1,096 matches
-
intensă în apusul Transilvaniei, unde se aflau orașele importante, în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de apus a Munteniei, aflată între Olt și "limes transalutanus". Teritoriul Dobrogei a cunoscut și el o intensă romanizare, cu excepția coloniilor grecești de pe litoralul pontic. Pe linia Dunării dobrogene se aflau localități rurale getice, romane sau celtice, două orașe erau municipii (Tropaeum Traiani și Troesmis), iar în orașul Durostorum se afla reședința legiunii a XI-a Claudia. Moldova sudică era supravegheată de trupele romane aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1978, nr. 4-6, p. 215-226; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 222-225. 34. C. Cihodaru, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81; A. Rădulescu, Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța , III, 1970, p. 255-274; G. Ceacalopol, Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194; Petre Diaconu, Despre datarea ¨circumvalației¨ și a ¨bisericii treflate¨ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319; Idem, Despre organisarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașului, în rev. Codrul Cosminului, Cernăuți, I, 1924, p. 435-459; Petre Ș. Năsturel, Așezarea orașului Vicina și țărmul de apus al Mării Negre în lumina unui portulan grec, în SCIV, 1957, nr. 1-4, p. 295-305; Petre Diaconu, Despre localizarea Vicinei, în Pontica, 3, 1970, p. 275-295; C. C. Giurescu, Localizarea Vicinei și importanța acestui oraș pentru spațiul carpato-dunărean, în Peuce, Tulcea, II, 1971, p. 257-260; R. Șt. Ciobanu, Evoluția, rolul și însemnătatea Mitropoliei din Vicina, în Peuce. Studii și cercetări de arheologie, Tulcea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creșterea puterii statului bulgar apusean și viza anihilarea și distrugerea lui. Sursele narative arată că țaratul lui Samuel și-a extins autoritatea și la nord de Haemus până la Dunăre, în zona Vidinului, iar spre răsărit îngloba o parte a țărmului pontic, precum și vechea capitală Preslav, practic, statul bulgar își refăcuse hotarele. Se presupune că Dorostolon, principala fortificație de pe malul drept al Dunării, ocupat de bizantini în 971, a rămas în mâinile lor, ceea ce a asigurat controlul nestingherit al fluviului prin intermediul flotei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașele Daciei romane au fost distruse sau abandonate, practic, ele s-au ruralizat dar și ruinat. Însă cele de pe linia Dunării, din Banat, Oltenia și Dobrogea, precum Dierna, Tibiscum, Sucidava, Aegyssus, Noviodunum, Arrubium, Carsium, Capidava, Dinogetia, Axiopolis, ca și cele pontice (Tomis, Callatis) și-au continuat existența până la începutul secolului al VII-lea. Rudimente de viață urbană s-au conservat și în Transilvania și, se pare, că și în Muntenia, în secolele IV-V, se mai păstrau unele orașe. Consolidarea structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Științifică, 1969, p. 279-281. 13. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 281-291. 14. P. Diaconu, Realități politice la Dunărea de Jos, în RdI 34, 1981, p. 1111-1132; R. Florescu, R. Ciobanu, Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica, 4, 1972, p. 389-400; C. Cihodaru, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Anal. Univ. Iași, XXIII, 1977, p. 69-81; C. Necșulescu, Ipoteza formațiunilor românești de la Dunăre în secolul al XI-lea, în RIR 7, 1937, p. 122-150
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolii au înfruntat coaliția alcătuită din alani și cumani, pe care, după ce au destrămat-o prin mijloace diplomatice, au înfrânt separat cele două populații. Din Caucaz, mongolii s-au îndreptat spre Crimeea, unde au jefuit Sudek, port prosper pe țărmul pontic, pe drumul de comercializare a mărfurilor din răsăritul Europei spre Levant. Încălcând teritoriile de la nordul Mării Negre ce aparțineau cumanilor, aceștia nu au îndrăznit să se opună singuri mongolilor și au cerut ajutorul cnejilor ruși. În ciuda divergențelor anterioare dintre ei, rușii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era marcantă. Noul cadru politic din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, instalat