1,134 matches
-
Ar fi forte greu să Îi găsim o filiație. Cel mai potrivit ar fi să spunem că avem de-a face cu o prelungire a realismului romantic, În interiorul căruia, desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrie o literatură de unde evacuează, pe cît poate, umanul - „bolnav”, fără a ceda tentației de a-l „Înlocui” cu inumanul (adică de a lăsa să intre pe fereastră ceea ce scosese pe ușă). În plus, pentru că „omul”, În sensul realismului clasic, pozitivist, sau al umanismului existențialist, devenise de ceva vreme sediul unei tumori maligne, Îl elimină pe cît poate din scrierile sale - și am aici În vedere mai ales prozele sale. Nici pe acesta nu-l Înlocuiește cu un Supraom, sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
procesul mintal pe care procesul "computațional" îl poate facilita sub anumite forme. Totul este fondat pe intern. Se include realitatea exterioară. Autism. Știința cognitivă este astfel definită ca teorie a stărilor mintale deliberate. Comportamentul ar avea cauze mintale: ceea ce psihologia pozitivistă refuză cu energie, iar sensul comun admite ca metaforă. Dar, aici, știința cognitivă ia "cauza mintală" literă cu literă. Există o determinare directă între starea mintală și comportament, și această determinare se va studia. Totalizare, ba chiar totalitarism: orice cauzare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul a unui Varela, cognitivismul se află la intersecție. Nici unul, nici celălalt, și amîndouă în același timp, sfidînd criticile venite de pe margini. Vrînd să acopere toate disciplinele care se ocupă de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aspecte, cu „tranziția” evocată de el în Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond. Au reapărut (le văd, nu trebuie să mi le imaginez) contrastele de tip burghez („vălmășagul milionar” și „milogirile de cimitire”, de pildă) și o întreagă faună „pozitivistă” care sfidează „idealul” și crede în „evanghelia banului”. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune teoretică, ci o realitate imediată. Poet, prozator, dramaturg, critic și istoric literar, el a început deja să simtă rigorile „cercului barbar și fără sentiment”, „humorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asemenea teorii. Iată de ce un examen atent al acestui fenomen merită osteneală din partea psihologiei noastre”. Diferitele modalități de interpretare si explicație a „frustrației” pot fi grupate în trei mari categorii: l) cele behavioriste, în cadrul cărora ne vom ocupa de orientările pozitiviste, adică acele interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai puternice, i se asociază. Așa se întîmplă cu Auguste Comte 70, care anunță foarte clar că scopul său e de a pune bazele unei noi ordini politice, fondată mai ales pe "unitatea unei doctrine comune". "Din punct de vedere pozitivist, scrie Comte, orice problemă a omului constă în constituirea unității persoanei sale și a celei sociale prin subordonarea continuă a egoismului față de altruism." Același lucru îl spun aproape toți marii vizionari politici de la începutul secolului. "O societate ai cărei membri
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a Evului Mediu, perioadă privilegiată a unității spirituale și a solidarității umane, nu aparțin nici pe departe ultramontanismului catolic. Ele pot fi regăsite, susținute cu aceeași înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene, cît și devierile sale de natură pozitivistă. Desigur, nu se punea problema ca Saint-Simon sau, și mai puțin, acei nemărturisit discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală sau să restabilească, în forma sa tradițională, creștinismul medieval. Autoritatea pontificală, creștinismul medieval nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la curent cu cunoștințele referitoare la fizica corpului solid și la cea a corpurilor asamblate." Această viziune aproape mesianică, pe care Auguste Comte o va clarifica, va fi susținută (nu fără a o slăbi sau o altera profund) de posteritatea pozitivistă... Rezultă că acest apel la reconstituirea unei noi consubstanțialități între credință și știință, această dublă condamnare, a științei pe cale de a se laiciza cu totul, și a credinței religioase pe cale de a se înstrăina din ce în ce mai mult de evoluția gîndirii științifice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
forțînd-o să-și intensifice investigațiile, să-și perfecționeze metodele de cercetare. Astfel, s-a impus în lumea științifică metoda experimentală, a cărei utilizare a fost generalizată în toate științele naturii. Filosofia însăși devine foarte receptivă față de rezultatele cercetărilor științifice. Spiritul pozitivist domină o bună parte din secolul al XIX-lea. Metoda experimentală a pătruns și în domeniul psihologiei. W. WUNDT (1832-1920) a creat, la Leipzig, în 1878, primul laborator de psihologie experimentală; un laborator similar a organizat și TH. RIBOT (1839-1916
