2,190 matches
-
adus. Doi dintre ei mergeau să ceară de pomană în oraș de două ori pe zi, dar ceea ce primeau era atât de puțin încât abia își duceau zilele. Mâncau de obicei puțină pâine prăjită - când o aveau -, pe care o prăjea cel care rămânea acasă. Petrecură astfel patruzeci de zile, nefăcând altceva decât să se roage. 95. La sfârșitul celor patruzeci de zile, sosi și maestrul Jean Codure și se sfătuiră să înceapă să predice 3. Se duseră toți patru, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiert patru cartofi? Ajungeau doar trei! Într-o zi, profitând de faptul că găinile s-au ouat în lipsa ei (ce curaj!) și nu știa câte ouă sunt, m-am dus în bucătăria de vară (pentru a evita mirosul) și am prăjit un ou. Am spălat repede cratița, am aerisit cât am putut de bine, am mâncat și m-am trezit în fața unei dileme: ce fac cu coaja de la ou? Dacă o aruncam la gunoi, o vedea. Poate că nu, dar era
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
drept că am mâncat două ouă ochiuri și-mi tre mura mâna cu care țineam furculița. Nu sufăr de nimic decât de libertatea de a alege, de a decide, de a fi liber. Și nu e puțin lucru. Nu poți prăji cartofi pentru tine când alte șase persoane mănâncă paste. Nu poți face mofturi pentru că nu-i nimic al tău. În țară, când chemi un muncitor să-ți repare gardul, îi prepari ceva de mâncare și-i oferi. El nu poate
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
două. De regulă taberele se țineau vara, prin iunie sau chiar iulie, așa că era foarte cald afară, și în multe dintre seri, făceam un foc de tabără într-un colț al platoului din fața cabanei. Făceam rost de niște carne și prăjeam niște grătare de toată frumusețea, ca să nu mai spun că în toată zona se simțea un miros îmbietor de carne prăjită, de te lingeai pe buze. Îmi aduc aminte că într-un an, tot la aceeași cabană, ne-am întins
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tracic, balcanic, străvechi și multiplu În compoziția lui etnică, ca și În compoziția unui ghiveci, În care toate legu mele ajunse la maturitate deplină Înspre sfârșitul verii, deci cu virtuțile lor integrale, se grămădesc ca să și facă loc, fierb, se prăjesc, se ru menesc În tava de aramă și mai bine În țestul de pământ ars, sau În tingirea ghiveciului zic „măcelăresc“, printre bucățile de sfârc de piept de văcuță sau de berbec, printre momițe și mădu vioare, sau și fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mustăcioasă și ușoară la gust; pana de somn Îndulcit și cu usturoi; scrumbiile de Dunăre sau de mare alese cu spi narea doldora; carasul, roșioara și obleții argintii lăsați de Dum nezeu pentru saramura rumânului; mihalțul pentru ficații lui mari, prăjiți În tigaie; nisetrul, păstruga, chefalul și rânduni ca-de mare pentru gurile chiar cele mai sătule; iar când voiam să fug din București, mă aștep tau cegile grase de la Popina, fripte pe grătarul lui Mihai din Oltenița, sau racii uriași de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
încă o dată îndemânarea pentru acest joc, având o intuiție teribilă asupra adversarilor. În acel moment ar fi vrut să fie invizibil ca vântul, dar numai el știa de ce. De-a lungul culoarului, în hotel, veni un miros de pește proaspăt prăjit pe grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-o altă cameră din hotel se auzi un scandal de proporții, dar liniștea a fost restabilită în următoarele clipe de către oamenii de ordine. Ajuns în cameră se abținea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Bacău; construiește casa parohială; 1972 1 aprilie - 1 mai 1973, paroh la Adjudeni, unde toarnă temeliile actualei biserici. Ulterior este transferat ca vicar la Barticești, Cireșoaia, 2 ani la Galați, unde se pensionează; Ca pensionar a ajutat în pastorație la Prăjești, Horgești, și în mai 1990 la Nisiporești, unde a ajutat la noul seminar. 1990 aprilie, administrator la Școala preteologică de la Nisiporești; 1990 octombrie 24, (23 noiembrie 1990 după Pr. Iosif Simon, Necrolog; 1991 după Pr. Gheorghe Pătrașcu, în Zile de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajunge la Bacău, la o soră de a mea cu numele Eleonora Telegraf pe ziua de 2 august 1964. Făcusem 2 ani, 2 luni și o săptămână de condamnare în detenție (muncă grea). Ajuns în libertate, am fost repartizat la Prăjești, județul Bacău, fără nicio numire, cu opreliștea de a predica în biserica parohială. Am celebrat în schimb și am predicat în satele filiale ale parohiei Prăjești aproape în fiecare duminică. Prin august 1964 am fost numit vicar în parohia Mărgineni
