2,752 matches
-
viața lui - sau viața asta sau aia sau cealaltă - se va Încheia, luată, va rămâne pentru Sammler, atât cât va dura și el, literalul prost, lumina galbenă a arșiței poloneze din spatele ușii mausoleului. Era totodată lumina camerei cu vitrine de porțelanuri din apartamentul unde suferise Întemnițarea Împreună cu Shula-Slawa. Nesfârșite ore literale În care ești mâncat pe dinăuntru. Mâncat pentru că lipsește coerența. Poate ca pedeapsă pentru că nu ai reușit să găsești coerența. Sau mâncat de dorul de sacralitate. Da, du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat de apă. Doamnele trăseseră saltelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noi în vacanțe să ne țină de urât. O fată, mă gândeam speriat... și tocmai când deja îmi făcusem prea multe probleme, am văzut-o cum vine spre noi cu o cană de sticlă în mâini și o farfurie de porțelan pe care erau două felii de pâine prăjită pe plită, unse cu un strat foarte fin de unt, cum numai Mătușa știa să prepare. Contrastau cu străchinile noastre și cu fundul de lemn, așa cum glasul ei dulce se deosebea de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
s-a cuibărit lipindu-se de mine. Am pus cu grijă o mână pe ea ca nu cumva să atârne prea greu, apoi mi-am tras fundul puțin înapoi ca să nu râdă de umflătura mea din pijama. Nu sunt de porțelan, parcă mi-a spus. Strânge-mă în brațe, altfel nu-mi ții de cald și o să continui să tremur! Avea o piele fină ca de catifea care se înfiora ori de câte ori o atingeam. Aș fi vrut s-o mângâi dar mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cap și sîngele, de un roșu aprins, i-ar fi țîșnit pe gură și pe urechi. Bineînțeles că nu mai eram aici dacă s-ar fi Întîmplat una ca asta... Se auzi un clinchet dincolo de draperie... Nu era sunet de porțelan, ci mai degrabă de pahar... N-avea cum să servească băutură rece la vremea aceasta a anului... sau intenționa să mă servească cu o băutură alcoolică?... Nu, nu cred... Dar scena care urma să Înceapă avea să fie teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a verifica unele amănunte privind conținutul documentelor pe care urma să le Înmîneze Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pot abține... Îți spun totul, adevărul gol-goluț. Ca să fiu cinstit, am venit aici pentru șantaj... — Șantaj ? — Da. Nu-i așa, domnișoară? Fata luă cu mișcări rigide ibricul de pe aragazul din fața rafturilor și turnă apa fierbinte Într-un ceainic mare din porțelan. Nu făcu nici cel mai mic gest de a răspunde. Dar tăcerea ei era mai elocventă decît orice răspuns. Fratele clientei mele continuă calm: — I-am prevenit oricum, așa că sper că au pregătit cecul pentru astăzi. Șeful a Întins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fierte tari... Și dacă le las, și dacă nu, eu tot trebuie să plătesc bani grei sindicatului. Așa că ce importanță mai are ? — Cu toate astea, afacerea pare interesantă. Am spart un ou În castronel și mi-am Încălzit palmele pe porțelanul fierbinte. — Interesantă? Păi, știu eu? Ar trebui să mă consider foarte norocos dacă reușesc să-mi plătesc ratele pînă se strînge șandramaua de-aici. — Lucrezi pe propria ta mașină ? — Nici n-am apucat să dau de gustul afacerilor, așa cum credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de masă și-mi Întinse ziarul. Se așeză pe același scaun ca și aseară, oarecum Într-o poziție diferită, iar linia de demarcație dintre bibliotecă și perdeaua lămîiatică Îi pica acum la nivelul urechii drepte, fragilă ca un vas de porțelan cu care trebuie să umbli foarte atent. Unii bărbați probabil ar fi tentați s-o protejeze, alții poate s-o sfărîme În bucățele. Oare soțul ei din ce categorie făcea parte? — Poftim ziarul. Era un buletin sportiv Împăturit o dată orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care tremuram. Degetul mare pe care l-am proptit de marginea mesei, Încercînd să mă stăpînesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din obraji și tot chipul mi se destinse Într-un surîs... Strămoș al tubului osciloscopic, construit În 1897 de către Karl Ferdinand Braun (1850-l913). Zona Tokyo Yokohama Vas cu mangal. Sărbătoarea morților (15 iulie). Localitate În sudul provicniei Kaga, renumită pentru porțelanurile sale. Fiecare japonez poartă la el un sigiliu pe care este imprimat numele și prenumele și pe care-l aplică, de obicei, pe documente În locul semnăturii. Legume fierte. Cartierele de distracție sînt marcate prin lanterne roșii. Tăiței groși chinezești preparați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul restrâns al vitrinei, cu cel al marii burghezii. Și, această înșelare alimenta vivacitatea domnului Pavel, deși în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