odată cu stabilitatea impusă de Hoarda de Aur și restaurarea Bizanțului la Constantinopol a permis Genovei, republică italiană, să inițieze o largă expansiune comercială în bazinul pontic. În schimb, libertatea de acțiune a Veneției în Marea Neagră, ce dăinuia din vremea Imperiului latin, a fost îngrădită prin cooperarea dintre genovezi și bizantini. Prin tratatul de la Nymphaion, din 13 martie 1261, Bizanțul conceda genovezilor mari privilegii în comerțul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din vremea Imperiului latin, a fost îngrădită prin cooperarea dintre genovezi și bizantini. Prin tratatul de la Nymphaion, din 13 martie 1261, Bizanțul conceda genovezilor mari privilegii în comerțul cu grâne, înlesniri ce le-au facilitat instaurarea hegemoniei comerciale în traficul pontic. Roadele acestor avantaje nu au întârziat să se arate: o adevărată salbă de factorii și chiar cetăți genoveze au fost împlantate de-a lungul țărmurilor Mării Negre, devenită vreme de un secol, "un lac genovez", după expresia lui Iorga. Pentru întemeierea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolă, elemente simbolice ce semnificau condominiumul politic din zona ponto-dunăreană. În jurul principalelor puncte comerciale și meșteșugărești, conduse de patricieni genovezi, au fost ridicate fortificații puternice, utile în vremea conflictelor cu autoritățile mongole din zonă. Expansiunea comercială a genovezilor în spațiul pontic a avut de înfruntat, în secolele XIII-XIV, numeroase dificultăți. Menționăm luptele cu Hoarda de Aur (1299, 1307-1308, 1343-1347), apoi rivalitatea și "războaiele Strâmtorilor" cu Veneția, litigiile cu împărații bizantini de la Constantinopol și Trapezunt, ca și acelea cu țarii bulgari sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezența negustorilor genovezi în regiunile nord-pontice și la gurile Dunării. Se poate spune că dacă Chilia a fost înființată de bizantini, dezvoltarea și prosperitatea ei se datorează genovezilor, orașul făcând parte din acea salbă de colonii genoveze aflate pe litoralul pontic, dintre care cea mai renumită a fost Caffa. Bogata activitate meșteșugărească și comercială a Chiliei este ilustrată și de faptul că orașul emitea o monedă proprie (asprul de argint), ceea ce confirmă importanța economică a orașului. Alte orașe între Prut și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concentrau de-a lungul râurilor ce o străbăteau. Apoi, numeroase sate se aflau pe malul Dunării și în jurul bălților ei, în secolele XIII-XIV, locuirea era intensă în toate regiunile sud-carpatice. În Dobrogea, ținuturile populate erau mai ales malul dunărean, țărmul pontic și văile. În Muntenia și Oltenia, văile râurilor Ialomița, Argeș, Olt și Jiu sunt dens locuite. Astfel, treptat, în secolele XIII-XIV, s-a închegat structura rurală medievală a Țării Românești. În aceste secole, se generalizează marile concentrări de sate: în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Ordinul teutonic, dar noua episcopie nu era dublată și de o autoritate seculară independentă de regat. În 1229, mișcarea de creștinare și închinare a cumanilor față de regatul ungar a depășit spațiul românesc și s-a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale ale episcopiei cumane, trasate de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici susține că organismul statal din Moldova a apărut ca o necesitate de a asigura securitatea importantelor căi comerciale ce legau centrele hanseatice cu cele genoveze pontice, cum susțin Iorga și Brătianu. Este o evidență că geneza statului Moldova a fost un proces complex și îndelungat, desfășurat progresiv, cu contribuția mai multor factori. Structurarea societății românești est-carpatice în categorii sociale bine delimitate și cristalizarea unor nuclee politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Niculițel, în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 278-283. Diaconu P., Realități politice la Dunărea de Jos, în RdI 34, 1981, p. 1111-1132. Idem, Câteva considerații în legătură cu valurile de pământ din Dobrogea (sec. IX-XI), în Pontica 4, 1972, p. 373-380. Idem, Păcuiul lui Soare, vol. I, București, 1972 (vol. II, 1977). Idem, Despre datarea ˝circumvalației˝ și a ˝bisericii treflate˝ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319. Idem, Despre organizarea eclesiastică a regiunii Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cluj, 1928. Drăghiceanu V., Despre mănăstirea Câmpulung. Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generală, București, 1940. Rădulescu N. Al., Vrancea, geografia fizică și umană, București, 1937. Rădulescu A., Privire generală asupra moșnenilor și răzeșilor, în vol. Pagini din istoria dreptului românesc, București, 1970, p. 264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Constanța, 1988. Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul feudal timpuriu de la Castelu, Constanța, 1967. Rămureanu I., Mișcarea audienilor în Dacia pontică și nord-dunăreană (sec. IV-V), în B.O.R.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Constanța, 1988. Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul feudal timpuriu de la Castelu, Constanța, 1967. Rămureanu I., Mișcarea audienilor în Dacia pontică și nord-dunăreană (sec. IV-V), în B.O.R., 1978, nr. 9-10, p. 1053-1070. Idem, Mitropolia Vicinei și rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ținuturile românești, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al XIV-lea, Iași, 1991. Idem, Obiecte de cult din secolele XII-XIII pe teritoriul Moldovei, în MMS, 1975, nr. 1-2, p. 74-93. Idem, Creștinism și păgânism la est de Carpați în a doua jumătate a mileniului I d. H., în Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 215-226. Teodorescu V., Despre cultura Ipotești-Cândești în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei, în SCIV 15, 1964, 4, p. 485-503. Theodorescu R., Bizanț, Balcani, Occident la începutul culturii medievale românești (sec. X-XIV), București, Editura Academiei, 1974. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
George Duma, colectivul redacțional schimbându-se pe parcurs. În editorialul-program, intitulat Sub două îndemnuri, se arată: „S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui dintâi poet care a trăit, a visat și s-a stins pe țărmul mării noastre”. Sunt publicate versuri de Al.T. Stamatiad, George Gregorian, N.I. Herescu, Ion Minulescu, Radu Gyr, Virgil Carianopol, Ion Pillat, Alexandru Gherghel, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind prin pilde despre Împărăția Cerurilor, o aseamănă cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dumnezeiești și și-a obișnuit rațiunea să-L laude pe Făcător neîncetat prin cântări dumnezeiești, iar simțirea și-a sfințit-o prin imagini curate, acela adaugă la bunătatea naturală a chipului bunătatea voită a asemănării cu Dumnezeu". 6 Cf. Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2003, pp. 112-113: Mintea se întărește când nu-și închipuie nici un lucru lumesc în timpul rugăciunii; Mintea care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-a însușit practica și s-a apropiat de gnoză măcar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Foregn Policy of William Pitt, p. 119; înainte de a mai întreprinde vreo acțiune în acest domeniu, guvernul lui Pitt a luat decizia să se documenteze temeinic asupra regiunii Mării Negre, "a importanței sale geostrategice și a intensității comerțului desfășurat în bazinul pontic" (cf., Paul Cernovodeanu, Un raport britanic din 1791 privitor la navigația și comerțul în Marea Neagră, în "Revista Istorică", Serie Nouă, Tomul VII, Nr. 7-8, p. 605-608). 41 Cf., Harald Hepner, Der österreichische-russische Gegensatz în Zeitalter Napoleons, în "Rußland und Österreich
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail.com 1 Vezi și Lucien Sfez, Simbolistica politică, Institutul European, Iași, 2000. 2 Bernard Miège, Societatea cucerită de comunicare, Polirom, Iași, 2000. 1 Gianni Vattimo, Societatea transparentă, Pontica, Constanța, 1995. 2 Din toate temele abordate în colecția "Que-sais-je?", a se vedea Lucien Sfez, Critique de la communication, Le Seuil, 1988, a II-a ediție, adăugită și revăzută, 1990; a III-a, 1992. 3 Despre La technique ou l'enjeu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]