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BINET, P. JANET, N. VASCHIDE, H. PIÉRON). Psihologia se desprinde astfel de ultimele legături care o mai mențineau sub dependența filosofiei. Ribot însuși spusese că în laboratorul său se studiază fenomenele psihice, nu se face metafizică. Un astfel de curent pozitivist și experimentalist nu putea să nu se manifeste și în pedagogie. Și aici a apărut după cum s-a arătat o reacție față de pedagogia veche, acuzată de a fi avut un conținut constituit din norme deduse exclusiv din scopul educației, scop
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intervenția divinității: "E în perioada senzitivă o orînduire dumnezeiască ce însuflețește prin spirit lucrurile inerte" (14, p. 40). Prin conținutul unora din scrierile sale, ca și prin declarații directe, M. Montessori lasă impresia că se bazează pe o concepție filosofică pozitivistă, vrînd să dea teoriei sale o bază științifică. "Casele copiilor" pe care le-a creat le considera ca laboratoare ale științei umane, iar prima sa lucrare Metoda pedagogiei științifice cuprinde chiar în titlu intenția de științifizare a pedagogiei. Winefried Böhm
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și progresează prin etape succesive. Apoi Istoria se va împărți în Istoria istoricilor care reînvie Trecutul pentru a reflecta asupra lui în prezent, Istoria teoreticienilor care caută factorul său dominant sau determinant, Istoria filozofiilor Devenirii Umanității, unele spiritualiste (Hegel), altele pozitiviste (Comte), altele materialiste în aparență (dar de fapt escatologice, ca cea a lui Marx). În secolul al XVIII-lea se operează identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nevinovat și eliberat. A fost membru al Consiliului Ziariștilor din România, responsabil al Centrului Român al Asociației Internaționale a Criticilor Literari începând cu 1971 și membru în comitetul executiv al acesteia. Formația lui I. a fost marcată de critica deterministă, pozitivistă și marxistă, dar și de modelul determinismului mai suplu al lui G. Ibrăileanu - profesor admirat de tânărul comentator literar -, ca și de înclinația acestuia către ideologia literară. Un alt model este G. Călinescu, teoreticianul criticii creatoare, dar și autorul Istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
mai degrabă strategia ilustrată de expresia „ipoteze alternative plauzibile”. Prin această strategie se poate Începe procesul de descifrare a puzzle-ului fie cu ajutorul dovezilor, fie cu al ipotezei. În locul prezentării ipotezei sau a dovezilor independent de context, În maniera confirmării pozitiviste (sau chiar a coroborării postpozitiviste), ele sunt prezentate În rețele extinse de implicații - care, deși nu sunt niciodată complete, sunt totuși cruciale pentru evaluarea lor științifică. Strategia de care vorbim include explicitarea implicațiilor adiționale ale ipotezei pentru alte date disponibile
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
culturii dezvoltau o perspectivă comprehensivă, de căutare a semnificațiilor acțiunilor individuale și a interdependențelor dintre ele. În plus, pluridisciplinaritatea apropia între ele sociologia proaspăt apărută, istoria, economia, deși această dezbatere îi separa deja, în cadrul fiecărei științe, pe partizanii unei abordări "pozitiviste" și "descriptive" a fenomenelor culturale ca fenomene naturale de partizanii unei alte abordări, "comparativă" și "normativă", centrată pe diversitatea, relativitatea și contrastul culturilor. Wilhelm Dilthey (1833-1911) a încercat să dea un fundament științelor morale ale culturii sau ale spiritului prin
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în teatru [...]. Teatrul pune în evidență majoritatea calităților și aproape toate viciile inerente literaturii democratice". Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Flammarion, Paris, 1981, vol. II (ed. I, 1840), pp. 64, 67, 75-75, 101-102. • Materialismul economic Pe lângă aceste analize pozitiviste și deterministe, materialismul marxist face o figură palidă, cu atât mai mult cu cât nici Marx (1818-1883), nici Engels (1820-1895) nu au dezvoltat cu adevărat tema relației dintre bunurile culturale și societate, poate cu excepția câtorva texte publicate abia postum. Astfel