totul de la capăt. În clipa aceea, doamna Pavel ceru cu o oarecare grabă țipată în voce ajutorul soțului pentru a deschide ușa, pe care ea o crezuse întredeschisă, ca să poată intra cu tava pe care aducea supa în vasul de porțelan cu toarte albastre, de o frumusețe rară, mândria ei din anii ’27-’29, provenit din Leipzig, așa spunea, iar domnul Pavel, neștiind, n-o contrazicea. Prânzirăm mutând discuțiile în prezența volubilă a doamnei Pavel spre lucruri mult mai importante, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu, apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară, la ordinul expres al "tovarășei", și depuse la Banca Națională). Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vitamine forte, analgezice care îți induc o stare foarte plăcută de plutire și un medicament gen valium pe care îl dosise într-un locșor de taină. Felurite cutii și sticluțe stăteau pe o măsuță sculptată minuțios - mai mulți căței de porțelan foarte urâți fuseseră mutați spre a le face loc și acum mă privesc cu ciudă de pe podea -, iar mama începu să caute printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul meu fusese așezat cu grijă lângă fereastră ca să pot să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea cunoscută: covoare țipătoare oribile, perdele și cuverturi de tristă amintire și o mulțime de trofee sportive, tablouri hidoase și bibelouri de porțelan de-ți stătea mintea-n loc; m-am simțit ca acasă. Mi-am trântit geanta pe podea, în hol, și primul lucru pe care l-am văzut a fost o fotografie atârnată pe perete, în care un Aidan mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de copleșitoare că îmi ieșea prin toți porii. Într-o secundă eram scăldată de sudoare și a trebuit să fug în baie ca să vomit. Au trecut zece, poate cincisprezece minute, în care mi-am rezemat capul de vasul rece de porțelan, prea amețită ca să pot sta în picioare. Trebuia să-i vorbesc. Aș fi dat tot ce aveam, aș fi fost gata să mor și eu, pentru cinci minute în care să-i pot vorbi. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie. Eu vreau una de porțelan alb, cu flori albastre, ca a ei. Dar... Rachel rămăsese perplexă. —Helen, bănuiesc că n-ai vrea să...? — Nici gând. Rachel nu știa ce să facă. Era de-abia prima seară pe care o petreceau mama, tata și Helen în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de te lua amețeala și o mulțime de sclipici. În schimb, Francesca, fiica de șase ani a lui Claire, purta pantofi demodați cu cataramă și o rochiță cu mâneci bufante, cu bordură de broderie anglais. Arăta ca o păpușă de porțelan. —Arăți superb, i-am zis. —Mulțumesc, mi-a răspuns. Au încercat să mă convingă să port toate chestiile alea cu sclipici, dar ăsta e stilul meu. Are cineva un fier de călcat? a întrebat Maggie. Trebuie să-i calc cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am întâlnit cu Baby Thompson la petrecerea de logodnă, m-am oferit să relatez. Lucrează în Relații cu Publicul, modă, în special. Părea că Belinda o cunoaște destul de bine. Suki își încruntă sprâncenele, făcând riduri pe fruntea ca de porțelan. —Ah, Eleanor! a spus într-un final. Știi, am fost la școală cu ea. A început abia apoi să-și spună „Baby“. Este prostesc, nu? De fapt, nu prea i se potrivește! Din moment ce și eu credeam dintotdeauna asta, un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un băț, răsucind-o sub el până când piciorul i-a alunecat și l-am doborât. În ultimul moment, s-a prins de masă pentru a-și amortiza căderea, dar a fost prea târziu. Masa a căzut cu el, sticlă și porțelan alunecând pe podea și peste noi. Nu-mi păsa câtuși de puțin de sticla spartă. Aveam piciorul lui blocat sub corpul meu, cu genunchiul răsucit sub piciorul meu drept, așa ca să-l pot rupe dacă voiam și mă ridicam deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
va putea să te rănească. Am pus tot ceea ce mai aveam în acea privire și probabil că și-a dat seama că vorbesc serios. A început să meargă încet înspre mine prin bucătărie, cu picioarele care zdrobeau sticla spartă și porțelanul. —Suki! Ce faci? a exclamat Belinda. Nu poți să te duci cu ea! Suki continua să se uite la mine. Haide, Suki, i-am spus încet, calm, de parcă îmblânzeam un cal. Încă puțin. Eram sigură că imediat ce mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează nu știe că el, de fapt, mi-a și pregătit coborârea. Nici femeia anilor tineri nu-și poate închipui că și ea mă urmează în coborâre, neștiută, furată doar de acea încremenire de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]