1,649 matches
-
drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai cu seamă moldovenilor! Moldovei! Vouă! Voi ați dus greul! Voi ați fost spada și scutul! Sunt mândru de voi! De moldovenii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
revoluția politică națională, între care N. Bălcescu, Ion Brătianu, Golescu, Kogălniceanu, Rosetti, Avram Iancu); generația junimistă (reprezentată de intelectuali ai vechii aristocrații Carp, Negruzzi ș.a. la care s-au adăugat cărturari și scriitori ca Maiorescu, Eminescu, Creangă, P.P. Carp, V. Pogor). Ca spațiu de exprimare a ideilor a fost revista "Convorbiri literare". Această generație cuprinde două etape: una culturală, la Iași, una politică, la București. În Ardeal a existat generația memorandiștilor, inițiatoarea rezistenței împotriva politicii ungurești; generația socială (care apare în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud încă pașii mitropoliților cărturari, ai lui Asachi și Alecsandri, ai lui Eminescu și Creangă, trec încet fără să deranjeze Poni, Hasdeu, Conta și Negruzzi, Titu Maiorescu, V. Pogor și Th. Rosetti, se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu și Călinescu, se furișează umbrele lui Cobălcescu, Octav Mayer, Ion Ionescu de la Brad, Coandă, Mangeron, Bârsănescu și Petre Andrei, recită în șoaptă Topîrceanu, M. Codreanu și Otilia Cazimir, pe lângă ei narează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet de natură pluricordă, iar altul că e cel mai aproape de Eminescu. O rază a soarelui a străpuns frunzișul bogat al copacului din curtea Casei Pogor și s-a oprit în creștetul capului pentru a-l elibera pe poet de suferință, moment să le reamintească celor din jur că "autorul Doinei e numai Mihai, noi ceilalți toți suntem doar niște umbre...". Dialogul liric continuă. Grecii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
A., 73 PHILIPPIDE, Al., 217 PICCOLOMINI, Fr., 50, 212 PILLAT, Dinu, 10 PITAGORA, 79 PITTARD, Eugène, 198 PLATON, 6, 20, 57, 58, 194, 235, 249 PLATON, Gheorghe, 255 PLATON, Maria, 259 PLEȘU, Andrei, 178 PLUTARH, 6 POE, Edgar Allan, 59 POGOR, Vasile, 68, 71 POLLUX, A., 50, 212 PONI, Petru, 70 POPA, Constantin, 74 POPA, George, 74 POPA, Grigore T., 19, 255, 256, 257 POPA, N. I., 66 POPE, G., 51 POPI, Gligor, 106 POPOVICI, Gică, 153 PORCESCU, Scarlat, 259 PORUMBESCU, Ciprian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
capăt cu blândețea și Îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor să nu vorbească public despre acest subiect. În plus, faptul că s-a pogorât pe pământ „Învelit În carne”, așadar „camuflat” sub o Înfățișare comună, reprezintă o piedică În fața acceptării adevărului. Prin urmare, nerecunoașterea Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi Înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și, sărutând‑o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfîrșitul veacurilor El Își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. Și a așezat‑o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria Începu să danseze și toată casa lui Israel o Îndrăgi. FINAL CITAT RETRAS Coborârea lui Isus În iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
este fiul său, iar filologul Teodor A. Naum i-a fost frate. Lirica lui N., mai ales cea cuprinsă în volumele Aegri somnia (1876) și Versuri (1890), este o continuare a poeziei meditative a lui Mumuleanu, Al. Beldiman și V. Pogor. Motivele principale sunt „credința” și „îndoiala”, „divinitatea” și „știința”. Credința reprezintă pentru el un sprijin moral cu atât mai puternic, cu cât, în înțelesul pe care i l-a dat, religia nu are aproape nimic din spiritualizarea romantică, ci este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
