3,550 matches
-
iei? -Ce-o mai rămâne... ce-oi mă găsi... -Piei! -Nu te răsti! -Mă, eu am iubit si-oi mai iubi! -Uite d’asta stau eu La gardul gardului tău... -Unde să mă duc ca să nu te mai întâlnesc? -Găsesc eu poteca și mă nimeresc. -Maine-caine, na un codru de pâine... -Mie din tine să-mi dai dacă vrei să mă ai... -Câine de mâine ce ești și flamand n-am decât umbră de pe pământ și un loc de casă sărac nici
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
a împiedicat! Am rătăcit, m-am rătăcit, Pe căile cerești, cu dorul... Fără busola magică a Domnului, Nu voi găsi labirintul Ce duce la izbăvire. Dorul de albastru, Devine o tristă iluzie. Alerg, merg mai departe... În sfârșit se ivesc, Poteci nevăzute, Cu petale de crini risipite... Între mine și cer Necuvintele se furișează, În tăcerea unei lacrimi. Adevărul mă trezise, Intrase în suflet, încolțit, Cu verdele Speranței, Ducând, pe umeri, Umbră subțire a zilei... IONEL MARIN - Focșani Referință Bibliografica: LA
LA MULTI ANI,POETULUI IONEL MARIN,ORGANIZATORUL FESTIVALULUI NATIONAL DE CREATIE LITERARA BOGDANIA FOCSANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356724_a_358053]
-
strivești cu piciorul. Umbra era răcoroasă și odihnitoare iar poienițele, pline de flori și lumină. Undeva în apropiere se auzea o ciocănitoare, dar unde s-o fi ascunzând oare că Rică nu reușește deloc să ajungă la ea? Găsește o potecă și care, speră el, îl va duce fie la casa pădurarului, fie la lizieră de unde venea el. În timp ce traversa un luminiș, se opri să asculte trilurile unei ciocârlii care îi încântau auzul. Mai departe, încercă fără succes să fugărească o
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
vrea să compenseze/echilibreze (din nou, neîncetat!) hieratismul rece, prin “patima/pătimirea rugului”: “În suflet am livada înflorită/Și-ascult durerea sa, prin mii de muguri/ Ca o povară stă, „Măiastra” adormită/ Și cântă piatra. Noi construim pe ruguri” (cf. Potecile lui Brâncuși). ...”EU SUNT POETUL, culegător al stelelor,/ Când lovește-n Lună, ȘIRUL LUNG AL COCORILOR ,/ În prag de Toamnă(...)SĂ NU-MI UITAȚI COCORII,să-mi fie roșii merii!” (cf. Glasul Deltei - „mărul roșu”, simbol al hierogamiei și al
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
mergi pe firul apei care curge cum curge dealul spre mare pierzându-se în câmpii verzui-galbene unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne neaprinsă potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne neaprinsă potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
va afla mult mai târziu, despre chinurile îndurate de el în închisorile comuniste timp de 7 ani, și-l va cunoaște în ultimul an al vieții, ca pe un patriarh colindând cu trupul vlăguit de suferință, dar cu mintea înțelepțită, potecile celor două sate, între care și-a tremurat emoția regăsirii după o îndelungată perioadă de exil forțat pe meleagurile Orăștiei transilvane. Mai remarcăm aici activitatea depusă pentru ridicarea cultural-economică a satului românesc, prin calitatea pe care a avut-o de
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355157_a_356486]
-
la ceasul de albastru se pierde tot în zare, și lumea se-agita cu nerv și în căldură să dea piept cu dușmanul măcinat de ură. Sunt trist când văd că totul se pierde peste meandre ca liniștea dispare peste poteci de noapte, îl văd pe badea Gheorghe cum țipă răgușit ne umiliți copii, pe noi ne-ați umilit! Sunt trist când văd că totul este doar ,,socoteală" bună credință, demnitatea, se pierd... chiverniseala, sunt trist prieteni că nu sunt aproape
SUNT TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355245_a_356574]
-
aprind Și cerul aruncă peste ea frumoase curcubee, Iar țara îi cioplește numele-n granit și grind Ca Iancu să ne fie speranță și idée. În Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu desaga plină de istorie pe potecă Spre casa unde Iancu mă-așteaptă în zare Să-i spun că despre el s-a scris o întreagă bibliotecă ... O să-i mai spun sub streașina de lumină ce se-mparte Că Lazăr Morcan despre el a mai scris o
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
cu o parte montată și bine priinsă în stâncă și cu trei părți în afară, împrejmuită cu gard de sârmă cu balustrade din oțel de sprijin și cu foi încastrate de geam gros protector la vânt, intemperii, soare arzător, o potecă pe care pot circula curajoșii, botezat “Scywalk”, de unde privești adâncimi amețitoare și mediul dimprejur “împachetat” în straturi feliate, oferit cu dărnicie vederii și din care s-a dedus vârsta geologică a locului. La montarea acestui ieșind, un “moft” cu netăgăduite
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
privirea ta senina Nici nu mai înțeleg de sunt prin ochii tăi Rămâne amintirea pe pielea mea velina Când doar cu o privire în noi zvâcneau văpăi. Cu tine eu eram mai mult, azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma. Prin toamnă care lin, crestează-n mine ridul Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
lat să-l bat, ca eu întâiul să cunosc ce-n burta sorții s-a-nchegat. Iar când aleanul mă cuprinde cum brațele-l cuprind pe drag, las freamătul etern al mării să-l ia cu el departe-n larg, sau pe poteci croite-n munți din al rășinii iz sălhui, las crestelor pierdute-n nori ispitele tehuiului și astfel redevin ce-am fost când Tatăl mă însărcina ca omului să-i fiu tovarăș după ce raiu-l va rata... Dar cine ar putea pretinde
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
