1,061 matches
-
sale sunt totdeauna perpendiculare pe axa de alungire: ea are deci o funcționare polarizată. Apicala marchează deci termenul unei strategii evolutive care a privilegiat creșterea terminală la organismele filamentoase. Faptul esențial apărut la marile alge și la briofite este transferul potențialităților mitotice de la celula meristematică inițială la majoritatea celulelor-fiice derivate, care constituie de acum un veritabil meristem; alungirea nu mai este efectul singurei celule apicale, ci și al derivatelor sale. Această strategie a deplasării activității mitotice, antamată la marile alge
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
muncă de a dezgropa sensuri. Ori literatura în sensul ei larg este de multe ori un fel de a îngropa sensuri adânci în țări de cuvinte în care trăiesc ființe asemenea nouă, singura lor particularitate fiind că, în loc de realitate, au potențialitate. Într-un personaj se pot regăsi infinite ființe reale. Rămânerea pentru un timp într-o carte este o acțiune arheologică. Scoți, e drept, pentru tine, la suprafață acele adevăruri care-ți apar. Nu orice interpretare este admisă, deși oricare e
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în această împrejurare intervin o serie de distincții. II. Trecerea de la rezistența pur literară, pasivă la cea activă: politic-literară și, în cele din urmă, la rezistența politică prin literatură, reprezintă pragul hotărâtor al acțiunii de rezistență. Ea presupune trecerea de la potențialitate la act, de la implicit la explicit, de la gestul discret la acțiunea publică. Dar și de această dată întâlnim alte situații particulare, specifice. Ele pot fi definite, credem, astfel: 1) în locul refuzului tacit, retractil și prudent, apare refuzul explicit: de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice. Câte guverne franceze a răsturnat, să spunem, grupul Tel Quel? Dar cazul marxismului și al neo-marxismului, al lui Marcuse, de pildă, conform căruia arta reprezintă ultimul scop al tuturor revoluțiilor: libertatea și fericirea individului (cf.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și anume: literatura este, în sine, o activitate secundară, față de obiectivele centrale ale ființelor omenești și ale forțelor centrale ale istoriei: justiția socială și progresul economic, controlul mediului înconjurător natural și salvarea sufletului, sexualitatea și foamea, sporirea cunoașterii și realizarea potențialităților ș.a.m.d. (p. XII). Recunoaștem imediat punctul de vedere tradițional anglo-saxon conform căruia literatura n-a stat niciodată în centrul existenței, cu excepția unei scurte perioade de estetism marginal (Pater, Swinburne, Wilde). Pe continent și îndeosebi în Franța (de unde au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
analiză critică, sistematică sau dezordonată, de contestare directă sau indirectă, a structurilor sale. Din acest punct de vedere, cultura alternativă reprezintă expresia directă a spiritului critic, militant și activ, prin toate formele dezbaterii intelectuale inconformiste și neinstituționalizate. Mai întâi ca potențialitate și apoi ca act, ca să ne exprimăm în termeni oarecum pedanți, aristotelici. Eroul alternativ Personajul acesta, evident incomod, în general antipatic și neconformist, suspect prin definiție oficialităților de orice categorie, trebuie privit cu oarecare atenție. Are multe defecte, dar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
suprapune peste distincția ființă-neființă (existență-nonexistență). La Ștefan Lupașcu, actualul și potențialul sunt, ambele, moduri ale ființei (existenței) sau realității, astfel că elementul potențializat nu dispare, ci trece în secundar, însoțind din umbră elementul care se actualizează. Dacă în istoria filosofiei potențialitatea a fost devalorizată și scoasă în afara existenței autentice, în secolul al XX-lea, pornind de la mecanica cuantică, "s-a produs pentru prima oară o interpretare ontologică a posibilității, o ridicare a virtualului la demnitatea ontologică deplină a existenței real-actuale", grație
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
potențializare implică o actualizare contradictorie eP ēA și după care, când ne găsim în prezența aceleiași potențializări a doi vectori contradictorii, înseamnă că ei se află în starea T AP, adică mai au în fața lor încă o marjă de potențialitate... și deci sunt în imposibilitatea de a fi atins infinitul potențializării"491. Eliminând contradicția, logica clasică, apare ca imposibilă în raport cu logica dinamică a contradictoriului, deoarece obținerea noncontradicției absolute are nevoie "de o trecere spre infinit, care este un salt în afara