viitorii socri, le-am făcut cererea de rigoare și ulterior acceptului, pe baza adeverinței de la "Sfat", am cumpărat două inele de aur, în greutate totală de 7 grame, ne-am programat la Primărie și așteptam ca Adam și Eva să pogoare peste noi Duhul Sfânt, respectiv formula finală a Ofițerului Stării Civile. În ziua "Z", căutându-mi pantofi de mire, am întârziat puțin la ceremonie și dacă veneam cu 5 minute mai târziu m-aș fi trezit fără mireasă, dumneaei, familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Bravo, ne-ați lăsat cu gura căscata" etc., ceea ce ne-a îndemnat să continuăm cu scrisul până li s-a duce gura la ureche! La Iași, am înlocuit reuniunile diplomatice cu cele literar-istorice, fiind prezent la întâlnirile "junimiste" de la Casa "Pogor", la lansările și expozițiile de la Casa "Mihai Eminescu" din Grădina "Copou" sau la alte "soarele" simandicoase. Încet, încet, lumea de aici, mai altfel decât "neoeuropenii" din Capitală, mai așezați, mai atenți, mai politicoși și, de ce n-aș spune-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a face, și-a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
voevod ce l-au chemat Radu Negru voevod, mare herțeg pre Amlaș și Făgăraș, în zilele lui Andriaș craiu, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: Români, Papistași, Sași și de tot felul de oameni pogorând pe apa Dâmboviții au început a face țară nouă..." Este firesc ca Voevodul, cu toată casa lui, plecând din Țara Făgărașului și pogorând pe apa Dâmboviței, deși nu se evocă Branul sau Drumul Carului, nu avea altă cale mai scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
toată casa lui și cu mulțime de noroade: Români, Papistași, Sași și de tot felul de oameni pogorând pe apa Dâmboviții au început a face țară nouă..." Este firesc ca Voevodul, cu toată casa lui, plecând din Țara Făgărașului și pogorând pe apa Dâmboviței, deși nu se evocă Branul sau Drumul Carului, nu avea altă cale mai scurtă și mai comodă de trecere a Carpaților decât bine cunoscutul drum comercial pe unde pătrundea în Transilvania, și nu numai, peștele pescuit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
al XVI-lea: 1522, Ion Zapolya, la cererea lui Radu de la Afumați, trece cu oastea pentru a lupta contra turcilor (cronica anonimă) "Ianoș craiu s-a milostivit spre creștini și s-au gătit cu oaste de 30000 de unguri...au pogorât pe la Rucăr, aici în țară..." După 1526, când Ungaria a fost ocupată de turci, după luptele de la Mohacs, mai multe expediții românești se îndreaptă spre Transilvania, unele folosind Drumul Carului. 1529, are loc asedierea Branului de o oaste română, condusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Cum murii curând așa Și lașai pe Maică-Ta? Fiule, Fiul meu Sfânt, Dă-mi măcar un mic cuvânt, Că eu nu mai am putere Ca să port așa durere. Fiule, Lumina mea, Când, oare, Te-oi mai vedea? Că Te pogori în pământ, O, Cuvântule Prealine, Cum voi trăi fără Tine? Acum ești la mine-n brațe, Fiu Scump, dar fără viață. Fiule Dumnezeiesc, N-auzi când îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica întristata! Pe Măicuța Ta
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
1968, în Iași, Cătălin Anuța și-a făcut toată pregătirea școlară în orașul natal. După studii elementare și gimnaziale, a urmat cursurile Liceului Emil Racoviță și Mihai Eminescu Iași, timp în care a fost membru al Cenaclului Junimea de la Casa Pogor. În 1986 a debutat cu versuri în suplimentul literar artistic al Scânteii tineretului. A luat Premiul național de debut pentru anul 1986. A urmat cursurile Facultății de Ziaristică pe care nu a terminat-o. A colaborat cu versuri la cele
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
