3,697 matches
-
-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros cald de săpun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la menționarea numelui lui Heydrich: — Cum vă pot ajuta? zise el foarte serviabil. — Vreau să văd dosarul acestui om. Îl cheamă Otto Rahn. Caporalul mă rugă să aștept și apoi intră în camera de alături, unde căută în fișierul corespunzător. — Poftiți, iată-l, zise el, întorcându-se după câteva minute cu dosarul. Din păcate, mă tem că va trebui să vă rog să-l examinați aici. Un dosar poate fi luat din acest birou numai cu aprobarea scrisă a Reichsführer-ului însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră, cu pantofii răsunând pe podea precum un actor neliniștit pe cale să participe la o audiție pentru o piesă. Toate capetele se întoarseră când am intrat și, în timp ce cincizeci dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bineînțeles - continuă Getta 2, privindu-se în oglinjoară -, și i-au dat o orbită mai mică, să-l aibă sub ochi. — Dar dumneavoastră cu ce treburi în spațiu? o întrebă respectuos robotul programator Dromiket 4. — În concediu, răspunse Getta 2. — Poftim? nu înțelese Dromiket 4. — În concediu, dragă, spuse Getta 2, privind în jur. Cam strâmt la voi. Ce concediu? întrebă Felix S 23. — Cum ce concediu?! făcu Getta 2. Concediu! Nu știți ce-nseamnă concediu? Cei trei roboți se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mâna pe genunchii tăi. Nu este adevărat. La noi, în sistemul nostru solar, asemenea gesturi sunt firești, obișnuite. Nouă ce ne vine să gândim, aia ne și vine să comitem. — Ce-i în gușă, și-n căpușă, spuse Stejeran 1. — Poftim? nu înțelese Getta 2. Ce-ai spus? Un proverb de la noi, răspunse Stejeran 1. Adică, altfel zis, ceea ce ai vrea să spui, ceea ce ții în gușă, să și gândești, adică să ții în căpușă, în minte. — Mă rog - zise Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
clienți mai răi care nu vor decât să apese, dar nu consumă. Ia să vedem pe ce-ați dori să apăsați mai întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă chelnerul. — Nu, mersi. — Poftiți, doamnă! se aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai puțin, răspunse Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mai doriți ceva? întrebă el respectuos. Un fursec, o măslină, o bujie, o cafea?... Dorim să plătim, răspunse Felix S 23. Cât face? — Plătiți cash sau prin virament? se interesă chelnerul. — Cash, răspunse Felix S 23. — Mă rog, zise chelnerul. Poftiți nota. — Ia s-o văd, ceru Getta 2. Am zis că fac eu cinste. Se uită la notă, se scotoci prin poșetă și scoase o monedă de uraniu pe care o înmână chelnerului. — Un moment, zise acesta și băgă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ținut cont de protecția muncii și, când a strâns și el suficient cât să se întoarcă pe Terra, i-a căzut tot părul. — Așa e omul, lacom, zise Felix S 23. Oricum, eu vă mulțumesc și vă rog să mai poftiți pe la noi, spuse chelnerul, înclinându-se. Mă scuzați că nu vă conduc, dar nu pot ține mult moneda la mine, trebuie s-o depun în accelerator. Se sculară cu toții în picioare, să-și ia rămas-bun. — Cred că sunt în asentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să opriți motoarele? Știți, se face praf... — De ce nu le-ai oprit?... șopti Felix către Dromiket 4. — Am uitat, răspunse acesta ridicând din umeri și urcă spre interiorul navei. „Bourul” mai trepidă puțin și se opri. — V-aș ruga să poftiți cu mine, le zise pedagogul, scuturându-și tweedul și aranjându-și pălăria. Îi conduse la baza unui turn, de unde luară liftul până în vârf, pe un fel de terasă deschisă. — Sistemul nostru e foarte simplu, zise pedagogul după ce îi lăsă să admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
acțiune. Partea marțiană avea câteva ilustrate cu zonele lor de irigații, iar plutonienii erau reprezentați doar de bustul lui Streblock, marele lor jucător de back-ball. N-apucaseră să vadă ce aveau expus saturnienii și neptunienii, deoarece pedagogul deschise o ușă, poftindu-i cu un gest larg. Veți vedea o clasă de fete, clasa a VII-a A, le spuse el. Până în clasa a VI-a, avem colective mixte. În clasa a VII-a, când se înfiripă dorința cuplului, despărțim fetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nimerit la satelit străin. Tov. Petrică se-nclină și fugi iute spre locul de muncă. Porniră cu toții spre localul familial. — Dom’le, credeam că nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în centru. Pe masă se găseau vaze cu flori și rapiță, păhărele cu ulei „Shell” pentru roboți și țuică „Haidouk” pentru oameni, tacâmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
liberă. Ai putea astăzi să-mi dai mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la un curs de perfecționare, fusese scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu imponderabilitate și, din buzunarul din spate al pantalonilor, îi căzuse, spre stupoarea comisiei, un „Paris-Match” vechi. — Poftiți aici, vă rog, spuse un mediocru slab, în vârstă, trăgându-se și facându-le loc lângă el pe banca de scândură. Aciobăniței și Amărășteanu se așezară. — Imediat o să vă aducă și farfurii și tacâmuri - spuse mediocrul în vârstă - și, dacă doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și farfurii și tacâmuri - spuse mediocrul în vârstă - și, dacă doriți, pot să vă dau ardeiul meu iute. Știți, eu am probleme cu... și arătă spre stomac. — Vă mulțumesc - spuse încet comandantul Aciobăniței -, sincer să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEBUNIA MEA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte cu vedenii, năluciri de vis Ne poftește somnul dincolo de noi Înspre goliciune poarta s-a deschis Ne sărută iele, se trezesc strigoi Gropile se crapă, frunza se despică Florile-și ascund rodul în boboci Inima se-nchide în bucăți de frică Cor de rugăciune pe mai multe