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
săptămână de condamnare în detenție (muncă grea). Ajuns în libertate, am fost repartizat la Prăjești, județul Bacău, fără nicio numire, cu opreliștea de a predica în biserica parohială. Am celebrat în schimb și am predicat în satele filiale ale parohiei Prăjești aproape în fiecare duminică. Prin august 1964 am fost numit vicar în parohia Mărgineni - Bacău, pe lângă confratele în preoție, Pr. Alex. Ghiuzan. Aici mai locuia și confratele Vamoșiu. Eu fiind mai liber, eram solicitat să ajut pe alți preoți și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
face în Italia, la Assisi și Osimo și este hirotonit preot la 13 august 1933. Revenit în țară, a fost profesor și duhovnic în Seminarul Teologic din Luizi-Călugăra, precum și vicar parohial. Pe rând a ocupat posturile de paroh de Săbăoani, Prăjești, Ciugheș, Rotunda și alte locuri, pretutindeni evidențiindu-se ca un bun păstor, un bun director spiritual și zelos lucrător pentru cauza lui Dumnezeu, a Bisericii și a sufletelor. În luna decembrie 1958 a fost arestat politic pentru activitate religioasă și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceluiași episcop Alexandru Cisar, în aceeași catedrală catolică din Alba-Iulia. Reîntorși în Moldova, am fost repartizați în mod provizoriu la diferite parohii, pentru o scurtă vacanță. În luna septembrie, în urma examenului de jurisdicție, eu am fost numit vicar în parohia Prăjești, de unde, la sfârșitul lunii octombrie 1953, am fost transferat ca vicar parohial la catedrala „Sf. Iosif” din București, unde l-am înlocuit pe Pr. Alois Done care din cauza sănătății șubrede, a fost mutat într-o altă parohie. La catedrala „Sf.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acolo un cuib franciscan. A chemat la răspundere pe cel ce a primit de la mine impozitul pe clădiri acuzându-l de colaborare cu mine pentru a pune stăpânire pe casă... La 20 august 1991 am plecat din Valea Mare la Prăjești, acolo unde s-a întemeiat Noviciatul la 29 septembrie 1991 cu 39 de novici, un fenomen al Ordinului Franciscan! Parohul Silvestru Benchea și-a spus cuvântul de bun sosit primindu-mă frățește. Aici voi rămâne până la noi ordine sau până la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Valea-Seacă și dat la Lărguța. La 1 decembrie 1953 am fost numit paroh la Giurgiu. La 1 iulie 1956 am primit numirea de paroh la Bălușești, județul Neamț. Pe data de 1 decembrie 1956 am primit numirea de vicar la Prăjești, pentru că n-am vrut să dau o sumă de șase mii de lei în plus pentru tabla de la biserica din Călugăreni. Și am stat la Prăjești - Bacău până la data de 1 august 1957, când am primit numirea de vicar la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
județul Neamț. Pe data de 1 decembrie 1956 am primit numirea de vicar la Prăjești, pentru că n-am vrut să dau o sumă de șase mii de lei în plus pentru tabla de la biserica din Călugăreni. Și am stat la Prăjești - Bacău până la data de 1 august 1957, când am primit numirea de vicar la Onești - Bacău. Pe data de 1 iulie 1958 am primit numirea de vicar la parohia catolică Bărgăoani; erau multe filiale: Tupilați, Văleni, David, Talpa, Breaza și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Iași a avut bunătatea să preia patru din cele zece parohii ce ne-au fost încredințate prin actul de constituire a provinciei din 1895, în grija noastră rămânând doar șase, care se află în Hălăucești, Iași, Tg. Trotuș, Luizi-Călugăra, Galați, Prăjești. Tot cu sprijinul și acordul PSS. Episcopului de Iași, Petru Gherghel, am obținut autorizația de a deschide un seminar liceal, cu drept de publicitate și o facultate de filozofie-teologie, de asemenea cu drept de publicitate în orașul Roman. Actualmente în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
luni până în 1962. Muncind a primit condiționat. Și alții... Aceasta e în linii mari ce știu eu despre arestări. V-aș ruga să-mi furnizați și mie complectările pe care le cunoașteți în această privință. Eventual mă voi duce la Prăjești, dacă îmi veți comunica că dețineți și alte informații. În cartea pe care ar trebui să o publicăm cu ocazia Centenarului (1995), vor fi necesare date sigure cu privire la arestările preoților noștri. Poate v-ați uitat în proiectul pe care l-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din partea mea. Într-o duminică, Dafina văzându-mă alergând prin livadă, m-a chemat la ea. Tocmai scotea într-o covățică de lemn niște chiroști. M-am minunat ce mari erau. