1,123 matches
-
ruină prin atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate și pensiuni exorbitante”. ... Convins că împărtășiți și dumneavoastră sentimentele mele patriotice, sunt și rămân al dv. Devotat servitor, I.L. Caragiale, fost impegat cl.I în administrația Centrală R.M.S. Trecând peste bruma de patriotism pomenită, gazetarii de la Poporul consemnau știri diferite la 25 decembrie 1926: „Cât costă pe țară un parlamentar? Din calcule făcute reiese că un parlamentar încasează anual aproximativ 312.000 lei. Din costurile lor personale, ce profit dau ei țării în schimbul acestor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am înlemnit. M-a întrebat: "Mai trăiești?" "Da, trăiesc!" Era și un sublocotenent, cred că se numea Dobrică. Nu punea mîna să bată. Dar băteau sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un neisprăvit de sergent major, un sadic, și o femeie, dactilografa, care era în stare să ne mănînce de vii. Feller arbora la început masca bunăvoinței. Dar, după ce ieșea, trimitea o bestie care ne bătea cumplit. Altă plăcere a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acționează rapid o pot încasa zdravăn, Cristi trage imediat scaunul de sub el și-l aruncă spre gașca rămasă, de vreo șase- șapte bătăuși. În scurtul moment de derută, Pribeagu își înșfacă halba lui și o aruncă, cu o țintă nemai- pomenită, direct în capul altei matahale. — Frumos ! remarcă Fernic. Nici eu n-o dădeam cu așa stil. Același lucru încearcă și Cristi, însă, emoționat, aruncă cu halba peste ei. — Ei, tu mai ai de lucrat, tinerețe, râde tot Fernic, și imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și un psiholog răutăcios ar putea semnala aici deja o pulsiune paranoidă! - am refuzat acest tip de adaptare „pasivă” sau pur și simplu de adaptare la tot ce ne venea „de sus”, mai bine zis de la Răsărit. De aici des pomenita de mine interminabilă discuție În jurul rolului prea emblematic pe care Îl acordăm frumoasei balade Miorița, pentru tânărul care am fost, un simptom Îngrijorător al predispoziției noastre, În istorie, dar și În prezent - În prezentul de atunci, al anilor cincizeci sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dimpotrivă, l-am ajutat prin Vasiliu-Birlic și Mihai Șerban . În schimb a informat pe autorii Anuarului că toată activitatea culturală desfășurată prin „Liga Culturală” și Universitatea populară, care au fost „Prietenii Culturii”, a fost neglijată, sau, când a fost vag pomenită (fără numele instituțiilor) a fost dată ca fiind executată de niște profesori anonimi. Ramolisment, spun unii; invidie și rea credință, zic eu. Dar... să trec peste aceasta! Sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimii” piteștene s-a amânat pentru la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
invitați să ne împărtășim, fiecare, pe scurt, câteva prime impresii despre Lisabona. „Curg” amabilități, dar și fraze pline de sinceritate în trei limbi: franceză, română și italiană. Cum vorbesc ultimul, respectând ordinea de la lectură, încerc să evit locuri și nume pomenite deja de antevorbitori. Spun că orașul, atât cât am reușit să-l văd, îmi place enorm. E o împlinire fericită a unui vis al meu - venit din polul estic al latinității europene - să constat că Lisabona, situată la cealaltă extremitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iscălitura lui M. Sadoveanu. Traducerea cerută de M.S. Regina direcției teatrului e aceea care a fost rostită pe scena Teatrului Național cu prilejul serbărilor jubiliare. E o traducere fără valoare, făcută nu știu de cine. Traducerea Calafatului din volumul sus pomenit, a fost într-adevăr făcută de un prietin bun al meu, scriitor cunoscut în lumea care apreciază versurile. Pot să-i spun numele: e vorba de Enric Furtună.3 D. Tzigara-Samurcaș dorea să aibă o traducere a Calafatului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tecuciului. Spre Transilvania drumul trecea prin Baia, Moldovița și de aici ajungea la Bistrița Năsăudului, în timp ce spre Brașov se urma drumul care trecea prin târgul Romanului, Bacăului și Trotușului de unde se strecurau printre munți, prin pasul Oituzului. În toate localitățile pomenite mai sus, negustorii erau obligați să plătească vamă. Mențiunea lor în acest privilegiu ne dovedește că în secolul al XV-lea