tați divorțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
erai mic și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe pernele spătarului, și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai uita în jos la noul tavan carpetat și ticsit cu stalactitele mobilei atârnând din el. Tot așa cum, spune Ducele Vandalilor, un artist își întoarce invers o pictură, din același motiv, sau o privește reflectată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Karl nu era tatăl lui! În zilele acelea dintâi, Adam rămânea Îndelung În pat, cu picioa rele Încrucișate, cu spatele sprijinit de perete, și asculta sunetele din această nouă casă, sunete ciudate, necunoscute: pașii lui Karl, un lipăit delicat pe podele; muzica din salon (nu știa să mai fi ascultat vreodată muzică, oricum, nu astfel de muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
siluetele copacilor profilate pe cer și se liniștea gândind că nu e În Vechea Viață, cu spaimele ei neștiute, ci În Noua Viață, cu spaimele ei cunoscute, nu atât de cumplite. Într-o dimineață, a găsit la sculare așezat pe podea un obiect voluminos, Înfășurat În hârtie colorată, imprimată cu fluturi și papioane. Hârtia era mototolită, se vedea că pachetul fusese făcut de foarte multă vreme. — La mulți ani, i-a urat Karl, apărut În cadrul ușii. Adam și-a dat dintr-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată Într-o rochie albastră, apăruse În foișorul castelului și Îl implora pe tânăr să urce la ea. — Pe el Îl cheamă Golo, a explicat Karl. Stătea Întins pe podea cu brațele Încrucișate sub cap și privea cerul magic. Iar fecioara aceea Încântătoare se numește Genoveva. Nu-i așa că-i frumoasă? Adam a Înclinat capul În semn de aprobare. S-a Întins și el În pat pe spate, cu ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rog, domnișoară Farah, nu mai vorbiți de asta! Orbecăind prin Întunericul sălii, Johan se instală Într-un fotoliu. Muzica exotică nu izbutea să acopere crănțănitul făcut de cei care spărgeau fără Întrerupere semințe de dovleac și le scuipau cojile pe podea. Lui i se păru că aude picăturile de ploaie pe nisipul țărmului la Începutul furtunii. Asta Îi aduse aminte de prima vacanță petrecută cu noua lui familie la Port Dickson. El Își dorise să vadă marea, să și dea seama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe brațele scaunului Împletit din ratan, un soi de castron ori o nucă de cocos tăiată pe jumătate, golită și Înclinată astfel Încât nu-i Îngăduia nici să stea ca lumea și nici să se Întindă, iar picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum, când se gândea la Adam, așa că a Încercat să și-l scoată din minte. În schimb se străduia să vorbească pe cât Îi era cu putință de calm, să nu ridice vocea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un altul, de mai mici dimensiuni, pe care stătea Mick. Sub corpul lui masiv, părea un scăunel de copil. Nu se vedea nici masă, nici dulap, nimic unde s-ar fi putut aranja feluritele obiecte răspândite la-ntâmplare pe toată podeaua, de parcă trecuseră pe-acolo niște hoți nepricepuți. Erau două perechi de teniși, o rachetă de badminton și trei fluturași rupți, dosare, tenculețe de cărți, un aparat de radio stricat, o carte poștală de la Hobart: Minunata zonă a portului și o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]