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosoful francez de origine română reușește o regândire a tipurilor de religie 535. Religiile monoteiste se datorează unei logici omogenizante. Ele apar printr-o actualizare a eterogenității individuale și sociale a oamenilor, geografiei și istoriei lor, care furnizează conștiinței ca potențialitate ideea fuziunii tuturor ființelor și lucrurilor într-o divinitate unică. Acesteia i se opune o forță antagonistă, răspunzătoare de eterogenitate, care lucrează împotriva normelor moniste și care amenință cu eterogenitatea completă. În creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea unor zeități și forțe multiple aflate în spatele lucrurilor și fenomenelor, până la animism. Forța antagonistă va fi, de astă dată, o căpetenie cu putere omogenizantă, cum era Zeus sau Jupiter în mitologia greacă. Pornind de aici, în baza logicii dinamice a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este unitatea identității și diferenței. Aceasta este o idee prin care gândirea dialectică încearcă să surprindă identitatea unui lucru în mișcarea sau dezvoltarea sa. Or, în această ipostază, "orice unu este o multiplicitate, un subiect care-și dă desfășurare, o potențialitate care se realizează, se actualizează, pe temeiul contradicției interne"584. Principiul identității abstracte, cunoscut prin cuvintele "fiecare lucru este ceea ce este" sau prin tautologia A = A, își dobândește adevărul numai în perspectiva legii identității concrete, susține Athanase Joja: "A = A
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
natura inevidentului; el nu se arată dar marchează locul trecerii posibile, al ființării semnificabilului spre ființa în care urmează să se împlinească. Începutul proiectează ființa, promovează ființarea înspre ființă, dar aceasta rămâne ascunsă în sfârșit, adică în actualizarea nesfârșită a potențialității. Înțeleasă pornind de la străfundul unui posse care se dă ca început la nesfârșit, poetica fenomenologică a imaginii este o poetică a posibilului. Prin urmare, regresia spre ființarea imprezentabilă a imaginii este o adâncire în posibil, o coborâre în subtextul sau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În mod paradoxal, ceea ce definește actul poetic nu este intenționalitatea lui, în care enérgeia (mișcarea în curs de realizare) și entelécheia (rezultatul sau desăvârșirea mișcării) realizează și împlinesc o lume în actualitate. Actul poetic e "mișcat" mai ales de dynamis, potențialitatea care subîntinde creativitatea. Aceasta din urmă este mai degrabă de ordinul intuiției posibilului non actu, mișcarea prin care realul este imaginat in potentia. Astfel că, din acest punct de vedere, cum spune Plotin, "nu ceva în potență devine ceva în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să te naști, să învii, să învingi./ Îți spui: am ajuns. Și iată, se topește cum ceara/ malul de cum îl atingi". Imaginea aceasta nu ajunge niciodată la împlinirea de sine - la arătarea sa plină, deplină - decât abolindu-se, transferându-și potențialitatea poetală în actualitatea poetică. Malul încă e în curgere, se topește de îndată ce ochiul îl atinge cu vederea, pentru că el e golul ieșit din vedere, predispus prefacerii 24. Ce intră totuși în vedere e doar o mișcare ce o afectează, perspectiva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
factor de transcriere joacă un rol important în reglarea celulelor β putând contribui la apariția diabetului zaharat. Recent, a fost identificat în pancreas un factor de transcripție denumit netrin-1, implicat în morfogeneza pancreatică și în reglarea migrării celulelor ductale cu potențialitate de dezvoltare multiplă, prin efect chemochimic (43). Studiul insulelor Langerhans în tipul 2 de diabet s-a soldat cu rezultate variabile, mergând de la o creștere (hipertrofie) a masei β-celulare, până la o scădere a ei cu 75% și chiar mai mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a caracterului. Un cercetător american, W. Mischel (Personality and Assessment, 1968), constată că oamenii Își formează impresii despre ceilalți utilizând limbajul trăsăturilor și ignorând faptul că ceilalți acționează și În funcție de situații. Ceea ce Înseamnă că diferite „dispoziții” individuale, adică Înzestrări, posibile potențialități, nu sunt probate prin evoluția ulterioară și pune pe seama situațiilor potrivnice șansa ratării insului Înzestrat prin naștere. Concluzia ce se poate desprinde este aceea că cel ce n-a avut oportunitatea să evolueze la potențialul său (educație, mediu facilitator, exemple
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
legitimată ca științifică și prin intermediul unui discurs denotativ; * autoritarismul judecăților universale, metalimbajul și "divinația" aserțiunilor emise de știință despre ea însăși; * legitimarea exclusivismului (referitor la cunoașterea narativă). Cunoașterea narativă, deși primitivă și tradițională, după cum și cea prescriptivă, au la fel de multe potențialități de decodificare a realului și de reprezentare a evenimentelor câte are și cunoașterea științifică. Deosebirea constă în faptul că știința se focalizează pe măsurători cantitative făcând astfel abstracție de aspectele calitative ale vieții. Sau altfel spus, ignoră diferențele, multiplicitatea și