Moldova cunoștea o deosebită activitate economică, dovada constituind-o numărul foarte ridicat al târgurilor. Din Moldova, liovenii cumpărau pește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucra în toate locurile spre folosul lor și nu vom fi niciodată părtași, fie prin noi înșine fie prin altcineva, la vreun sfat, la vreo înțelegere, în care s-ar vorbi sau s-ar face ceva vătămător ori clevetitor pentru pomenitul crai Cazimir și pentru coroana sa; dimpotrivă, avem să-1 ferim cu statornicie de toate primejdiile cari ar ajunge la cunoștința noastră și avem să-1 ajutăm împotriva oricărui neprieten, noi înșine, cu capul nostru, de câte ori va fi nevoie de aceasta”. Până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost cel care i-a biruit pe turci și-l rugau „să nu-l lase fără sprijin pe acest bărbat peste măsură de înflăcărat”, întrucât, „nimic nu poate fi mai de folos cauzei creștine, decât a vă arăta binevoitori cu pomenitul voievod.” Îndemnuri zadarnice pentru că papa, la 31 martie 1476, îi încunoștința pe venețieni că nu-i poate trimite nici un ajutor lui Ștefan, deoarece subsidiile acordate de papa fuseseră trimise cavalerilor din Rodos și regelui Ungariei. În primăvara anului 1475, circulau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ignatie, zis Iuga, marele vistier, dăruie Putnei satul Șirăuți, peste Prut, “o cădelniță și încă un chivot de argint aurit și încă o sută de zloți ungurești și doi cai buni”. La 1 iunie 1476, într-un nou document este pomenită dania lui Iuga, numai că în locul celor doi cai buni apar 100 de oi. La 29 iunie, privilegiul se repetă, fără să mai fie amintite oile sau caii. Egumenul mânăstirii, Ioasaf, și întregul sobor al mânăstirii făgăduiau să respecte înțelegerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor și se dă un nou privilegiu, deoarece se făcea un schimb cu bisericile cu popi ai mânăstirii Putna. La 26 august 1503, era întărită stăpânirea asupra satelor dăruite de Alexandru cel Bun soacrei sale Anastasia, de data aceasta fiind pomenite numele cătunelor care țineau de Coțmanul Mare, anume: Gavrilăuți, Hlivișcea, Davidăuți, Sadcău, Clivodinul, Bludna, Suhoverhul, Ceaplinți și Valeva. Era întărită stăpânirea asupra satului Rădăuți. Așadar, în afara celor trei sălașe de țigani, toate proprietățile episcopiei Rădăuților au fost dăruite de Alexandru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înainte de-a muri a fost foarte greu bolnav, mai nu-și putea duce picioarele. A venit foarte răcit din război. În școala normală era foarte tare, trântea toți elevii. Era foarte bun la oină, era de-o sprinteneală nemai pomenită ca la bătrâneță să ajungă să nu poată merge. Am fost de aceeași etate amândoi. El doarme somnul cel de veci în cimitirul bisericii din satul Boboești unde o viață întreagă a fost învățător. În toată viața noastră, nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
premii, burse, călătorii (în ciuda încercărilor, n-am ajuns niciodată la Paris, deși nu cred că asta se numește ratare). Dar poate că nu le-am meritat. Tot ce mai sper însă este să nu-mi ratez opera. În aceeași anchetă, pomenită mai sus, ești întrebat despre soarta debutului tău, la acea dată neprodus încă. Tu spui acolo: "Debutul? Cred că mi-e necesar, dar încă amân. Sper ca atunci când mă voi hotărî să-mi dau cartea spre publicare, sistemul de publicare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Liceul "Mihai Eminescu" din Iași, unde am învățat din clasa a V-a până la final și unde am avut norocul să dau peste niște profesori excepționali, nu se știe că am fost elevul acestei venerabile instituții. La aniversări sunt pomeniți Bebe Mihăescu, Liviu Pendefunda, Ioan Horațiu Lașcu, cel dispărut atât de prematur, și mulți alții. Nichita Danilov nu. Ăsta e un lucru bun. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Paradoxal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grâu ce am pe moșiile înconjurătoare târgului Huși, n-am avut decît pe locuitorii din satul Corni cărora le-am dat și hrană de la mine. De câteva zile însă, după oarecare împrejurări urmate acolo, care au dat prilej de sumeție pomeniților locuitori, mă văd lipsit de cuvenitul ajutor, în vreme ce, apărând lanurile cu grâul meu, se apără și o mare parte din țarina locuitorilor. Asupra acestei grabnice nevoi cer cu rugăminte ajutorul cinstitului Departament, ca să binevoiască a porunci Isprăvniciei ținutului Fălciu de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