epigramă, pe care între două închinări de pahare o făcuse unuia sau altuia dintre cei prezenți. La un moment dat, chiar și comandantul Escadrilei 62, locotenentul aviator George Posteucă, a cerut să se facă liniște, deoarece și asupra lui își pogorâse harul muza epigramelor și voia să aducă la cunoștința tuturor ceea ce comisese. I s-a respectat voia și, în hazul tuturor, a citit: Când voi muri, măi fraților, Să mă-ngropați cu fața-n jos, Să mă sărute fiecare, C-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
O seară de mai dumnezeească. Birjarii își poartă mușteriii în trapul ritmic al cailor spre aerul tare al Copoului sau dincolo de barieră, tocmai la grădina lui Pester, iar alții se îndreaptă spre „casa cu ferestrele luminate” a lui conu Vasile Pogor. În Piața Unirii, printre birjarii care își așteaptă mușteriii, îl zăresc pe Mișa birjarul. Moțăie pe capra trăsurii. Mă apropii. Unde dorește boierul să meargă? întreabă Mișa profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
casa cu ferestrele luminate” a lui conu Vasile Pogor. În Piața Unirii, printre birjarii care își așteaptă mușteriii, îl zăresc pe Mișa birjarul. Moțăie pe capra trăsurii. Mă apropii. Unde dorește boierul să meargă? întreabă Mișa profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai, Ducipal! Plecăm în trapul mărunt dar spornic al Ducipalului lui Mișa și pe nesimțite intrăm pe Podul Verde, cum se chema la începuturi bulevardul Copoului. Numaidecât o cotim la dreapta, pe ulița
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
să poarte haina vanității, vine de la sine, simplu și adevărat. Această societate literară a apărut la Iași și nu în altă parte pentru că doar acest oraș a avut norocul ca în el să se întâlnească un Titu Maiorescu cu Vasile Pogor, cu Iacob Negruzzi, cu P. P. Carp și Th. Rosetti, tineri adăpați la cultura Europei, cu precădere în Germania și în Franța. Tinerii formați în Franța aduceau cu ei impulsul pentru unitate politică și culturală a tuturor regiunilor românești, redresarea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
membri și simpatizanți, câți se cunoșteau în 1885 - după C. G. Bedreag - ca făcând parte din Junimea vreme mai îndelungată sau mai scurtă, timpul a cernut valorile după un principiu foarte simplu: „Intră cine vrea rămâne cine poate”, decretat de Pogor. Faptul că la intrarea în Junimea nu era nici o restricție este prezentat foarte limpede de G. Panu în „Amintiri de la Junimea din Iași”. La rugămințile repetate ale lui A. D. Xenopol de a intra în Junimea, G. Panu a răspuns că
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
forma ea însăși o legătură între ei și-i armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite s-au putut întâlni și s-au putut însufleți în acest contact: veselul volterian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, traducătorul lui Heine, N. Scheletti, cu franțuzitul M. Korne, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Berlin...” Maiorescu va reveni la Iași abia la 4 ian. 1864. Un fapt care pledează pentru începuturile Junimii în 1864 a avut loc la o dată care se poate deduce cu oarece probabilitate. Este vorba despre o întâlnire a fondatorilor - fără Pogor - care a avut loc în casa lui Titu Maiorescu din curtea Trei Sfetitelor, când P. P. Carp a citit traducerea în versuri a tragediei Macbeth. „Oricum ar fi - precizează Iacob Negruzzi - în acea seară se poate zice că a fost
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
și locul unde s-a zămislit ideea, anume în dreptul unui fânar de lângă poarta bisericei Trei Sfetitelor. Ca să stabilească acest fânar, controversa a durat mai mulți ani. D. Maiorescu pretindea că ieșind din curtea școalei normale unde era director, împreună cu d. Pogor, într-o seară s-au oprit amândoi în dreptul fânarului amintit și acolo le-a venit ideea înființărei unei societăți; d. Pogor însă pretindea că a mers împreună cu d. Maiorescu până la un alt fânar, acel din dreptul bisericei catolice și că
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]