1,526 matches
-
ești capabilă să iubești, pur și simplu? Mă chircesc în fața ei, chipul ei de asfalt inflexibil pălește în fața ochilor ei tineri, plini de o vitalitate aproape enervantă, îmi întorc privirea spre perete, pe el atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e casa aceea veche, sub protecția imaginară a țiglelor roșii, eu spun, poate este adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și înainte și după comiterea ei, nu? El tace, se sprijină de tocul ușii, pare că abia se mai ține pe picioare. Ce te aduce la noi, întreb eu, gata să mă împovărez cu poveștile lui pitorești, asemenea unui camion prăfuit golit de povara sa, care caută o nouă încărcătură, el oftează, o mare prostie și un mare ghinion, uneori este foarte greu să faci diferența între ele, eu îl privesc plină de înțelegere, și mie mi se întâmplase același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș fi recitit Sub roți. Cartea era puțin cam siropoasă, dar destul de bine scrisă. Mi-a făcut plăcere să o răsfoiesc pe îndelete, chiar într-o librărie, în tăcerea nopții. Pe unul dintre rafturile din bucătărie am zărit o sticlă prăfuită, cu coniac. Mi-am turnat puțin în ceșcuța de cafea și am băut. O căldură plăcută mi-a învăluit tot corpul, dar somnul nu mi se lipea de gene. Am intrat la Midori în cameră înainte de ora trei să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor în acele încăperi. Apoi m-am gândit la Kizuki și mi-am dat seama ce idei stranii puseseră stăpânire pe mine. „Deci ai pus, până la urmă, mâna pe Naoko“, ziceam în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o clădire, se face un nor mare de praf de la cărĂmizi și tencuială, care, atunci cînd se așază, acoperă oglinzile și ferestrele parcă date cu calciu. Într-una din camere, cea care dădea spre scări, era o oglindă Înaltă și prăfuită, rămasă Întreagă - scrisesem cu degetul pe ea MOARTE LUI JOHNNY, după care l-am trimis În camera aia pe Johnny, cameramanul, ca să facă nu știu ce. CÎnd a deschis ușa - mai era și În timpul unui bombardament - și a dat cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce ajungeau să fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atât de sublimă pentru mediocritate? 12 Sub umbra alarum tuarum, Jehova. (Fama Fraternitatis, În Allgemeine und general Reformation, Cassel, Wessel, 1614, sfârșit) A doua zi m-am dus la Garamond. Numărul 1 de pe strada Sincero Renato ducea Într-un gang prăfuit, din care se zărea o curte interioară cu atelierul unui frânghier. După intrare, la dreapta era un ascensor care ar fi putut figura Într-un pavilion de arheologie industrială și, de cum am Încercat să-l iau, am simțit câteva zgâlțâituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de cum am Încercat să-l iau, am simțit câteva zgâlțâituri suspecte, fără să se hotărască s-o ia din loc. Din prudență, am ieșit din el și am urcat două porțiuni dintr-o scară de lemn, aproape În spirală, destul de prăfuită. După cum am aflat pe urmă, domnul Garamond prefera sediul acela fiindcă amintea de o editură pariziană. Pe palier, o tăbliță glăsuia: „Garamond Editori s.p.a.”, iar o ușă deschisă dădea Într-un hol fără nici un fel de recepționer sau de paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În schimb, dumneavoastră vă prefaceți că glumiți ca să ne dovediți că spuneți adevărul”, zise Amparo. „Nu numai că sunteți frumoasă, sunteți și extraordinar de perceptivă”, zise Agliè. „Dar vă conjur să nu mă credeți. Dacă v-aș apărea În lumina prăfuită a secolelor mele, frumusețea dumneavoastră s-ar veșteji dintr-o dată, și n-aș putea să mi-o iert”. Amparo era cucerită, iar eu simții un ghimpe de gelozie. Adusei vorba despre biserici și despre sfântul Gheorghe-Oxossi pe care-l văzuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm Bucureștiul prăfuit și constipat. Mă duc până la toaletă. Acolo dau peste o bătrână care, după ce mă spăl pe mâini, se apropie de mine în grabă cu un prosop: pentru domni ca dumneavoastră! Într-adevăr, încep să mă simt important. Caut cu teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și metrou. He-he! Mai ales metroul l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ani! La București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu pick-up încorporat. Nu ne este nouă aminte, acuma, de tractir! Da...? Și Silică...? Silică ce are? E abătut? E bolnăvior? E bocciu? E-n carantină? Nu i-ați pus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe ceafă, cu palmele lipite de capul leșinatei, fără a apăsa. În scurt timp (maxim 8 minute), leșinata și-a revenit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, era calmă. Privirea îi era îndreptată în jos. Și-a văzut pantofii prăfuiți și a început să-i șteargă de praf. I-am spus să privească spre cer și a executat. Agitația anterioară i s-a șters complet, acum era într-o stare pasivă de liniște. Nu mai trăia drama înmormântării mamei sale
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fiecare rând de la data aceea: "9 octombrie 197... Din ce în ce mai departe de viață. Figura mai emaciată, lemnoasă, obosită, ochii ca și când s-ar cufunda în spirale de stuf, glasul negru cu capiteluri sobre și frontoane, ceva renascentist și o tinerețe despicată și prăfuită. Am fost într-o casă mare, veche, cu odăi înalte și afumate (cîte o sobă Siena în fiecare), cu pereții acoperiți de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de Wajda, m-a emoționat neașteptat de mult cadrul acela, cu scaunul Renaissance așezat în mijlocul câmpiei prăfuite, oliv. Foișorul alungitului era o la fel de mare imposibilitate. Abia când am ajuns foarte aproape de construcție ne-arn dat seama cât de mare era. Privind în susul zidurilor vechi, mucegăite, aveai impresia unei linii care tinde spre infinit, în realitate, foișorul trebuie să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și tristă. Privind-o, simțeai cât de neînsemnat e colțul de lume din care face parte. Așa putea arăta o stradă dintr-un oraș de provincie, uitat de Dumnezeu, sau o uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care trebuia să ne cunune. Pentru asta își făcuse dintr-o cârpă neagră o barbă până la pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii stacojii, prăfuite, a magaziei. Mirele și mireasa trebuiau să vină de-a lungul aleii care ducea de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu, se mai ivise un ineluș, probabil de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba arsă, prăfuită, și îngenunchease lângă rănit, ascultîndu-i încordat răsuflarea grea, precipitată. - Mă întreb cum de mai trăiește, vorbi târziu. De-abia își mai trage sufletul. Întinse brațul, apucă una din ranițe și începu să caute. Rănitul îl urmări cu privirea, tresărind la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]