KorAP: Find »[drukola/base=portughez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...42 >

1,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

crească un imperiu colonial. O detestabilă administrație ruina lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase, în 1834, a făcut posibilă infiltrarea misionarilor protestanți și, prin ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert de veac, coloniile nu prețuiau mare lucru. Nu-i învățase Oliveira Martins că istoria colonizării portugheze era o serie de crime și infamii? Nu se așteptau, cu toții, ca Portugalia să dispară, pentru că nu știuse, la timp, să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că alianța engleză este singura posibilitate care îi rămăsese Portugaliei de a nu pierde totul. Era inutil să se mai vorbească despre drepturile istorice ale Portugaliei, inutil să se evoce măreția operei celor dintâi descoperitori și colonizatori ai Africii - toți portughezi, - inutil să se critice planurile nesățioase ale imperialismului englez în Africa. Realitatea era mult mai simplă și mult mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici ca forță militară, nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că, aproape nimeni în Portugalia nu dorea un asemenea program cuminte și înțelept; pentru simplul motiv că autorii lui - Don Carlos și Joîo Franco - nu erau iubiți; nu erau, cum se spune, populari. Îndeosebi Don Carlos nu era iubit de portughezi; un rege care nu fusese niciodată aclamat de mulțime, pe care oamenii îl priveau cu indiferență, ciudă sau indignare. Nu le plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
unii, era să continue opera începută împreună cu Don Carlos. Poate ar fi izbucnit revoluția și s-ar fi instaurat mai de vreme republica - dar poate că monarhia s-ar fi putut consolida, sub tânărul Suveran Don Manuel II, pe care portughezii încă nu-l iubeau, dar nici nu-l urau ca pe Don Carlos. Consiliul de Stat însă, hotărăște altfel. Tribunii revoluționarii sunt eliberați, gazetele republicane își reiau apariția. La înmormîntarea lui Don Carlos nu asistă aproape nimeni. În schimb mormintele

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia Jose Antonio de Almeida. Justiția, Alfonso Costa; Externele, Bernardino Machado. Încă de la declararea armistițiului, armata guvernamentală fraternizează cu republicanii. Guvernul provizoriu adresează poporului portughez o proclamație în care cere ordine, muncă și respectul proprietății. Pe străzile Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără monarhiști, pierind obosită, dezgustată, lovită

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
masoneriei și a tuturor societăților secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în individ și în libertate, refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
și antisidoniști nu-și ascund, în însemnările lor, furia care-i mistuia în acele 3 zile de doliu, înțelegînd, poate pentru prima oară, cât de adânci și cât de puternice erau rădăcinile care legau pe Sidonio de neamul său... Dar portughezii sunt un popor ciudat și Portugalia, în acel sfârșit de 1918, era încă o țară fără noroc. Puține săptămâni înainte, foarte mulți din cei care-l plânseseră pe Sidonio, încep să-l uite. Războiul civil stă să cuprindă întreaga țară

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cuvînt: eu eram convins că problema națională - ca și în Franța, ca și în Italia, ca și în Spania - era o problemă de educație; sau că, cel puțin, la temelia tuturor chestiunilor, noi ne loveam de o formație deficientă a portughezului, și că, prin urmare, puțin importa schimbarea guvernelor sau regimurilor, dacă nu încercam, în primul rând, să schimbăm oamenii. Aveam nevoie de oameni; trebuia să-i educăm". (A minha resposta) Salazar scria toate acestea cu zece ani mai târziu, într-

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
din Evul Mediu. "Portugalia va înflori și progresa prin agricultură, pe care n-ar fi trebuit s-o părăsească niciodată și prin anumite industrii pe care trebuia să le desăvârșească întotdeauna". Evident, Portugalia contemporană trebuie reformată. (Este doar strigătul tuturor Portughezilor, de la Antero de Quental la Guerra Junqueiro). "Dar s-au făcut toate reformele posibile. Inutilitatea lor dovedește că omul este acela care trebuie reformat mai întîi. Aceasta este opera educației". Un seminarist care vorbește astfel dovedește că a renunțat, în fundul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de la drumul normal. Convins că soluția se află mai gravă în fiecare din noi decât în culoarea politică a miniștrilor, mă trudesc, atâta cât pot, să fac din discipolii mei oameni în cea mai înaltă accepție a cuvântului și buni Portughezi, așa cum e nevoie pentru mărirea Portugaliei" (A minha resposta). Salazar mărturisea aceasta în 1919, cu prilejul suspendării sale din învățămînt, învinuit fiind de monarhism și antirepublicanism. A minha resposta, în afară de savuroasa ironie și fermitatea morală care însuflețesc cele 15 pagini

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
să se mențină la nivelul colegilor săi din universitățile franceze, germane sau engleze. În foarte multe științe, Portugalia - ca atâtea alte țări mici - n-a depășit încă stadiul diletantismului. Popor înzestrat cu admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
dobândește adeziunea majorității ofițerilor diviziei a VIII-a, și, în dimineața zilei de 28 mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor proclamația redactata de Murias și pe care alte nuclee revoluționare o difuzează în Capitală și în, orașele din Nordul țării. "Portughezi! Pentru oamenii de demnitate și de onoare, situația politică a țării e de neîndurat. Strivită sub acțiunea unei minorități corupte și tiranice, națiunea, umilită, stă gata să moară. Eu, în ceea ce mă privește, mă revolt pe față! Și oamenii de