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
sunt inerent proactivi cu potențialul lor și își controlează propriile forțe în acest sens; * oamenii au o tendința inerentă pentru dezvoltare și integrare funcțională; * acționarea și dezvoltarea optimală sunt inerent umane, dar ele nu se dezvoltă automat. În sensul că potențialitățile inerent umane se vor actualiza în funcție de o motivare socială pozitivă. Mutatis mutandis, organizația funcționează după aceleași modele: proactivism, tendință spre creștere și nevoia de întărire socială pozitivă. Forme de întărire socială a coduitelor morale ale organizației există de prea mult
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
capete - pe această cale - virusul respectiv. Cu alte cuvinte, paradoxal, conștientizarea riscului nu pare să modifice întotdeauna atitudinile și comportamentele în materie de sexualitate. Căderea în iraționalitate și asumarea unui risc autodistructiv are, pentru un număr ridicat de indivizi, o potențialitate ridicată, în această ipostază intimă a vieții umane care este viața sexuală. Un astfel de comportament autodistructiv poate fi mai frecvent sau mai puțin frecvent în funcție de caracteristicile afective, cognitive, sociorelaționale, economice etc. ale fiecărui individ. Avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Alfred Weber (ambii din Heidelberg). * Fiind recunoscut de către posteritate nu numai ca sociolog, ci și ca politolog, filosof, economist etc., Max Weber a conturat profilul sociologului ca personalitate enciclopedică, cu deschideri largi spre toate domeniile vieții sociale. Încercând să ierarhizeze potențialitatea și orientarea sa științifică, Schumpeter notează: "Mai presus de toate, el a fost un sociolog. În mod indirect și pe de altă parte, el a fost, de asemenea, un economist; a fost un sociolog care s-a concentrat în primul
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
efectivelor sale deosebit de mari (potrivit declarațiilor șefilor săi 300.000 de membri în 1938, neîndoielnic nu mai mult de o treime din cotizanți), apartenenței sociale a membrilor săi și a principiilor ideologiei sale. Este totuși necesar să se amintească că potențialitatea fascizării societății franceze nu poate fi măsurată prin numărul partizanilor și a voturilor. Ca și comunismul și în multe privințe din aceleași motive respingerea sistemului parlamentar și a politicii de expectativă, disprețul pentru valorile burgheze, încercarea de a dramatiza existența
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care ființele își amplifică grijile și uită de propriul sens al existenței. De aceea, filosofia a atras și va atrage elevii cu caractere puternice, dornici de a găsi un sens lumii sau propriei existențe, capabili de a surprinde ascunsul, posibilul, potențialitatea propriei deveniri. Profesorii acestui liceu: Stanciu Daniel, Stanciu Adriana și Petroșanu Constantin, au reușit să formeze caractere, au modelat oameni și au insuflat elevilor dorința de a ști, de a crea și de a învăța. Preocuparea profesorilor pentru disciplinele socio
CATEDRA DE SOCIO-UMANE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Constantin Petroşanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1841]
-
acele condiții sociale, când conștiințele erau, pur și simplu, contuzionate, noi nicidecum n-am fi putut să ajungem, ca debutanți, ca tineri scriitori, mai deplini, mai împliniți, mai d e z v ă l u i ț i în măsura potențialității artistice "embrionare" pe care o codificase destinul în fiecare dintre noi. Ne revelam în situații ciudate, ca și nefirești pentru descoperirea și afirmarea talentelor, fără a nu le deruta, a nu le perverti, a nu le pur și simplu strâmtora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
osul la treabă, la o treabă, se’nțelege, bine făcută, cu acel profesionalism și acea onestitate care au făcut ca unele națiuni, intrate și ele târziu În circuitul civilizației europene, precum Germania, să se afirme ca națiuni cu o extraordinară potențialitate economică? Nu, eu „reclam” și acea doză de entuziam colectiv și național pe care l-am trăit cu toții În toamna lui ’96, când au venit la putere „ai noștri” - o „echipă” politică ce și-a revendicat tradiția celor două mari
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istoriei a făcut din tinerelul Ivasiuc o personalitate, un creator, dar... „cealaltă” suferință, care nici nu este una, moartea accidentală, „absurdă”, a oprit brutal acest „proces” formidabil al renașterii unui individ, al „apropierii” sale de adevărata, reala sa ființă și potențialitate. E adevărat că acest „exemplu”, al „zborului frânt” al lui Ivasiuc, m-a făcut uneori, În lungi nopți, să-mi pun Întrebarea asupra existenței acestei justiții existențiale și destinale; dar, recunosc, niciodată și nici azi balanța credinței mele În această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]