NEBUNIA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361466_a_362795]
-
-o atent pe Anca înspre separeu. Un buchet mare de trandafiri se legăna neglijent în una din mâinile sale. Nu era obișnuit cu asemenea sarcină. Mariana i-a întâmpinat ceremonios, cu naturalețe în gesturi. - Bine ați venit! Vă rog să poftiți... - Bună seara! au răspuns ei aproape la unison. - Meniul pe care l-ați comandat este asigurat întocmai. Dacă doriți și altceva, vă prezint imediat... - Nu este nevoie, mulțumim! Apreciez că aceasta încăpere nicicând nu a fost atât de îmbietoare, Ma
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
electrizat de aceste adevăruri simple, dar remarcabile, pline de cel mai profund spirit umanist. Fiecare frază era însoțită de aplauze. Când a ajuns la capătul lucrării, rectorul Mohamed El-Hirani izbucni și el în aplauze, rostind: - Rog pe domnișoara absolventă să poftească la tribună!... Katy, privind uluită la tot ce se întâmpla în sală, nici nu auzi apelul rectorului. - Katy! încerc eu s-o trezesc din visare. Ești chemată la tribună ... - Cine? Eu? Adevărat?... - Du-te, frumoasa mea! Trebuie să te grăbești
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
la sud Să-mi rup urechea să n-aud să merg pe valuri dacă pot și cerul să-l întind că-i ud să strâng nimicul c-a dat rod Să merg pe valuri dacă pot să iau cu limba poftim mierea să-mi dau și palme asta-i tot când faci gargara cu tăcerea Și dacă vreau să mă deschid să înfloresc colea pe zid Costel Zăgan, GRAVITAȚIA SUFLETULUI, 2012 Referință Bibliografica: PRO POESIS / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
PRO POESIS de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363850_a_365179]
-
Să-ți cânt elegii cu lira Viselor ce se-nfiripă Și să bei din elixir a Cărnii-mi ultimă dulceață Noaptea când delirul arde În combustii de o viață Și când muza mea de bard e O fecioară desfrânată, Lacomă poftind să beie Cu reținere de fată Și cu poftă de femeie Sublimatul din tinctura Și esența-mi drămuită, Dizolvându-mă cu gura Și sorbindu-mă uimită... Referință Bibliografică: Muza mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 923, Anul
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363879_a_365208]
-
căderea sub jug străin. În timpul lui a înflorit stilul arhitectural bisericesc. Domnia lui dintre 1457- 1504 a fost cea mai glorioasă din întreaga noastră istorie în lupta pentru independență a unei țări mici înconjurată de altele mai puternice și care pofteau la mănoasele plaiuri românești. S-a bucurat de respect din partea curților imperiale străine și chiar din partea dușmanilor săi. A fost înmormântat la mănăstirea Putna. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, cu prăznuire
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363974_a_365303]
-
fel de fel de brașoave, se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau Mihăiță și Mugurel. Îi primiră în casă. Băieții traseră o urătură de răsunau odăile și tinda. Anuța, soția pădurarului, i-a poftit la o masă, repede improvizată doar pentru cei vreo opt copii din ceată. Băieții n-aveau timp prea mult de stat la masă, mai aveau de colindat mult prin sat. - Să nu stați toată noaptea prin sat. Peste un ceas
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință Bibliografică: În râșnița vremii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
cap, care se transformă într-o cască ce-i acoperea capul până la umeri. Un văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin care chemă vânturile și nisipurile fierbinți. - Acum, să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete războinice, prea slabe ca să acopere zgomotul infernal ce venea de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Geylang. Face un semn și în fața noastră se oprește un taximetru de culoare albă. Un Mercedes imaculat! Șoferul, în uniformă și el, coboară, deschide portbagajul și mă ajută să-mi pun cele două valize în interiorul spațios al mașinii. Apoi mă poftește să iau loc pe bancheta din spate. Am auzit că mulți șoferi de taxi prefera clienții să stea pe bancheta din spate. Poate pentru siguranța lor... Mulți nebuni se urcă în față și pentru câțiva dolari sunt în stare să
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
sunt proprietari. - Da, dar numai ai blocului și al trotuarului din jurul lui, restul aparține primăriei ca domeniu public. În timp ce vorbeau despre spațiile verzi, au ajuns în fața ușii pe care Sebastian o deschise larg făcându-i loc colegei sale să intre: - Poftiți domnișoară în sanctuarul unui burlac. - Frumos sanctuar, spuse ea plăcut impresionată de livingul în care pătrunse, dominat de masivitatea bibliotecii plină la refuz de cărți și a celorlalte obiecte de mobilă, care se vedeau că sunt vechi dar arătau impecabile
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]