7,468 matches
-
cuvântul scris, drept armă a luminii. A așteptat aprobarea pentru înscrierea la facultate vreo patru ani, iar ca să-și exprime poezia a fost nevoie să-și ia pseudonumele de Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei - Blandiana, județul Alba. Poeta și prozatoarea Ana Blandiana, cu sensibilitatea și harul său, înveșnicește cuvintele din Cuvânt, motiv pentru care, prin ani, premiile nu au ocolit-o. Este deținătoarea mai multor premii - al Uniunii Scriitorilor din România (1969 și 2000, 2001 - „Opera Omnia”) și
Lumina trebuie să pornească din noi [Corola-blog/BlogPost/93605_a_94897]
-
unor concursuri internaționale. În vara lui 2008, am întâlnit-o la Iași, unde lua parte la Colocviile revistei „Convorbiri literare”. Discuția de atunci este de mare actualitate și astăzi, de aceea, nu am rezistat tentației de a relua interviul cu Poeta? - Stimată doamna Ana Blandiana, noi, iubitorii poeziei Domniei Voastre, de la o vreme avem o mare nedumerire? Ce se mai întâmplă cu Motanul Arpagic? Este astăzi Arpagic incomodat de trecutul său? - Dragul meu Motănel Arpagic este în plină revenire. Nu peste
Lumina trebuie să pornească din noi [Corola-blog/BlogPost/93605_a_94897]
-
acestor voluntari, Câmpul Românesc și-a recăpătat strălucirea care i-a dus faima în toată lumea. Au cântat și au recitat membri ai Cenaclului Nicapetre. Cleopatra împreună cu mama ei și bunicul poetul basarabean Iacob Cazacu, interpreta de muzică populară Lia Lungu, poeta Dora Lovejoy, Mihai Colceriu și Dan Predescu. Au mai recitat poeții Mircea Ștefan și Nicholas Andronesco. Un moment emoționant l-a creat Sofia Loepold, pictorița de 6 ani, care de pe acum se dovedește a fi un artist înnăscut. Până după
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
formal, fără a avea și posibilitatea să funcționeze. Președintele PEN Clubului Român in anii ’70 a fost poetul Geo Dumitrescu. La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Român renăștea, intr- o ședință la care au participat cei mai reprezentativi scriitori români. Poeta Ana Blandiana devenea președinta PEN Clubului Roman, afiliat Organizației Internaționale a Scriitorilor. Centrul PEN din România a refăcut legăturile cu marii scriitori din exil, încercând o completare a jumătăților rupte. Păreri Gabriel Chifu, vicepreședinte al Uniunii scriitorilor: „Nu știu nimic
În fiecare an, la 3 martie, se aniversează Ziua Mondială a Scriitorilor [Corola-blog/BlogPost/93759_a_95051]
-
Journal of Artistic Creativity). În continuare au luat cuvântul sau au citit din creația proprie următorii: Prof. Univ. Dr. Dan Anghelescu, scriitor Florentin Popescu, Prof. Univ. Dr. Ioan Gâf-Deac, Cercetător Univ. Dr. Daniela Gâfu, Prof. Univ. Dr. Ioan N. Roșca, poeta Passionaria Stoicescu, poeta Paula Romanescu, scriitor Silviu Guga, poet George V. Precup, scriitoarea Mariana Pândaru, scriitorul Aurel Pop și artistul plastic Liviu Șoptelea. La finalul programului a fost prezentat filmul documentar ,,Constelația Sibiului’’, având un scenariu scris de Conf. Univ.
ZILELE ,,LUMINĂ LINĂ’’ LA BISTRIȚA ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93784_a_95076]
-
Creativity). În continuare au luat cuvântul sau au citit din creația proprie următorii: Prof. Univ. Dr. Dan Anghelescu, scriitor Florentin Popescu, Prof. Univ. Dr. Ioan Gâf-Deac, Cercetător Univ. Dr. Daniela Gâfu, Prof. Univ. Dr. Ioan N. Roșca, poeta Passionaria Stoicescu, poeta Paula Romanescu, scriitor Silviu Guga, poet George V. Precup, scriitoarea Mariana Pândaru, scriitorul Aurel Pop și artistul plastic Liviu Șoptelea. La finalul programului a fost prezentat filmul documentar ,,Constelația Sibiului’’, având un scenariu scris de Conf. Univ. Dr. Anca Sîrghie
ZILELE ,,LUMINĂ LINĂ’’ LA BISTRIȚA ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93784_a_95076]
-
din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Editura ANAMAROL Editor: RODICA ELENA LUPU Pentru îndrăgostiții de frumos, „Livada cu poezii” este o recomandare obligatorie. De la strofe închinate dragostei, eternului, sacrului și frumosului, până la meditații despre eul omului de creație, versurile poetei Veronica Maria Florescu înalță, plac și inspiră. Poezia este una caldă, chiar dacă posedă toate etichetele unei tăceri obișnuite, totuși în rândurile poeziei Veronica Maria Florescu ne destăinuie fața tămăduitoare a tăcerii, o tăcere din care rodește înțelepciunea și frumosul. Dacă
LIVADA CU POEZII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377123_a_378452]
-