60-70 metri, platou care se termina cu o coborâre abruptă spre satul Gărâna. Am găsit tot felul de ciuperci, și am admirat peisajul spre sat, ca să ne inspire în tablourile noastre viitoare. Aici a găsit Gusti Hlinka ceva care merită pomenit: La un moment dat, mergând pe un drumeag de căruță, Gusti se oprește și îmi spune: Ia uită-te acolo !! M-am uitat, dar nu am văzut nimic, dar Gusti a insistat, și atunci am văzut și eu urmele unei
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu exact aceleași probleme. Numai că indolenții noștri ar trebui să învețe de la alde Fata, Mansur și Mendy ce înseamnă să-Ți respecți meseria și suporterii. Și pentru că am adus vorba de cei trei jucători de culoare ai Farului, trebuie pomenit și comportamentul suburban al galeriei Bacăului la adresa celor trei. La așa echipă... Despre meci, chiar n-ar fi multe de spus. Poate doar faptul că FCM Bacău a jucat doar o repriză, după care. la pauză, ceva s-a întâmplat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
oile noastre. E vorba de un armistițiu ce durează de pe la Ignat și până la sf. Ion, când românul mântuie porcul, polobocul cu vin și moarea din cel cu varză. Dar natura răsuflă oarecum ușurată; și ea iese destul de ciufulită din lupta pomenită mai Înainte. Pentru că șirul de sărbători sunt tot atâtea tabú-uri sau interdicții de a munci. Iar sărbătorile abia amintite se adaugă la cele vreo două sute câte ar fi Într’un an, adică aproape 60% din zilele lui. Aceasta nu trebuie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oricum, nimeni nu se va osteni s’o curățe până atunci... Cum n’a făcut-o toată iarna, astfel Încât se poate Învăța geologie și număra ninsorile În stratificarea omătului. Ca inelele copacilor. Și nu numai atât, căci de stratificarea abia pomenită se leagă și Înțelegătoarea natură care ne acoperă lipsa educației, vreau să spun mizeria pe care o lăsăm În urmă, cu un nou strat de zăpadă imaculată. Asta În rezumat. Dar să detaliez. Într’adevăr, iarna asta mai e Încă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acea carte la care, ca să fiu patetic, muncisem ceva. De-aia și vorbesc atât despre ea. Poate era cam tot ce făcusem. De fapt, din ce mai citisem scris de ea, observasem că e o inovatoare. Pusese bazele acelui gen pomenit, cronica de copertă. Șeful îi dădea cartea într-o după masă și-i ordona ca, până a doua zi dimineața, să aducă o cronichetă, cum îi plăcea ei să spună. N-avea prea mare vină. Timpul prea scurt. Scria așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am epuizat. Doi, o femeie mă luase drept criminal. Și trei, cel cu veterinarul Croitoru din Fălticeni, pe care am să vi-l povestesc acum. Despre crimă - ceva mai la vale. 9. Veterinarul M-a sunat într-o dimineață veterinarul pomenit, precipitat foarte, așa cum sunt mai toți oamenii care nu ies din provincie cu anii. Îi simțeam nădușeala prin telefon. Îmbâcseala. Așa se grăbesc ăștia să nu îi lași baltă. Sunt conștienți că pot fi ignorați, ba chiar asta merită. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ni l-a acordat În demersurile de publi care a acestei cărți. Îi mulțumim, de asemenea, doamnei Adina Nanu, care ne-a permis cu multă bunăvoință să reproducem pe clapa cărții portretul lui Constantin Beldie semnat de Sabin Popp (portret pomenit și În la p. 339). O.B. Doctorului N. Vătămanu, care m-a Îndemnat. C.B. Eu voi da samă de ale mele câte scriu. Miron Costin Am scris singur, dintru a mea știință, câte s au tâmplat de au fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o consemnare tale quale În această istorie măruntă a Bucureștiului de acum cincizeci de ani. Cititorului neconformist i s-a rezervat un capitol următor, cu ample evocări, uneori de grand-guignol, ale Bucureștiului galant din acel timp. Traficanții și Întreținuții femeilor pomenite (toate sor tate și tarifate, nimeni nu știe după ce anume criteriu) erau mai toți În cârdășie, adică copărtași sau lucrând În conivență ca „pontagii“ ai panorămilor de pe maidanul vecin, cu tombole „cu toate numerile câștigătoare“, de la testeaua cu ace de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]