93,928 matches
-
locatarii de la parterul blocurilor, doliile naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu doar câțiva ani!) ori mahmurelile de luni. Atunci, până și Marfa Stanilova întârziase, nu știa foarte sigur, dar avea el o bănuială care-l
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ziua de muncă. Nu, rezistase eroic pe baricadele muncii, îndatoririlor sale fără să creadă că pentru asta merită o recompensă (niciodată nu-și spusese "Pentru asta meriți o votcă, Ivan Mihailovici!"), dar și fără să se mustre că mănâncă pâinea poporului degeaba. Și-acum, dintr-odată, Marfa Stanilova (fie-i numele pomenit numai la trecut!) deschide gura și spune, așa, alb, ca și cum îi stătea demult pe limbă: "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult". Mai rău, mai agasant
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
atras de unele idealuri legionare, tatăl meu nu le-a aprobat violența. S-a ținut departe și de colegul său Alexandru Voitinovici, cunoscut și sub pseudonimul literar de Alexandru Voitin, fost jurist și dramaturg. Acesta a ajuns președinte al Tribunalului Poporului, prezidând numeroase procese politice (Ion Antonescu (1946), Iuliu Maniu (1947). În timp ce tatăl meu era persecutat și a trebuit să se ascundă, acest coleg al său a devenit Procuror General al RPR (1948-1952) și Președinte al Tribunalului Suprem (1954-1967). O altă
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului cînd coloana nesfîrșită va trece prin fața tribunei oficiale, și ea o să zbiere Staliiin! Staliiin! Trăiască 7 noiembrie, ziua Marii Revoluții Socialiste din octombrie! Ziua eliberării popoarelor! exact atît de tare cît doresc ochii ațintiți asupra ei, pentru că abia după încă circa 20 minute de mers, să zărească silueta salvatoare a closetului public. O probă de răbdare pe care i-o povestiseră, în termeni mai decenți, mama
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
a fost rostit în garsoniera din Balta Albă sau în apartamentul de două camere din Militari sau în cel de trei, cu două spații sanitare, din Drumul Taberei, acolo unde standingul amicului Florinel Gheorghe , crescînd mai repede decît bunăstarea întregului popor, despre care vorbea în cursul lui de Socialism Științific de la Facultatea de Filozofie, îi va purta în anii viitori și pe Letiția cu Radu. într-o versiune mai tîrzie a romanului, Letiția a plasat însă acest monolog al lui Radu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
nicăieri. * într-o sută de ani, casa ridicată pentru cinstirea Mariei Obrenovici, și-a tot schimbat proprietarul, trecînd din mînă în mînă. Ultimul, fost secretar de stat în guvernul Antonescu, plecase direct din ea la închisoarea Jilava, așteptînd ca Tribunalul Poporului să îl judece în Procesul Marii Trădări Naționale. în locul lui s-a instalat provizoriu Cartierul general al Armatei Roșii, înlocuit curînd de o o centrală a Sovromurilor, care monitoriza trenurile cu cereale, lemn și petrol trimise în contul datoriilor de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
mioritic și adiind a trup de viespe și a "trunchi de acadea": În hrubele răsucite de aici, între aceste văgăuni ale uitării, / pitit cu umilință, în visare și frică, la poalele dealurilor, / acum o jumătate de veac a trăit un popor / fără origini și fără conștiință clară a identității sale istorice. / Așa, mai mult o zdreanță de neam, o gloată mai mult, / niște vedenii de oameni dormitînd cu o cușmă de nori peste ochi / și cu o pîclă deasă pe creier
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
să beau - sunt uscat spre mine înaintează foarfecele morții - și n-am cap îndestul sunt doar suflet pâlpâind în nenașterea mea mușcată de întuneric. M: Tu ești plecat într-o călătorie nenorocoasă al cărei infinit cu ticăloșie l-au ticluit popoarele cărnurilor mele - sânii și moliciunile lor tremură într-o trădare nemăsurată. N: Cine sunt eu dacă încă nu sunt? stau într-o peșteră fără porți și ferestre amestecat cu mațele inelare eu nu știu nici ce e somnul și nici
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
poț aghit! N-aveam nevoie de dicționar, că atunci când se foloseau de sudalme în idiș pricepeam că se dădeau cu capul de pereți ori se trimiteau să pupe ce nu se cuvine. Înjurături puține, debile, nu ca la noi. Ca popor ne-or lipsi multe, nu și belșugul de ocări, unde sacrul s-a îngemănat cu profanul, contopind anatomia și religia, ridicând tensiunea beligeranților până când suduitura se transformă-n bocet. În culmea disperării, ovreiul îți urează "să crăpi", românul nostru te
