1,339 matches
-
ceată de copii se jucau de-a războiul, împodobiți cu șepci lepădate de soldați găzduiți prin vecini. În clipa când zări casa parohială, Bologa uită pe doctorul Meyer și simți o nevoie nebiruită să vorbească cu preotul. Se repezi spre portiță și intră atât de grăbit, parcă de fiece minut de întîrziere ar fi atârnat o soartă de om. Popa Constantin, scufundat cum era într-o bucurie vagă și moleșitoare, se pomeni deodată cu un ofițer urcând cele cinci trepte de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de mâine, să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul. Casa părintească era scufundată în noapte... Când deschise portița, un dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă i-ar fi fost rușine că nu l-a recunoscut mai curând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă i-ar fi fost rușine că nu l-a recunoscut mai curând... Zgomotul portiței și lătratul dulăului dezmorțiră casa întunecată. O licărire galbenă răsări în dosul unui geam, dispăru și se ivi iar în antreu, apropiindu-se de ușa dinspre curte. Apostol urcă treptele și bătu. Lumânarea se opri șovăind... Din altă odaie se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
E cam de dimineață, dar... trebuie! Porni fără să se mai uite înapoi, și nici nu se opri până la poarta preotului Boteanu. În fundul ogrăzii, în ușa grajdului, popa vorbea cu cineva, în capul gol, cu spatele spre uliță. Apostol deschise portița. Scârțâitul țâțânilor făcu pe Boteanu să întoarcă îndată capul. Soarele îi umplu fața de lumină. Mai aruncă două vorbe în grajd și veni repede spre poartă. Când recunoscu pe Bologa, începu să zâmbească atât de vesel, parcă nu l-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în gulerul înalt al tunicii. Numai un om nebun își vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația ta, poate puțin mai ușoară... puțin... Vedeam spânzurătoarea în temniță, da... și știu că moartea, când o privești prea adânc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
orice viață e mai bună ca moartea!... Ți-am spus și altă dată... Viața e reală, pe când dincolo de moarte... ― Cine știe dacă dincolo de moarte nu e adevărata viață? răspunse Apostol cu glas tărăgănat, leneș. Dacă ai fi venit ieri cu portița aceasta, poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
al vestalelor palat, Il lovește și alungă cavaleru-naripat... Și în urma lui puicuța se uită cu nebunie. Suferințele lui Werther se urmează-n pieptu-i toate, De și nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește - ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ele flamanda, pe care o ura. Fetele sufereau, însetate de integrare, ca orice copii strămutați în alt climat. Toate nostalgiile acelui bărbat "ca bradul", uneori violent și brutal, alteori straniu de delicat, mergeau către România, către prietenii lăsați acolo, către Portița, unde mergea la mare în fiecare an. Regreta enorm slujba lui de la "Cartea romînească", unde trăise într-un mediu de scriitori care-l fascinase pentru totdeauna. Scria și acum la un volum de versuri, direct pe calculator (la el acasă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ntombi își veni în fire și fu în stare chiar să zâmbească. Și spuse: - Nu e dibaci. Veneam pe uliță și am vrut să intru în curtea stăpânilor. Am fost în piață după lapte. Am pus ulciorul jos, ca să deschid portița, și atunci băiatul m-a întrebat dacă n-o cunosc pe roaba Ntombi. I-am spus că eu sunt roaba aceea, și el mi-a zis atunci așa: "Robul negru Mai-Baka este cu niște prinți străini. Ei mi-au poruncit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se bucură să o aibă ca oaspete în această noapte. A doua zi, în jurul amiezii, Radu vorbi în curte cu niște vecini și prieteni ai săi. Bunicul intră repede pe poartă și zise: -Radu, vine bunul părinte, du-te în portiță de-l primește! Radu făcu un semn cu capul, apoi părăsi grupul cu pași tărăgănați. Parcă vestea dată de bunicul ar fi fost urâtă și neașteptată. După ce schimbă câteva vorbe cu bătrânul preot, intră în casă, așezându-se la capul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