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interzisă" etc.), abreviere elocventă a unui consemn (indicarea otrăvii printr-o imagine anxiogenă, semnalarea direcției prin indici vizuali etc.), semnul reprezintă o realitate inconturnabilă a lumii moderne, prezență fetiș, prezență tutelară, la fel de importantă pentru cultura contemporană ca faptul în ideologia pozitivistă a secolului trecut. Disciplină paradoxală, disciplină vampir în pertinenta formulare a lui Umberto Eco, ce încorporează totul sub pălăria integrativă a semnului și sistemelor de semne (de la circ la bucătărie, de la publicitate la teoria narativității, de la studiul plantelor la cel
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu titlul: Situation épistemologique de l'astrologie à travers de l'ambivalence fascination/rejet dans les sociétés postmodernes. Fără a aduce în prim-plan mari descoperiri în domeniu, lucrarea a reușit să încingă spiritele în "bastionul culturii" franceze. Spiritul științific, pozitivist prin excelență, a fost profund ofensat de îndrăzneala unei doamne astrolog de a pleda, deschis și fără o argumentare solidă (științifică), utilitatea introducerii astrologiei ca disciplină științifică în universitate. Urmarea? Conducătorul tezei, cunoscutul profesor Michel Maffesoli, a fost discreditat, susținerea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
programe speciale pe calculator care să permită alcătuirea hărții astrale), altele mai puțin (ne referim aici la practicile populare de previziune). Iată cum componenta magico-religioasă a existenței umane se regăsește chiar și într-o epocă dominată de spiritul raționalist și pozitivist. Mircea Eliade arată că "...sacrul și profanul constituie două modalități de a fi în lume, două situații existențiale asumate de om de-a lungul istoriei. Aceste moduri de a fi în Lume nu interesează doar istoria religiilor sau sociologia, ele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Franța, conturat difuz la limita secolelor al XVIIIlea și al XIXlea, teoretizat abia în 1857 de Champfleury în volumul de eseuri intitulat Realismul. Reactualizând conceptul de „mimesis“ al Antichității grecești, criticul definește realismul prin antiteză față de romantism, optând pentru doctrina pozitivistă, folosind metodele specifice științelor naturii, reflectând ideile unei clase sociale dinamice, burghezia. Trăsături ale realismului - Năzuința de a oglindi veridic realitatea contemporană se realizează prin „decu parea“ unor „felii de viață“ semnificative și semnificarea acestora pe coordonatele unei logici riguroase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
documentării a fost utilizată ca instrument fundamental în dobândirea și în transmiterea cunoștințelor referitoare la istoria politică, la legislație, tradiții și moduri de viață ale diferitelor comunități umane. Documentarea a devenit o tehnică de investigație științifică abia începând cu epoca pozitivistă, însă ea a fost mereu utilizată de civilizațiile antice, medievale și moderne, care au dezvoltat un adevărat cult pentru textul scris. În cercetarea și intervenția socială, documentarea este utilizată în mai multe scopuri 13: * culegerea de informații despre un domeniu
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
ESTOMPAT, NARATOR EXPUS, NARATOR NEDRAMATIZAT. narator estompat [covert narrator]. Un NARATOR voalat; un narator NEDRAMATIZAT și NONINTRUZIV; un narator care prezintă situații și evenimente cu un aport minim de mediere naratorială (Comorile din Poynton). Naratorii estompați sînt tipici pentru istoriografia pozitivistă. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT, NARATOR DRAMATIZAT, NARATOR EXPUS. narator exemplar [well-spoken narrator]. Un narator al cărui mod de exprimare este unul standard (sau chiar elegant) și care funcționează ca un model în raport cu care se situează modurile de exprimare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cronologică [chronological order]. Aranjamentul de situații și evenimente în ordinea apariției. "Harry s-a spălat, apoi s-a culcat" respectă ordinea cronologică, în timp ce "Harry s-a culcat după ce a lucrat" nu o respectă. Ordinea cronologică este sensibil favorizată de istoriografia pozitivistă. ¶Prince 1973. Vezi și FABULĂ, ORDINE, POVESTIRE. orientare [orientation]. În terminologia lui Labov, partea din NARAȚIUNE care identifică situația spațio-temporală (inițială) în care au avut loc evenimentele povestite. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Totuși, această operă le apare unor interpreți ca fiind prea apropiată de modelul științei, iar autorul ei prea puțin interesat de a o prezenta într-o formă sistemică (sau cel puțin unitară). Dar ne este îngăduit ca un stil filosofic "pozitivist" (într-un sens foarte larg, de apropiere a sa de modalitatea argumentativă științifică) sau libertatea ordinii de prezentare a interogațiilor, în genere, a temelor, să fie considerate neproductive filosofic, în sensul că ele resping un principiu de construcție care ar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]