25,546 matches
-
și lucruri bune Caracostea la revistă, printre care și această punere în lumină a talentului unui scriitor care va deveni unul de primă însemnătate în literatura română. În numărul din martie 1944 al R. F. R., îi apărea lui Petru Dumitriu povestirea Niobe și tot în acel în umăr, în studiul "Forme de critică", D. Caracostea se referea la "cazul interesant" pe care revista îl oferă cititorilor în "suculenta prezentare a mitului Niobe", din "povestirea remarcabilă a d-lui Petru Dumitriu". Surpriza
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
R. F. R., îi apărea lui Petru Dumitriu povestirea Niobe și tot în acel în umăr, în studiul "Forme de critică", D. Caracostea se referea la "cazul interesant" pe care revista îl oferă cititorilor în "suculenta prezentare a mitului Niobe", din "povestirea remarcabilă a d-lui Petru Dumitriu". Surpriza paginilor publicate acum - scria criticul - vine din faptul că autorul reușește să dezvestejească motivul, dându-i o expresie care înfrățește viziunea elină cu o necăutată viziune modernă". Tot atunci D. Caracostea anunța că
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
paginilor publicate acum - scria criticul - vine din faptul că autorul reușește să dezvestejească motivul, dându-i o expresie care înfrățește viziunea elină cu o necăutată viziune modernă". Tot atunci D. Caracostea anunța că se află în posesia încă a unei povestiri a "debutantului de 19 ani", pe care o va "împărtăși cititorilor" într-un număr viitor al revistei. Ca și prima narațiune și aceasta se înscria pe aceeași linie "de originală reviviscență modernă a lumii antice". Cele opt proze din Euridice
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
Iason se aprinde la față, de mânie, ca un "cartuș de dinamită", Medeea aude bătaia ceasornicelor din turnurile catedralei iar Penteu, basileul Tebei, vorbește despre monstrul fabulos de la Loch Ness. Sunt încă multe alte "nepotriviri", neașteptate ieșiri din cadrul consacrat al povestirii mitologice, un fel de a ni se spune că întâmplările și personajele legendare nu sunt doar ale unui anume timp, și nici localizabile, că aparțin tuturor timpurilor, că răsfrâng experiențe ale umanului nedatate. Călătoria argonauților este și una întreprinsă pe
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe una din versiunile mitului dionisiac, și anume pe aceea care-l înfățișează pe zeul viței de vie, al beției și petrecerilor ca pe un misionar al propriului cult, propagator ofensiv și agresiv al
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
molimii psihice e urmărită gradual în memorabile secvențe, în această parabolă scrisă înainte de sfârșitul războiului, în care se poate vedea, cum spuneam, o trimitere la situații și procese de aceeași factură petrecute în trecutul apropiat. Metamorfoza lui Sebastian Românu, altă povestire, cuprinde aluzii la o Persie discreționară, totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
totalitară, în care "blajinii" erau prigoniți, își pierd libertatea din nimic ("...fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor, a spus să fie lumină și lumină
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
voce monotonă și cu aerul că o asemenea ocupație e în sine destul de importantă și chiar plăcută; tînărul public aflat întîmplător în zonă fiind liber să participe sau nu la un exercițiu intelectual. Se legau de el o seamă de povestiri, de scenete perfect autentice. La ultimul curs, de pildă, după o lungă sinteză recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
ori să găsesc un drum pe ocolite peste vârf spre Șuici, ori să aștept, asumându-mi absența de la servici, să văd cum vor evolua lucrurile. Am rămas, evident mai mult în casă. Ca în Boccaccio, seara, fără să vrem,derulam povestiri și întâmplări. Nici Cezar nu avusese cum să plece, ba mai era și prăpăstios. Reușise să sune de la șeful de post la București, la el la slujbă și la mine la Centrală. Grupul nostru de trei deținute, povestise atunci Petra
