1,812 matches
-
o nimeri, deoarece cu o zi în urmă un răufăcător de la etajul șapte i-a spart capul unui coleg cu o sticlă de bere. Persoana care a aruncat cu sticla după sticlete e chiar soția administratorului, pe care, logic, doamna Potcoavă o ascunde în șifonier și-i poftește pe sergenți să servească o căpșună. Unul dintre sergenți are însă o premoniție și se uită pe fereastră. De aici îl vede pe șeful secției dând agitat ordine peste ordine adjunctului din Dacia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
polițiștii se reped în șifonier și, la sosirea șefului în apartament, nu se mai petrec alte evenimente care să intereseze organele. Doar în șifonier e oarece înghesuială, în timp ce căpșunile din farfurie s-au împuținat. „Serviți o căpșună“, îi spune doamna Potcoavă colonelului, care interpretează greșit amabilitatea gazdei și-i bagă viguros mâna sub fustă. Doamna Potcoavă a mai avut de-a face cu colonei obraznici. Strânge tare picioarele - e de speriat ce forță au unele femei când e să strângă - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alte evenimente care să intereseze organele. Doar în șifonier e oarece înghesuială, în timp ce căpșunile din farfurie s-au împuținat. „Serviți o căpșună“, îi spune doamna Potcoavă colonelului, care interpretează greșit amabilitatea gazdei și-i bagă viguros mâna sub fustă. Doamna Potcoavă a mai avut de-a face cu colonei obraznici. Strânge tare picioarele - e de speriat ce forță au unele femei când e să strângă - și țipă: „Atenție, vine bărbatu-miu. Auleo, ne căsăpește!“. Bietul colonel! De unde să știe că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
20×1, 90, produs de firma „Frații Șapcă“ nu numai că e cel mai ieftin de pe piață, dar e și mai încăpător decât același tip de șifonier de la firmele concurente. Pentru a onora clientela, frații Șapcă și vecina lor, doamna Potcoavă organizează la cerere demonstrații publice. Se înțeleg - nu-i așa? - că până aici n-a fost decât publicitate mascată. Să fie primit! Cacealmaua La primul meu roman, scris cu trudă și cu sentimentul că e un lucru deștept, editura a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să Îmbraci armura și, instalat În șaua pusă pe un cal nărăvaș, să-ți croiești drum printre trupurile goale și lipsite de apărare ale unei cete de indieni, un zid uman ce se prăbușește și dispare sub galopul celor patru potcoave ale bestiei. Fiecare dintre aceste Cuzco poate fi admirat separat de celelalte și fiecăruia În parte Îi dedicăm o bucată din șederea noastră aici. LA TIERRA DEL INCA Tărîmul incașilor Cuzco este Înconjurat din toate părțile de munți, ceea ce, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat. La înapoiere, în timpul scurtei călătorii cu trenul de seară, cerul avea culoarea abrupt-stridentă, de neasemuit, a crepusculului. Luna spânzura de cer ca o potcoavă ori o caisă, iar pe acoperișuri, giruetele în formă de cocoș defilau în pas alergător în direcția opusă trenului, ca niște figuri de șah. Unele semănau cu regele. În ziua următoare, găinile ce scurmau prin iarbă purtau și ele o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mâncam. Luam câte un bob, îl sfărâmam în râșnița dinților, apoi altul și altul... Dar nu prea aveai ce alege. Boabele nu se transformau în "floricele", întrucât era un soi de porumb numit "dintele calului", fiind apropiat de forma unei potcoave: gros și lat. Prin urmare boabele rămâneau întregi, doar cu fisuri ici-colo, unele devenind castanii, iar altele ceva mai negre, arse puțin, în funcție de intensitatea focului în plită. Mâncam încet. Nu ne grăbeam. Nici n-am fi putut. Boabele astea erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă câte un șuștac, chiar și dacă au stat numai un ceas. Beau și mânâncă pe cheltuiala iobagilor fără nici o măsură, ca niște porci. Într-o jumătate de an Arpașul de Jos a cheltuit cu întreținerea acestor executori cel puțin 80
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sublocotenent cu opt inși, cari de seara până dimineața - în afară de ceea ce lui s-a dat dela curte și în afară de vinars - au băut 60 de cupe de vin din cel de 9 bani cupa, și au luat peste asta bani de potcoavă 14 șuștaci și 9 bani. Oricărui executor care vine în sat trebuie săi dăm și 10 ferii, (o ferie reprezintă cca., o jumătate de litru) dacă le poate bea». În afară de acești executori, - care într-un ținut unde nu se produce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Banii pentru porție știm că-i dăm în mâna comisarului, dar că merg în caseria împăratului sau altundeva, aceea n-o mai știm, însă experimentăm aceia că o încasează cu execuții aspre, așa că cheltuielile noaste cu datul de bani de potcoavă, vin, vinars, fân și ovăs, întrec o treime din porție... 2. Slujba la cetate, în deosebi dusul lemnelor de foc e mare povară pentru noi.... 3. Când vine postășit greu în districtul nostru, atunci ajunge și pe noi destul, fiindcă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
iarnă, la bucătării pentru gătitul hranei, fie în atelierele de fierărie, pe vatra cu foale pentru CÂRȚIȘOARA • Monografie 213 modelarea fierului prin forjarea rudimentară, dar artistică uneori, în vederea confecționării unor anumite bunuri de feronerie, dar mai ales pentru producția de potcoave și caiele, unde cererea era mai mare. Și aceste meșteșuguri cam tot de țiganii sosiți aci de prin alte părți ale țării au fost practicate mai mult. Dar cantitățile cele mai mari de cărbune de lemn au fost desfăcute până prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