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
în dimineața zilei de 4 iunie, lista noului guvern. Apare aici pentru prima oară triumviratul Juntei guvernamentale, alcătuit din Cabeçadas Președinție și Interne - Gomes da Costa, Război și Colonii - Carmona, Afaceri Străine. Printre ceilalți miniștri, un nume nou pentru majoritatea Portughezilor: Dr. Oliveira Salazar la Finanțe. Numirea profesorului Salazar a provocat stupoare, mai ales în mediul militarilor. Cine era acest civil de la Coimbra? - Antonio Ferro, în prefața cărții sale de convorbiri cu Salazar, își amintește dimineața de 16 iunie 1926 când

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
vorbește în fața muncitorilor catolici de la Coimbra despre "Două feluri de economii", expunîndu-și încă o dată concepția sa despre bogăție și muncă, despre valoarea națională a micilor economii realizate în cadrul bugetului familiar etc. Și încă odată se ridică împotriva tradiției retorice a Portughezilor, împotriva lăudabilei intenții pe care o nutrea fiecare Portughez de a-și salva țara printr-un înflăcărat patriotism. "Ne aflăm, aici în Portugalia, în fața unor grave dificultăți care ne trezesc patriotismul și fac apel la devotamentul nostru. Fără îndoială, patriotismul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de economii", expunîndu-și încă o dată concepția sa despre bogăție și muncă, despre valoarea națională a micilor economii realizate în cadrul bugetului familiar etc. Și încă odată se ridică împotriva tradiției retorice a Portughezilor, împotriva lăudabilei intenții pe care o nutrea fiecare Portughez de a-și salva țara printr-un înflăcărat patriotism. "Ne aflăm, aici în Portugalia, în fața unor grave dificultăți care ne trezesc patriotismul și fac apel la devotamentul nostru. Fără îndoială, patriotismul ne impune fiecăruia dintre noi datorii felurite. Dar să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
și se întoarce la Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce îndemna Salazar pe muncitorii de la Coimbra să nu facă. Salazar ghicea că această răbufnire viguroasă a

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
lucru pot fi totuși siguri: "Știu foarte bine ceea ce vreau și încotro merg, dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
istoric. Dar aderența la acest moment istoric nu poate fi numai intelectuală; ca să rodească, e nevoie de o participare totală a ființei umane. Anevoie s-ar putea clădi ceva fără "o revoluție mentală și morală care să aibă loc în portughezii de azi, și fără o atentă pregătire a generațiilor de mîine". În aceste două desiderate - revoluția mentală și morală a contemporanilor, pregătirea tinerelor generații - se găsesc formulate condițiile de succes ale revoluției salazariene. Pe ce se putea bizui el ca să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
zisa "opinie publică". Știa de atâtea familii muncitoare, de atâtea asociații modeste, de oameni care-și văd de treabă, de societăți care se îndeletnicesc cu educarea tineretului, de grupări profesionale, de opere de binefacere, - în care zeci de mii de portughezi continuă să muncească neîncetat, fără ca "opinia" lor să fi fost înregistrată până atunci de cafenelele și redacțiile Capitalei. Portugalia e o țară de plugari și pescari - și glasul acestor plugari și pescari nu se auzise până atunci în orașe, în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
lor să fi fost înregistrată până atunci de cafenelele și redacțiile Capitalei. Portugalia e o țară de plugari și pescari - și glasul acestor plugari și pescari nu se auzise până atunci în orașe, în, piețe publice. Zeci de mii de Portughezi străbăteau oceanele, schimbând mărfuri, înflorind ținuturi noi, adunând bogății în colonii - dar glasul acestor oameni vrednici nu colaborase la alcătuirea "opiniei publice" portugheze. Pe acești oameni se sprijină Salazar și de la ei așteaptă dinamizarea și sporirea revoluției naționale. Dar, în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
absolut. Salazar nu se sfiește să vorbească într-un discurs politic despre Dumnezeu și despre credință, pentru că, înainte de toate, vrea să fie sincer față de sine însuși - și el e un filosof care crede în Dumnezeu - iar cuvântarea lui e adresată portughezilor ca atare, nu omenirii în general; și pentru Salazar, portughezii sunt ei înșiși întru cât ține seama de structura lor spirituală și tradiția lor, prin excelență creștină. Evident, mărturisind întotdeauna adevărul, neascunzând greutățile și obstacolele, amintind că omul real este

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
politic despre Dumnezeu și despre credință, pentru că, înainte de toate, vrea să fie sincer față de sine însuși - și el e un filosof care crede în Dumnezeu - iar cuvântarea lui e adresată portughezilor ca atare, nu omenirii în general; și pentru Salazar, portughezii sunt ei înșiși întru cât ține seama de structura lor spirituală și tradiția lor, prin excelență creștină. Evident, mărturisind întotdeauna adevărul, neascunzând greutățile și obstacolele, amintind că omul real este cu totul altceva decât cetățeanul ideologiilor liberale, cerând necontenit eforturi

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]