7,476 matches
-
spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului de zi cu zi, încât nedespărțiții noștri cai numiți și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
regim de urgență, până una-alta, pe o linie moartă la Stațiune și să fim atenți dacă propteaua mai intervine și de data asta! A mai adăugat primul. Amanții Cine a spus că dragostea pe furiș este cea mai dulce povară a omului, dar cu consecințe dintre cele mai amare, acela n-a greșIt prea mult. Dulce pentru că se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a vieții sau, mai simplu, a sfârșitului, cum i se mai spune, dar, de obicei când acesta se raportează la altcineva. Ba mai mult, acceptă chiar și necesitatea unui sfârșit când existența devine de nesuportat, când viața ajunge o grea povară pentru sine și pentru alții, dar tot numai în cazul altor semeni, că pe el se exclude de la fenomen, în cele mai multe cazuri, cu rațiunea că toate-s bune și frumoase, dar numai pentru cutare și cutărică, omițând să ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
2014 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2014 al Societății Scriitorilor Bucovineni; Premiul pentru proză scurtă al Fundației Culturale a Bucovinei pe anul 2014. Cuprins Liviu PAPUC O lume mai bună 5 Urgia 9 Armonie și discordie 22 Bunicul 41 Povara originii 48 Vrăjmașii poporului 60 Necrolog 68 Sârma 77 Vânzătorii de iluzii 89 Necazuri majore 101 Ulaa-ulaa 110 Transparență transfrontalieră 116 Huțulii 125 Păcatul 137 Nunta de aur 147 Năluca 159 Discriminare 170 Ignoranță 178 Amanții 187 Micuțul negru 202
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi, își dădea acordul, bucuroasă că poate merge să facă piața fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva ori că trebuie să fie cu mare băgare de seamă atunci când deschide gura ei bogată, pentru că auzise ea (citise ceva din Freud?), profilul spiritual pe care-l are țâncul la șase ani va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a început a-l scutura, urlând: "Știi tu ce-i singurătatea? Numai pe a poeților și pe a nevolnicilor o știi. Singurătatea? Dar care? Ah! Tu n-ai de unde ști că niciodată nu ești singur! Că peste tot ne-nsoțește aceeași povară a viitorului și a trecutului! Că vin după tine toate făpturile pe care le-ai omorât. Și dac-ar fi numai atât, ar fi încă ușor. Dar mai sunt și cei pe care i-ai iubit, cei care la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea ironiei, îți trimit, cu o periodicitate de metronom agasant, fără să am povara obligației conjugale, scrisori de peste tot; scrisori pe care nu știu dacă le citești și la care te-am rugat să nu răspunzi. Sunt liberă astăzi? Niciodată nu suntem liberi, cu adevărat. Omul s-a născut liber și este pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stătea scris, nespus de frumos și sugestiv, numele drag al soțului ei, cu un adaos de lux: Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Pe Sonia, Nineta nu prea a reușit, în pofida dorinței ei arzătoare simțeam cum îi pulsează subconștientul sub povara acestei chemări s-o prindă la cotitură... Știi, Sonia, mă bucură că l-ai înlocuit pe 13, de pe ușa apartamentului, cu Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Dar dacă tot avem un specialist atât de rar, de ce nu dă scumpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai putut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul că toți credeau că sunt urmașul său de drept, în toate... Într-o zi am crezut însă că a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am dat seama că spectacolul acesta este pus în scenă de mine regizorul, actorul, spectatorul deși nu exclud faptul că și-a băgat și destinul coada. Recunosc, Doamne Dumnezeule, că, atunci când spectacolul vieții mele are iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce să fac? Zilele trecute, tot privind la spectacolul vieții mele, m-a izbit drept în moalele capului provocarea teribilă dintr-o revistă românească: "Din ce tablou ai vrea să faci parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cui bate talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alte represalii. Dar strategia lui Sisif este cu totul alta. El caută și găsește fericirea tocmai în această sfidare eroică a zeilor care l-au pedepsit. Își asumă destinul, acceptă că stânca este lucrul lui și se întoarce mereu la povara sa, cu aerul cel mai firesc din lume. De aceea m-am îndrăgostit de Sisif. Firesc, n-ai știință despre tabloul meu, O lume de sisifi. Și de acest tablou m-am îndrăgostit. Când ia vacanță cenzura din mine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de ele uneori. Ucenicii mei privesc aproape uluiți, dacă nu înspăimântați, către sfinții mei. M-am trezit pe pereți c-un Hristos conturat mai mult aluziv cu un personaj care duce în spate nu o cruce de răstignit, ci întreaga povară a omenirii. Și e singur, singur, singur, revoltător de singur... Durerea de pe chipul Său este însă îngemănată cu bucuria și speranța. Unul dintre ucenici mi-a spus că este atât de frumos și de "nu știu cum să mai zic, lady", încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mea. —Buuun, Gelule, dacă tu preferi să muncești din greu înglodându-te în griji de-acum, în loc să-ți fi petrecut tinerețea, câțiva ani printre tineri de vârsta ta, fără atâtea îndatoriri decât aceea de a învăța, care nu era o povară, atunci muncește! Mâine, poimâine, fata cu care ești tu te va lăsa. I se va lumina mintea, va face poate o facultate și nu se va mai uita la tine, un nimeni. Dacă ai fi mers pe drumul ales de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor din primăvară sub podoaba florilor. Dacă un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a XI-a Filologie, la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși, unde și-au început destinul literar, printre alții, prozatorii Costache Olăreanu (1948) și Ion Gheorghe Pricop (1959-1964). De aceea, îi atrag atenția că și-a luat pe umeri o povară care trebuie onorată. I-am urmărit evoluția lui Rareș Tiron încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vrei sau ceea ce nu poți. Simte-te liberă, deci, sămi povestești doar ce anume crezi că trebuie povestit, dar numai povestește, te rog! Nu uita că mărturisirea este cel mai Istorisiri nesănătoase fericirii 85 eficient purgativ, pentru sufletele încărcate cu poveri. Prin urmare, curaj! Eu am să te ascult atent până la capăt, să știi. Cei doi tăcură și schimbară între ei priviri adânci. Ambii aveau senzația că trec cu privirea dincolo de ființa celuilalt. Acest dialog tăcut exprimase, pentru fiecare, mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În acele puncte blazate din ochii săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și am devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]