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
prea confuz este banal și e detestat acest galop legitim spre ciclul menstrual mulți căutătorii de comori treji visează aprigi focuri-focuri ca niște frenetici autori ai acelor hazardate jocuri loc de veci Îmi cumpăr la barbut cânt În limba bravului popor trec cu tancul peste belzebut și mă-ncânt cu doinele de dor pun pe labe ghetele schimbate că pe soclul meu să mă disting știu eu un poet care mă bate boxând singur pe același ring n-aș sorbi un
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
din adâncul pământului. Statuile și obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: A mai fost Încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc. Se așează temeliile care n-au fost Întocmite bine de la Început. Un popor este ca o catedrală. Poporul român este ca Mănăstirea Argeșului. Ce se ridică ziua se surpă noaptea. Așa a fost de la Început. Ce au clădit dacii s-a surpat când au venit romanii. Apoi ce au construit protoromânii, românii vechi
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: A mai fost Încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc. Se așează temeliile care n-au fost Întocmite bine de la Început. Un popor este ca o catedrală. Poporul român este ca Mănăstirea Argeșului. Ce se ridică ziua se surpă noaptea. Așa a fost de la Început. Ce au clădit dacii s-a surpat când au venit romanii. Apoi ce au construit protoromânii, românii vechi, moșii și strămoșii noștri s-
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
fiecare dată când au venit vandalii, hunii, avarii. Apoi au venit ungurii, turcii, rușii, austriecii, nemții...(oftează) Și la urmă o să venim noi să ne distrugem ce am construit. (privind Înainte, așa cum privesc orbii) Catedrala aceasta care este neamul și poporul român cer o jertfă prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodată. De aceea catedrala neamului românesc nu va fi terminată niciodată, și ce vom construi ziua se va surpa noaptea...(undeva departe, din adâncul
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
un ultim ordin pentru a se năpusti amarnic Într-o ultimă luptă, Într-o ultimă bătălie. Dar ecoul luptelor s-a stins. Timpul a trecut și totul s-a schimbat! Au fost războaie, vremuri de glorie și vremuri de restriște. Popoare si neamuri au trecut dinspre trecut spre viitor, au venit pe lume și s-au petrecut din lume generații, iar colțul de rai unde i-a Încremenit Dumnezeu pe voevodul de piatră și câinele său a trecut În stăpânirea când
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
mai prejos și, cu atât mai puțin, poeții români. Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, prezintă În poezia "Înviere" viziunea cosmică a nespusei bucurii pascale. "Un clopot lung de glasuri vuii de bucurie/ Colo-n altar se uită și preoți și popor/ Cum din mormânt răsare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc În armonie/ Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție, Unuia,/ Primindu-L cu psalmi și ramuri/ Plecați-vă neamuri, cântând Aleluia./ Christos a Înviat din morți/ Cu cetele sfinte/ Cu
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
domeniul aeronautic - a tutorelui meu spiritual, Nicolae Titulescu, care a creat, În colaborare cu francezii, prima companie de transport transcontinental din lume. Era o idee de-a lui, aceea de a vehicula, și pe calea aviației, pacea și Înfrățirea Între popoare. Vă spun toate astea cu durere În suflet, căci, pentru mine, totul s-a terminat! Nu s-a terminat! Faceți parte din istorie... S-a terminat, nu mai am mult de trăit. Unde v-ați născut? În București, la 17
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Ați cunoscut oameni de tot soiul. Prin ce se deosebesc românii de alții? Avem noi un specific al nostru? Și cum e acest specific, ne e de folos În lumea de azi, sau mai mult ne strică? În primul rând, poporul român este un popor de oameni inteligenți, un popor latin; iar latinii au fost inteligența antichității, suportul ei cerebral. Românii sunt, se știe, pe deasupra, și oameni foarte simpatici și foarte primitori, foarte ospitalieri, foarte atașați de țările prietene, cum este
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