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste dinții puternici, cu zâmbet tăios pentru unii, dar blând și plin de înțelegere pentru alții. În decembrie 1946, ne citise în biblioteca lui Ion Pillat Capul de zimbru care începea seria surprinzătoarelor sale povestiri, încheiată la 28 iulie 1958 cu Pescarul Amin pe care ne-a citit-o în casa mea părintească, unde ne mutasem, după ce am fost nevoiți să părăsim casa Pillat. Toți din jur ascultam cu sufletul la gură vocea sa acidă
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
la gură vocea sa acidă, nuanțată, supravegheată până la șoaptă cu care povestea întâmplări fantastice, clocotitoare de vitalitate, forțe primare și mister pe care le năștea realitatea însăși, străbătute de nădejdea de sfințenie a ființei sale. Treceau iernile și verile cu povestirile și cu Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară pe care ni le citea unul câte unul pe măsură ce le crea, invitându-ne la el acasă, duminica, sau adunându-ne în casa-muzeu a lui Barbu Slătineanu. Unii dintre noi
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
soru-mea și de izbucnirile autoritare ale bunică-mii și călătoream în locuri fantastice, asemenea lui Dănuț din La Medeleni, a cărui tolba cu povești aveam s-o descopăr câțiva ani mai tarziu. Prima istorie care imi vine-n minte e povestire chinezească în care un curtean află un secret legat de împărat și, pentru că nu-l poate divulgă nimănui fără a-și primejdui viața, fuge în pădure și-l rostește de mai multe ori în scorbura unuia arbore. Un crainic, dintre
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
crainic, dintre aceia care colindau drumurile răspândind anunțurile stăpânirii, rămâne fără toba și pune să i se confecționeze una din chiar arborele cu pricina. Evident, când începe să bată toba, din ea răsună rușinosul secret al împăratului. Sunt multe alte povestiri pe care nu le-am uitat, dar cea care mă emoționează și acum când mi-o aduc aminte este povestea a doi frați vietnamezi foarte săraci care au, fiecare, doi saci de orez. Noaptea, unul dintre ei se gândește: “Fratele
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
niște nebuni la portretizările pe care Pleșu le face recitatorilor lui Eminescu, ne-am tăvălit pe jos de râs (atât cât permite habitaclul mașinii) la critică rubricii meteo și a prezentatorilor acesteia și era să pierdem controlul autovehiculului la savuroasa povestire a pățaniilor autorului în Japonia. Când am ajuns la destinație, interiorul mașinii mele fusese martorul unei emisii sonore demne de Fermă Animalelor: am hăhăit, am behăit, am guițat, ne-am înecat și am hohotit și mai tare. La sfârșit, respirăm
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
Dragoș Bucurenci Rămas parcă mai singur în lanul din care Salinger tocmai s-a carat, frunzăream ieri noapte netul, căutând urme de-ale lui. Via Cristina Bazavan, am gasit colecția de povestiri pe care le-a scris pentru The New Yorker. Câteva fraze memorabile din “The Catcher în the Rye”: J. D. Salinger 1919-2010 I don’ț even know what I was running for - I guess I just felt like it. When
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82651_a_83976]
-
anybody anything. If you do, you start missing everybody. If a girl looks swell when she meets you, who gives a damn if she’s lațe? Nobody. Daca aveti drum pe la o librărie zilele astea, căutați micul volum galben “Nouă povestiri”, apărut la Polirom. Sunt delicioase... Frumos... nu știu de ce, dar am senzația că sunt 2 editori din românia care-și freacă mâinile la vestea că a murit salinger. în câteva luni ies la lumină ceva manuscrise. începe licitația! ”Raise High
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82651_a_83976]
-
o scriitoare apreciată pentru ambele națiuni cărora le aparține, prin naștere și prin căsătorie. Sub pseudonimul M. d Boissy a publicat în limba franceză două volume de versuri: Ombres et Clartés și Pages d^hier iar în limba germană o povestire "Mein dänischer Freund" (Prietenul danez - n.n.). Ultima ei lucrare, de care ne ocupăm aici, a scris-o deodată în amândouă limbile, păstrând exact forma și subiectul, fără a face o traducere dintr-o limbă în cealaltă". Era vorba de nuvela
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
