10,542 matches
-
se mîndri Tomiță. Br-br-bravo, dom'le! îl felicită Nuțu și-i mai oferi un măr. Aproape că nici nu mai putea fugi, săracul, de cît se zbătuse în nămol. Ș-avea niște coarne, măi frate, cum nu s-au mai pomenit altele! Nea Pintilie zicea că, dacă l-ar fi găsit rupt de dihanie, l-ar fi tăiat, să nu se mai chinuie. Dar așa cum era a zis că nu-l omoară nici dacă i-ar da cineva un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii Bărzăunului rămaseră mai multă vreme ațintiți undeva, spre acele cîteva bolți de care am pomenit cu puțin mai înainte, unde i se păru lui că e ceva cu totul și cu totul deosebit. Adică începuse să fie tot mai sigur că spre una din acele porți de umbră, ce păreau că duc spre inima pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a citit cîteva aseară și mi-au plăcut foarte mult. Păcat că nu vrea să le publice... Virgil o să ajungă, precis, un mare poet! Bărzăunul simți că se topește ca o înghețată dintr-un cornet spart. Nu mai bine nu pomenea de poezii?... Uite la ce s-a ajuns! La laude adresate lui Virgil! Nici de data asta nu putuse scăpa de el... Mai bine-i dădea lui zece pumni în cap, mai bine-i spunea că-i tembel, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ajuns! La laude adresate lui Virgil! Nici de data asta nu putuse scăpa de el... Mai bine-i dădea lui zece pumni în cap, mai bine-i spunea că-i tembel, că n-are nici un har, numai să nu-i pomenească de Virgil într-un asemenea moment... Și să nu-i fi spus că i-a citit poezii de dragoste! Auzi tu... i-a citit Virgil poezii de dragoste... păi să nu turbezi? Și de unde știe Ilinca așa de bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în mod oficial, de Nicanor, să treacă în frunte și să-i conducă pe unde-i mai bine. Bagă de seamă cum ne duci și pe unde ne duci, flăcăule! îi strigă doctorul amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva să ne pomenim hrană broaștelor în mlaștină! Ticu știe cel mai bine drumul, strigă Ilinca trecînd în imediata lui apropiere. O să vedeți prin ce locuri frumoase o să ne ducă și cîte o să ne arate! Dar Bărzăunul nu se arătă deloc impresionat de laudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prindă vreun păstrăv de sub stînci, să-l frigă în ochii tuturor și să-l mănînce singur, pentru a le da tovarășilor săi de drum o lecție de cum se plătește neomenia. Dar n-apucă să se dezbrace bine, că se și pomeni lîngă el cu Ilinca. Ochii ei, parcă mai duioși și mai stăruitori ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu nimic pe Bărzăun. Ș-apoi, nici nu era adevărat. El nu lucra pe tarlale. Doar părinții săi lucrau la combinat. Și poate că n-ar fi fost așa de supărat, mai ales că după apariția poeziei numele său era pomenit cu multă admirație de majoritatea locuitorilor din comună, dacă nu i-ar fi citit Ilincăi poezia la început, cea pe care o scrisese el și nu cea apărută în revistă. Sigur că în cazul ăsta a avut dreptate și Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
discutat cu Virgil despre asemenea lucruri... Iar dacă nu ține, va tăcea în continuare... înseamnă că nu ține și gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici nu trecuse bine un ceas și jumătate de la expedierea scrisorii, că se și pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l încet cu palma peste obraz: Blegule! Tomiță lăsă ochii în jos pierdut, dar grozav de fericit că Ilinca i-a vorbit mai apropiat ca niciodată. După două ore și mai bine de la acest schimb de vorbe întregul grup se pomeni, sfîrșind un urcuș cumplit de greu și de întortocheat, pe vîrful Pietrei Domniței. În acea sălbăticie totală, unde se părea că nu mai călcase picior de om de la începutul lumii, depărtările se deschiseră deodată ca niște oglinzi fantastice în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o audiență personală. Enervat, don Álvaro era pregătit să se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda cearcă nelor, avea, totuși, un farmec trist, discret, dar foarte persistent, care l-a urmărit toată ziua. În seara aceea, la cină, deja nu mai ținea minte nimic din explicația
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
geografic al actualei comune Todirești se numără resturile arheologice din Cultura Cucuteni. Pentru satul Todirești sunt evidențiate trei atestări documentare diferite: a) În 1456, cînd satul se numea Ciapa; b) În 1546, în perioada domniei lui Petru Rareș, când se pomenește de un anume Toader și de satul Todireani, din ținutul Hârlăului; c) În 1634, când se numea BălușeștiTodirești, ca proprietate a unui boier pe nume Hatmanu, într-un act al domnitorului Vasile Lupu, care întărește părți din Balușești. Satul Todirești
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
care s-au extins prin defrișări ale pădurilor din împrejurimi. Conform cercetărilor realizate de Chirilă F., rușii-lipoveni s-au stabilit în Bălușești după anul 1740 venind din alte localități rusolipovenești din Moldova. Despre satul lipovenesc Bălușești din cuprinsul Șeii Ruginoasa pomenește și geograful Victor Tufescu în lucrarea “Dealul Mare-Hârlău”. În prezent comuna Todirești curpinde trei sate: Todireștireședință, Stroești și Băiceni. 2. Analiza geografică a populației 2.1. Evoluția numerică a populației ruso-lipovenești În interpretarea datelor demografice referitoare la staroveri trebuie sa