tot soiul. Prin ce se deosebesc românii de alții? Avem noi un specific al nostru? Și cum e acest specific, ne e de folos În lumea de azi, sau mai mult ne strică? În primul rând, poporul român este un popor de oameni inteligenți, un popor latin; iar latinii au fost inteligența antichității, suportul ei cerebral. Românii sunt, se știe, pe deasupra, și oameni foarte simpatici și foarte primitori, foarte ospitalieri, foarte atașați de țările prietene, cum este Franța. Poporul român a
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
deosebesc românii de alții? Avem noi un specific al nostru? Și cum e acest specific, ne e de folos În lumea de azi, sau mai mult ne strică? În primul rând, poporul român este un popor de oameni inteligenți, un popor latin; iar latinii au fost inteligența antichității, suportul ei cerebral. Românii sunt, se știe, pe deasupra, și oameni foarte simpatici și foarte primitori, foarte ospitalieri, foarte atașați de țările prietene, cum este Franța. Poporul român a fost și este francofon, chiar dacă
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
este un popor de oameni inteligenți, un popor latin; iar latinii au fost inteligența antichității, suportul ei cerebral. Românii sunt, se știe, pe deasupra, și oameni foarte simpatici și foarte primitori, foarte ospitalieri, foarte atașați de țările prietene, cum este Franța. Poporul român a fost și este francofon, chiar dacă unele guverne au trădat această tradiție atât de vie În istoria și În sufletele noastre. Multe țări europene au o părere foarte bună despre poporul nostru, nu numai fiindcă este un popor inteligent
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
foarte atașați de țările prietene, cum este Franța. Poporul român a fost și este francofon, chiar dacă unele guverne au trădat această tradiție atât de vie În istoria și În sufletele noastre. Multe țări europene au o părere foarte bună despre poporul nostru, nu numai fiindcă este un popor inteligent și cu bun simț, care Înțelege corect lucrurile, dar și pentru că este, În mod expres, devotat păcii și concordiei. Revin la studiile cărora le-am consacrat mulți ani din viață. România stă
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Franța. Poporul român a fost și este francofon, chiar dacă unele guverne au trădat această tradiție atât de vie În istoria și În sufletele noastre. Multe țări europene au o părere foarte bună despre poporul nostru, nu numai fiindcă este un popor inteligent și cu bun simț, care Înțelege corect lucrurile, dar și pentru că este, În mod expres, devotat păcii și concordiei. Revin la studiile cărora le-am consacrat mulți ani din viață. România stă la temelia științei aviației mondiale. Ne-am
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Mă bucur, stimate domnule Danielopol, că, spre deosebire de alți interlocutori ai mei, n-ați aruncat nici o piatră spre grădina țării noastre... Știu la ce vă gândiți, la românii care ne fac de râs În străinătate. Dar ce Înseamnă aceștia În raport cu un popor care a dat omenirii atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte popoare, care, firește, ca și noi, se rușinează de ea. Dar pleava e trecătoare, o zboară vântul. Ce contează - și ce rămâne - e trunchiul teafăr
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
spre grădina țării noastre... Știu la ce vă gândiți, la românii care ne fac de râs În străinătate. Dar ce Înseamnă aceștia În raport cu un popor care a dat omenirii atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte popoare, care, firește, ca și noi, se rușinează de ea. Dar pleava e trecătoare, o zboară vântul. Ce contează - și ce rămâne - e trunchiul teafăr al nației, nu frunzele Îngălbenite care se scutură din el și se amestecă cu țărâna. Vă
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
500. Deși cea mai mare parte dintre ei au plecat în urmă terorii dezlănțuite de autoritățile comuniste, niciunul nu și-a denigrat Patria. În lucrările lor a prevalat întotdeauna dragostea față de meleagurile unde au văzut lumina soarelui și compasiunea față de poporul român condamnat să suporte de câteva ori în istorie jugul unor dictaturi umilitoare și al unor ocupații străine. Cercetătoarea Eva Behring a ținut să precizeze că litertura exilului a fost omisa din istoriile literare apărute în România după evenimentele din
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]