literaturii noastre, deși ele însele roade ale ficțiunii, citesc alte ficțiuni și nu numai. Astfel autorii lor le caracterizează mai bine mizînd, desigur, pe cunoașterea, fie și superficială, de către cititor a cărților pe care le parcurg personajele. În romanele și povestirile românești mediul nu este prea adesea livresc. Totuși personajele mai citesc și discută despre asta. Sigur că principala lectură a eroilor lui Caragiale este gazeta. Pe ei nu-i preocupă atîta "ficțiunea" cît "situațiunea". Dacă se duce dracului rapița, ce
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
avansăm în secolul XX, dezvoltarea economică permite chiar țăranilor să se alfabetizeze. Timpul are, aparent, o nesfîrșită răbdare cu oamenii și țăranii ciresc, mai ales ziare, dar și cărți. Sau li se citește. Niculae Moromete le citește adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lîngă potcoave, cărți care îi zăpăcesc pe oameni: Progres?, Există Dumnezeu sau Niță Pitpalac la Karlsbad. Primele două se poate să fi fost broșuri de popularizare pseudoștiințifice. Ultima
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
volume vechi, cu conținut indiferent, doar pentru a decora biblioteci. Ioanide are și lecturi mai recente, de pildă Freud pe care îl califică, referindu-se la Complexul Oedip, drept "mare dobitoc". Probabil culmea raporturilor livrești ale personajelor este atinsă în povestirea Insula a lui Ioan Groșan. Un cuplu ajunge pe o insulă pe care sînt aglomerate cărți de tot felul și nu se poate exprima decît în citate. Cărțile formează, fizic, chiar relieful insulei. Noii Adam și Eva trebuie să-și
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
poate exprima decît în citate. Cărțile formează, fizic, chiar relieful insulei. Noii Adam și Eva trebuie să-și adapteze dialogul la conținutul volumelor. În final, descoperă că insula însăși este o carte enormă a cărei primă frază e chiar incipitul povestirii Insula. Deasupra acestei fantezii, în raporturile personajelor cu cartea și biblioteca nu mai poate fi pus nimic. Ba nu! Există biblioteca virtuală cu fiecare carte accesibilă în același timp unei mulțimi de cititori. Și despre ea se va scrie vreodată
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
odinioară. De fapt, ne jucam și noi, în gol de timp, mimând gesturi ale unora de demult, tolăniți pe canapelele roșii-vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citisem prin cărți, sau, unul ca mine, mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. în aerul proletar al Capșei, în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
specificarea că în poemele de tipul celui amintit, nu avem de-a face cu o narativitate evenimențială determinată, ci mai curând cu o mereu reluată tentativă de schițare a "cadrului" (să fi făcut parte dintr-un roman sau dintr-o povestire propriu-zisă propozițiile lui Mircea Ivănescu s-ar fi constituit într-un fel de moment pregătitor pentru o întâmplare ulterioară). Oricum, rămâne de nătăgăduit faptul că de pretutindeni pândește tentația prozei, a extensiei textului și a apropierii de discursul compact. Creație
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat, fără a păstra impresiile fixe. Mircea Ivănescu pare să încerce o adevărată voluptate ori de câte ori mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul și simularea. Foarte multe "proeme" m.ivănesciene - chiar și acelea, de felul poveștii scurte, care trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență - par a fi structurate conform unui principiu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
obsesia turnului gotic și, la fel ca I. D. Sîrbu, va purta nostalgic permanența unui ținut sufletesc septentrional. Începuturile îi stau sub semnul jurnalisticii. ,Vreme de șapte ani - scrie Al. Piru în Poezia românească contemporană - poetul a compus reportaje, mici povestiri, ode". După o îngroșare de voce în unele versificări ocazionale, pentru tînărul aspirant la grația cuvîntului adevărata carieră lirică începe abia în 1957, cu pastelurile din Dincolo de iarnă, dar încă mai răspicat cu volumul Fluxul memoriei. Titlul acesta este reluat
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]