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
condescendent când îi aude pe ceilalți spunându-și părerea, ca și cum le-ar folosi la ceva, ca și cum n-ar ști că interlocutorul abia așteaptă s-o transmită subiectului, care, beneficiind de suficiente atribute, poate trece la atâtea predicate, încât să te pomenești cu niște complimente de să nu le poți duce! Așa-i când îți bați singur cuie-n talpă! Și uite-așa, din aproape în aproape, se poate ajunge uneori prea departe!... Dar nu dincolo de miraculosul birou al lui Beșleagă, unde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și nițel dinapoiul de pe vinilinul maroniu - n-am mai pomenit așa om! A iubit-o el pe una, Miruna sau Mariana sau dracu’ s-o ieie, că n-am ținut niciodată minte, și aia nu l-a așteptat să vină din armată. S-a măritat cu un țigan de la ea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu mine o săptămână, m-a pus la șmotru. O lună bătută pe muchie. Și am avut pro gram de venit acasă mai ceva decât fi-miu. Pe Marina n-am mai sunat-o, deși... Înțelegi tu, n-am mai pomenit o femeie ca asta... Și, crede-mă, am ceva experiență. Gigi Pătrunjel se simțea într-o stare de abru tizare totală, era gata să se ducă chiar el după Marina asta... Nici măcar nu și-o mai amintea. Dar i se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că Gigi Pătrunjel era de-a dreptul nemul țumit de sine. De la întâlnirea cu Marina se întorsese relativ devreme și oribil de plictisit. Ce dracu i se păruse lui Manole că aia e o femeie de nu s-a mai pomenit? Era de o stupizenie rară, chiar rară, adică nici măcar stupizenia asta a ei nu era densă și, în plus, avea un fund cât o baniță. La naiba cu toate! Iar își pierduse ziua nefăcând nimic din cele ce-și propusese
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în telegramele cancelariei) caracterul sau, mai binezis, acel stil care, prin însăși claritatea sa, este imaginea justei gândiri. Se spune că Napoleon aprecia în mod deosebit notele și memoriile domnului Reinhardt 93. Tradiția nu s-a pierdut. Pentru a-i pomeni doar pe cei care nu mai sunt, directori ca dl. Desprez, dl. Nisard și ca prietenul meu, dl Francis Charmes, erau foarte buni scriitori. L-am cunoscut bine pe dl. Nisard. Felul său curtenitor, amabilitatea în abordare, buna cunoaștere a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de veșnică neuitare, izvor nesecat de încântare. Sinceritatea este un sentiment, o valoare morală destul de rară, la fel de rară precum pasărea Aușel cea mai mică din Europa trăitoare, se pare, numai în România. Marele secret al pământului corpul omenesc... Dacă tot pomenim de criză, ne vom trezi că intrăm în „criză” din orice! Întunericul și lumina sunt „gemenii” existenței noastre, noaptea și ziua vieții! În afara lor se întinde pustiul..... Bune sau rele, faptele omului se înscriu în cartea timpului cu aceleași „litere
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama sa, că îi flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul familiar: "Nu ți-ai notat cum îi pare Clarita mamei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință mai mult decât moartea, lasă-l să moară. Îi trebuie dezamăgiri pentru a învăța să cunoască lumea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu trebuia. JENI: N-am suportat să văd cum vă hărțuiește. V-ar fi șantajat. O șefă de cabinet devotată nu putea proceda altfel. MINISTRUL: Ai dreptate. Ce facem? Tipa e infestată cu un rigor mortis ce nu s-a pomenit. JENI: Așa este. Beton. MINISTRUL: Ei drăcie! O să chem poliția. JENI: Să mă aresteze? MINISTRUL: Nu pe tine. Pe ea. Pentru violare de domiciliu sau cam așa ceva. A venit nechemată. JENI: Dar or să vadă că e moartă. MINISTRUL: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai vag, de pildă "accident". MINISTRUL: Nu-i rău. Sau mai degrabă "incident". JENI: Am o idee! Dacă le-am lua-o noi înainte cu un comunicat de presă. MINISTRUL: Excelent. Scrie-1. Poți să te referi la ziua Europei. Și pomenește în treacăt de un "incident" petrecut la minister. JENI: Să-i spunem "întîmplare". E mai credibil și mai nuanțat. MINISTRUL: Da! Întîmplare! Cîte nu se întîmplă! JENI: Mă apuc să scriu. MINISTRUL: Stai puțin. Nu încă. Mai întîi fardeaz-o puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
concret și se agață de el ca de un colac de salvare, pentru că zâmbetul e singu rul lucru care o împiedică acum să urle de spaimă. Trupul ei e traversat de senzații despre care nici o carte de anatomie n-a pomenit vreodată, și printre respi rații înăbușite, gândul Sophiei urlă e prea mult e mult prea mult și mult prea deodată, dar dinții ei nu au de gând să piardă buza de sus a bărbatului în care se topește. Dinții Sophiei
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]