frunzele, ne seduc și verbul Întorcînd e la fel de bun și pentru frunze, și pentru foi. Interferențe În textele ce urmează veți găsi apropieri făcute Între arii culturale care unora le pot părea ireconciliabile. Totdeauna, aceste apropieri pot funcționa ca niște portițe prin care culturile comunică mai ușor și mai eficient și Își găsesc puncte de sprijin una Înlăuntru celeilalte pentru a-și deveni familiare. Divergențe și convergențe Între mentalitatea poetului occidental și a celui oriental Poetului occidental, care reflectează asupra artei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a autoportretului semnalează un salt înainte în demistificarea lumii. Da, peisajul este prețul vizual al unei desimbolizări a cosmosului, cu îngustarea sensului și distrugerea vestigiilor antice. Dar și cu o acuitate mai exigentă, fără concesii tocmai fiindcă nu are o portiță de ieșire. Evaporarea lumilor de dincolo, mitologice sau religioase, aduce vederea în prim-plan. Iată deodată copaci și chipuri privite pentru ceea ce sunt, la întâmplare, fără a priori, în magnifica lor laicitate. Acest nou contract cu vizibilul ne-a adus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița s-a luminat dintr-o dată la față, și strigând, când portița s-a deschis... „mâmăică... mămăica me‟!“ - Da‟, ci-i cu tini, Anuca, fata tatii?! ...o întâmpină Anton, simțind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița s-a luminat dintr-o dată la față, și strigând, când portița s-a deschis... „mâmăică... mămăica me‟!“ - Da‟, ci-i cu tini, Anuca, fata tatii?! ...o întâmpină Anton, simțind cum un nod i se puse în gât. ...Ci-i cu tini, eu sânt draga tatii, eu sânt! se sperie el, că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ales pe Aidan. —E acolo? Cu tine? Darcey vorbi cu precauție. Suntem cu toții aici. Rosa și Carol și Aidan și cu mine. Ne facem griji pentru tine. Spune-i că-mi pare rău. Spune-i tu. I-am dat o portiță de ieșire, zise Nieve repede. L-am părăsit, Darcey. E pentru binele lui. —Ba nu e. — Și-ar păta numele dacă ar rămâne cu mine. Nu contează dacă am avut sau nu de-a face cu dezastrul de la Ennco. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe locul unde, altădată, se formase o așezare, Vitejeni, formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un glas care nu e al meu și de undeva, din stomac, îmi vine să dau afară ceea ce n-am mâncat încă, astăzi postesc, Criterii teologice, firește, se grăbește părintele să închidă celui ce a luat cuvântul din mine orice portiță prin care ar putea să întrevadă o șansă de apărare și nu-i înțeleg înverșunarea, Theo a respectat toate canoanele tradiției iconografice, Știu, a pictat întocmai scenele pe perete, asta nu-i reproșează nimeni, felul cum, și apasă voit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ambele cazuri Emmett și Madeleine ar supraviețui - împreună. Așa că celebrul atac al lui Bucky Bleichert, ținut în loc și blocat, se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter ego-uri pentru reclamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei în micile lor rutine - bilet înăuntru/răsucire/trecere/răsucire/bilet afară - și la marea de oameni care așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera de pe Tamisa și portițele-alea mici lasă apa să treacă așa-ncet și după ce iese de partea cealaltă curge iute ca naiba, și oamenii ăia-s la fel. Toți trebe să se miște-nainte așa-ncet de-o parte și după ce trec o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste. Este o descoperire explozivă. În spatele aparentei inteligențe se ascunde o patină de surditate scorțoasă, aproape o absență a conștiinței, o portiță de scăpare în fața durerii. Este privirea pe care o folosește când se află în dificultate, aceea cu care se preface că mă înțelege, în timp ce mă abandonează mie însumi. Se ridică, se îndreaptă spre bucătărie, a ajuns aproape de ușă. Cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este? Există o sfidare în ochii ei, în plânsul acela care nu vrea să izbucnească. Își ține buzele strânse și își trage insistent mânecile jachetuței în jos. Mă deranjează mâinile ei nervoase și expresia chipului care nu-mi lasă nici o portiță de ieșire. Ar trebui să-i spun de Elsa, dar astăzi n-am chef de șocuri afective. Mă obosește să stau cu ea, lipit de masa asta, este prea puțină lumină, miroase a fum și mai sunt și peștișorii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt copil. La acest capitol, ești un copil, sublinie Maria, cu o blândețe atipică. Și dacă ai fi avut vreun pic de experiență cu bărbații în trecut, ți-ai fi dat seama de asta. Imediat am simțit că e o portiță aici. Deci am și eu în sfârșit ocazia să câștig puțină experiență. Cum îmi poți refuza chestia asta? Maria îmi aplaudă mișcarea și renunță la argument. —Și crezi că o vei obține dacă te duci cu Ed în weekend? — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]