studenți se cam temea că ăștia erau răi de gură și tari În spirit dar de ce oare rezerva fusese aplicată și mingicarilor?! Din păcate, urechiatul nu mai trăiește (asasinat fiind cu sânge rece de către fostul lui „pretin” la aruncatul potcoavelor În jurul piroanelor) ca să ne explice ce și cum. Cert este faptul că DGPT a intrat În fierbere și angajații ei au Început a trimite, febrili, fel de fel de liste pe la județe. Prima a fost o „Notă cu cîntecele oprite
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
jerbe, iar astăzi vând flori. - Cărămidarii (cărămizari) - tradițional se ocupau de confecționarea cărămizilor din lut nearse (chirpici). Ei provin din ursari, vătrași și rudari. - Fierarii - se ocupau cu prelucrarea fierului inclusiv cu feroneria și lăcătușeria, confecționau unelte din fier și potcoave de cai. - Argintarii - confecționau bijuterii, obiecte de uz casnic și obiecte religioase. De asemenea, unul dintre meșteșugurile tradiționale mai speciale practicate de romi este prelucrarea metalelor prețioase, aur și argint. - Spoitorii - pe vremuri se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cui, mături de nuiele împodobind o prăjină, roți de car invadând un stâlp de electricitate pentru al înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale și, în general, totul te încântă și descântă. Atmosfera din casă, primitoare și rafinată, prețioasă și țărănească te incită la visare, dar și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Derbedei de vreo paisprezece ani din Ierusalimul de Est fumeaz) și Își arăt) mușchii, Încercând s) par) periculoși când trecem pe lang) ei, În timp ce Shahar Îi dojenește. Shahar e chel, musculos, iar c)masă Îi este ornat) cu c)luți, potcoave și h)țuri - un imprimeu galben pe fond albastru-Închis. Nostim, pentru c) e scriitor și gânditor - este orice, numai bișnițar nu. Ne uit)m În grotele-mormânt și În nișele unde odinioar) erau depuse cadavrele. Acum ruginesc acolo aripi de camion
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult mai mare și mai strălucitoare decât cele ruginite pe care le găseam pe țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai veche decât cea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de o mică și nesemnificativă mutare a unui pion discret). După ce a trecut prin acest infern „antitetic“, persoana ce caută soluția, devenită acum ultrasofisticată, va descoperi acea simplă mutare-cheie (nebun la c2) la fel cum o persoană care umblă după potcoave de cai morți ar parcurge drumul de la Albany la New York, prin Vancouver, Eurasia și insulele Azore. Experiența plăcută furnizată de această rută ocolitoare (peisaje ciudate, gonguri, tigri, obiceiuri exotice, ocolirea de trei ori a unui vas din lemn, În care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-acolo, alta, a copacilor și-a mării...” (Marină, în Sensul iubirii) ; „Ea e Artemis ! Ea poate, ea știe./ Palisandrii se-nchină cu umbră grea,/ când trece și sună sandaua ei vie ” (Artemis, în Dreptul la timp) ; „Calul meu saltă pe două potcoave./ Ave, maree-a luminilor, ave ! ” (O călărire în zori, în Sensul iubirii). Poezia lui Nichita Stănescu e plină de „clasicități”, cu trimiteri la lumea greacă, romană, uneori și la Egipt sau Sumer. Dar nu e o poezie de clasicizant, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
încălțăminte. Îmi amintesc de prima pereche de bocanci pe care mi i-a cumpărat tata, când eram de vreo cinci ani. Bocancii stăteau în prăvălie agățați într- un cui la o grindă, legați de șireturi. Aveau „ținte” pe talpă și potcoave la tocuri. Erau mai mari decât laba piciorului meu cînd i-am probat de mi-i-a cumpărat, dar tata tot mi i-a cumpărat, motivând că „piciorul copilului mai crește” și o să-i poarte mai multe ierni cu ciorap
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de mână. El, care nu mai avea nici un ban în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce-mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? Întrebare la care bunicul răspundea bucuros că-l poate păcăli: „Ai potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trăgeam cu coada ochiului la câine. Eram, poate că și acum sunt, foarte fricos. Mă temeam de tauri că mă vor împunge, de berbeci și chiar și de oi. Învățasem de la copii de seama mea că dacă voi găsi o potcoavă, sau o bucată de potcoavă, s-o iau în mână, să scuip de tei ori pe ea și s-o arunc peste cap în urmă fără să mă uit, pentru că făcând așa voi găsi ceva de folos. Am făcut de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
câine. Eram, poate că și acum sunt, foarte fricos. Mă temeam de tauri că mă vor împunge, de berbeci și chiar și de oi. Învățasem de la copii de seama mea că dacă voi găsi o potcoavă, sau o bucată de potcoavă, s-o iau în mână, să scuip de tei ori pe ea și s-o arunc peste cap în urmă fără să mă uit, pentru că făcând așa voi găsi ceva de folos. Am făcut de multe ori acest joc superstițios
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu se putea refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
încet cu spatele din templu Calul ei părea că o așteaptă dezlegat, mânat de coamă și urcând din nou piața eroilor. Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător o făcu atentă: calul pierduse o potcoavă Era foarte uimită - era convinsă că prietenul ei nu avusese niciodată potcoave Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mânat de coamă și urcând din nou piața eroilor. Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător o făcu atentă: calul pierduse o potcoavă Era foarte uimită - era convinsă că prietenul ei nu avusese niciodată potcoave Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând cu stupoare că acel cal purta mocasini. Un cal
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]