florilor, Între noi doi libelulele și-au frânt aripile, Între noi noi doi zboară păsări mute, Între noi doi e-o toamnă ruginie; Între noi doi se întâlnesc himerele, Între noi doi se ceartă cuvintele, Între noi doi se sfârșește poteca, Între noi doi se așează crivățul; Între noi doi se-ncoronează răul, Între noi doi se întețește focul iadului, Între noi doi seacă lacul cu nuferi, Între noi doi se aude întristarea lumii; Între noi doi se vede potopul, Între
POEZII DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346211_a_347540]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului Bărbatul îndrăgostit suferă de timiditate. Inima lui un trandafir ce stă să înflorească, Mâinile lui două poteci pe care trupul femeii trece șerpuindu-se, ochii lui două cuiburi în care frumusețea se adună pune ouă și scoate pui, tăcerile lui peșteri niciodată călcate niciodată văzute niciodată închipuite.Doar peșteri. Cuvintele vânturi adiind, ape curgând, uneori tunete, fulgere
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356085_a_357414]
-
plecat doar patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poartă nu e zăvorâta, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume. Moșneagul iese
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
plecat doar patru ani pe-afară;Azi am venit și-o caut cu ardoare,Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.O caut peste tot, am fost și-n sate,Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitateM-au rătăcit într-un pustiu de cioate.Acasă poartă nu e zăvorâta,Căci mama tot mai iese și se uită;Atâta dor i-a mai rămas pe lume,Feciorii să-i mai strige iar pe nume.Moșneagul iese-n
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Adevărul din acrostih Această pagină de timp o scriu cu maci Elimin minciuna cu un verb curajos, Lumea se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu neagă nimic pe lume, Acceptare botezată astăzi
ADEVĂRUL DIN ACROSTIS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356205_a_357534]
-
în cochilii, doar șerpii de casă mai veghează la marginea tărậmului - pe sub tufărișuri, în amurg, si aricii caută sfậrșitul drumului, iar eu, reporterul clipei, măi consemnez încă o zi despre toamnă care vine, în urmă-mi, grăbita, pe-o nouă poteca, iar cu ochiul din frunte încă văd, pe hotar, lungul șir de iobagi - pentru toți îmi voi umple, de Sumedru, străbunii desagi, iar pe frigul din oase voi pune, pậnă-n zori, ipotecă - dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
împodobită de gânduri Pe cărări de-argint și flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul venind dinspre trecut Dulce ca mierea cuvintelor străbune Când este veacul șoaptă de-nceput Și luna vibrează iubirea pe strune. Doinesc tulnice pe poteci de munte În balade prelungind chemarea Așternută peste veacuri punte Pe care să vină odată cu zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul și seva ce-n arbori suie, În fiecare dintre noi îl regăsim Cioplit în inimi
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
fi traduse și nu este acum timpul oportun. Cum bine a spus un Moș Crăciun la televizor se pare că Moș Gerilă nu mai aduce zăpezi să se poată da copii cu săniuța iar oamenii mari să sape cu trudă poteci în loc să petreacă în ultima noapte a anului. Oricum salut din inimă faptul că putem din nou să numim sărbători cele două zile de Crăciun recăpătate. În consecință închei cu ce am și început: Sărbători fericite cu ocazia Crăciunului 2014 și
SĂRBĂTORI FERICITE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368900_a_370229]
-
neuitat când, în serile calde de vară, mă chema tata afară din casă să ascultăm greierii cântând și să admirăm cerul înstelat. - Vezi, îmi zicea el, acea cărare întortocheată de lumină care suie pe cer, uite, vezi? Parcă-i o potecă prăfuită... - Unde? Unde, tată? - Cum, nu vezi?... Acolo... drumul ăst' presărat cu pulberea luminii, care vine ca un brâu... - Da, acum văd ! Ce-i acolo?... - Asta-i Calea Laptelui, așa-i zice. Dar îi mai spune și Drumu' robilor, căci
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
cu ajutorul unor suporți care îl susțineau la 10 centimetri de ea. Cerul senin îi dădea senzația că plutește, că pașii îi sunt mai sprinteni având spor la mers. De la „scări”, cum se mai spunea locului, drumul devenea mai lin, iar poteca printre jnepeni, puțin mai lată. Mergând, își adusese aminte de discuția avută cu două seri în urmă despre denumirea de „Valea Jepilor” și cum de purta acest nume. Știa, pentru că vorbise cu mai mulți bătrâni despre felul cum erau denumite
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
de steluțe apăreau de câte ori clipea, iar răsuflarea devenise mai greoaie . Cum a ajuns acolo în poienița pe care o știa din copilărie, situată pe drumul ce cobora din Valea Albă spre Bușteni? Gândurile se învălmășau în aducerea aminte... Mergea pe potecă și senzația că avea dreptate în disputa cu adversarii, nu-i dădea liniște. Oare la începuturile turismului în Bucegi, prin societățile de origine germană, prin grafia în care litera „I” românesc s-a transformat în litera „J”(Iota) îndreptățeau cuvântul
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
spunea, avea o șansă de a fi crezut? -Nu, nu, n-am nimic ! Mulțumesc ! Amețeala trecuse, iar acum putea să se ridice. Își aranjă hainele, luă rucsacul în spate și mai mulțumi omului încă odată pentru amabilitate. Celălalt plecă în susul potecii. A pornit încet la vale, întrebându-se uimit ce și cum s-a întâmplat. Ciudat ce se petrecuse... Cum s-a făcut acest transfer (teleportare ?), ce fenomen avusese loc, ce se întâmplase de fapt, ce rol a avut el în
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]