mocnind și eliberarea poate fi lavă, altfel, Melania uimește cu densitatea imaginilor suprapuse, dar firul roșu trece vizibil în expresie, unind înțelesul cu mesajul transmis. Este acel myself wrote pe care îl apreciez performant la un scriitor. Tema favorită a poetei pare a fi libertatea, temă de dinamism intelectual dar și cu multe conotații filozofice de exploatat: “mă asfixiază sclavia propriului sânge/ sunt tracul căruia i-ați biciuit cu pasiune/ speranțele rând pe rând/ prin muțenia unicei morți în care alunec
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
oamenilor profund gânditori ai evenimentelor trăite, mistuindu-le versificat. Un paradox al libertății pare a fi manifestarea lirică aici, o metafizică sceptică din care decurg explicații și soluții, motivații scenice deși sloganul ”libertatea a murit” este singura probă la dosar. Poeta dezvoltă un rechizitoriu al acestei sclavii mascate de false libertăți. Muțenia aparține celor care conștientizează falsul cinic în care se lăfăie lozincile de libertate: “de-atunci m-au părăsit cuvintele/ nu le-am găsit osemintele/ când sub tămâieri grele/ de
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
08 martie 2015 Toate Articolele Autorului „Poezia vindecă rănile create de rațiune”. (Novalis) „Coroana literaturii este poezia. Poezia este finalul și țelul literaturii.Ea reprezintă cea mai sublimă activitate a minții umane; constituie atingerea frumuseții și delicateții.” ( W. Somerset Maugham) Poeta Aura Popa ne vindecă rănile interioare, atingând frumusețea și delicatețea prin versul său deosebit. Originalitatea cu care creează o muzică divină în sferele noastre lăuntrice este dovada că stăpânește cuvântul într-o manieră cum puțini știu să o facă. Este
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Popa ne vindecă rănile interioare, atingând frumusețea și delicatețea prin versul său deosebit. Originalitatea cu care creează o muzică divină în sferele noastre lăuntrice este dovada că stăpânește cuvântul într-o manieră cum puțini știu să o facă. Este o poetă care se dedică iubirii, care se dăruiește cu ardoare cuvântului, dansând pe o scenă de emoții și vise care capătă profunzimi aparte. Aura Popa a debutat în poezie în anul 1993 în Curierul literar și artistic, însă primul poem a
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Am cochetat cu poezia încă din adolescență și mi-am exersat imaginația în încercări care astăzi îmi stârnesc zâmbetul. Prima poezie, evident, a fost închinată mamei, icoana gândului meu și a fost scrisă undeva, în jurul vârstei de 11 ani”, povestește poeta. A publicat la Editura Armonii Culturale două volume de poezii și este prezentă, de asemenea, în 5 antologii importante de poezie. Poezia are o valoare neprețuită în ochii Aurei Popa. Când vorbește despre însemnătatea poeziei, simțurile sale ating înălțimile luminii
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
nevoia de a împărți lumina care învelește cuvântul: „Nu mai sunt eu cand scriu! Și nu iau seama/ De-ncercuiesc zăpezi sau mori de vânt./ Atâta știu că filele mă cheamă/ Să-mpart toată lumina din cuvânt.” (Transpuneri) Este o poeta înnăscută, binecuvântată cu har ceresc , care respiră poezie: „Pot respira și „altfel” prin poeme:/ Pot înteți furtuni de înțeles/ Sau să cuprind cu ochii mei prin vreme/ O zare ne-mblânzită, de eres.” Iată cât de sugestiv își descrie poeta misiunea
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
o poeta înnăscută, binecuvântată cu har ceresc , care respiră poezie: „Pot respira și „altfel” prin poeme:/ Pot înteți furtuni de înțeles/ Sau să cuprind cu ochii mei prin vreme/ O zare ne-mblânzită, de eres.” Iată cât de sugestiv își descrie poeta misiunea într-unul din poemele sale: „Descriu căderi în gol sau fac doar valuri/ Neînsemnate pe un râu de dor/ Și-mi impletesc lumina dintre maluri/ De la vărsare până la izvor”. (Vâltori) Cât despre arta de a scrie, Aura Popa mărturisește
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
trăirile interioare specifice, dar am abordat și alte teme cum ar fi natura, cunoașterea, inexorabila trecere a timpului”. Poemul său intitulat “Iubire” este un imn închinat iubirii neîmplinite, iubire care mistuie simțurile sale “pe-un țărm învolburat”. Fără puterea iubirii, poeta se simte secată de putere, căci iubirea îi este oxigen și, in lipsa ei, nu rămâne decât un infern și strădania sa de a închide rănile acestei absențe nespus de dureroase: „De câte veacuri nu mai știu de tine?/ Aproape
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
de stări și de trăire,/ Tu ai trezit acest dulce blestem/ Ca-n orice viață să îți fiu iubire/ Să te alung mereu și să te chem...”// (Tu...) Temeri și confuzie se împletesc în versurile sale închegând taine pentru care poeta caută cu ardoare un răspuns: „Ce continent ai astăzi la picioare/ De nu mai vezi cum cerul îmblânzit/ De noi probează valuri de răcoare?/ În care parte-a lumii-ai asmuțit// Haita de gânduri ca să muște drumul/ Cu pietre șlefuite
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Și să aduci senin în ochi de ploi?/ Poți să-mi răspunzi? Pe ce ai dat arvuna/ De nu mai pleacă norii dintre noi?” // ( Spune-mi...) Doar iubirea îi pare cunoscută de o eternitate, iar pentru a contura profunzimea acesteia, poeta deschide “fereastra dinspre poezie”. În acest mod poate privi și sorbi iubirea, care îi este poezie a sufletului și “iarbă de lumină” în care pășește cu candoare spre seninătate: „Îmi pare că te știu de-o veșnicie/ Și tot de-
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
te-ndrăgesc/ Deschid fereastra dinspre poezie/ Și-n iarba de lumină tot vâslesc.// Ninsorile de cântec, fără geruri,/ Fără îngheț și fără viscoliri./ Îmi pare că te știu în mii de feluri/ Dar nu așa cum ești...în răzvrătiri...” (Te stiu?) Poeta se zbate în misterul iubirii purtând un “buchet de întrebări”: „Ai venit... Ai plecat... N-ai lăsat niciun semn/ Scrijelit pe un trunchi de cuvânt, vreun îndemn/ Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus/ Sau să tac ancorând continentul
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Un poet ajunge și rămâne în inima cititorului dacă poezia sa reușește să mângâie, să alinte și să șlefuiască pietrele de cuvânt în așa fel încât cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie/ Și doar cu-o provocare face troc,/ Cel care arde pentru o idee/ Vreascuri de suflet și își face foc// În vatra stăruinței. Cel ce naște
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
pentru că nu se găsesc casetele, se ia hotărârea de a fi lichidat. Oameni de bine îl ajută pe inginer. Este prevenit și acesta se hotărăște să dispară din localitate, după ce organizează transferarea soției sale, Mira - inginer la aceeași uzină și poetă în timpul liber - la un spital de psihiatrie din Cluj. Ea fusese internată în primele zile de după răpirea fetiței, în urma unei căderi psihice. Urma un tratament intensiv de somnoterapie, metodă eficientă de izolare față de realitatea înconjurătoare. Și la acest capitol, autorul
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
administrativ-teritorială din județul Dolj, cu acest nume: Izvoarele...., unde a fost chemată ,,să le ofere cultură” localnicilor. La sosire, întrebată fiind: ,,Ești în vizită la noi acasă?”, o voce din public, dacă nu cumva a primarului însuși, răspunde: ,,Este Micuța Poetă,/ De pe Facebook, a fost aleasă!” ...Fiți, așadar, atenți, dragi cititori, că iată ce vi se poate întâmpla, dacă vă jucați pe rețeaua de socializare numită Facebook. ,,Izvoarele din Alimănești”, ,,Izvorul luminii”, ,,Izvorul credinței”, ,,Izvoarele, lacurile și adâncurile” exploatează - liric - alte
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
obligatoriul soclu de cultură de specialitate și libertatea de mișcare în domeniul de creație pe care îl iubește atât de mult: poezia. Având irefragabile înclinații spre jongleria cu idei și cuvinte -, Cristina Mariana Bălășoiu poate face saltul necesar, devenind o poetă veritabilă, un talent în plină afirmare. Totul depinde numai și numai de truda sa, de voința de a deveni nu campioană a versificatorilor veleitari, fie ei chiar și de elită, sau ai celor obsedați să publice, în fiecare trimestru ori
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
și Cornel Sâmpălean, colegii domniei sale de la Filologia din „Haidelbergul Ardealului”, cum frumos numește domnul Lădariu Clujul... Iar din cetatea Sighișoarei a poposit în „cetatea” noastră de lumină, un menestrel modern, folkistul Traian Comșa, care a cântat un cântec pe versurile poetei sighișorene Anda Voican. La finalul manifestării a venit rândul „greului” serii, invitatul de la Antipozi, George Roca. Speech-ul domniei sale a fost unul echilibrat (că tot suntem la echinocțiu), cu multă trăire, sentiment, și cu mult umor, vorbe de duh. Chiar
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
se regăsește mereu ființa umană, se regăsește omul care a creat și revista “Domnul de rouă”, revistă de cultură, cu apariție trimestrială. „Domnul de Rouă” (serie nouă) este o nouă revistă în cultura națională română, redactorul șef fiind Doina Drăguț (poetă, prozatoare, jurnalistă, publicistă), iar directorul fondator fiind Nicu Vintilă Sigibida (scriitor, profesor universitar), aceștia fiind măieștrii ce cunosc destul de bine arta scrisului și arta valorilor estetice. Primul număr al revistei a apărut în 11 februarie 2016, aceasta fiind o continuitate
„Domnul de Rouă” – o nouă revistă în cultura naţională română [Corola-blog/BlogPost/93133_a_94425]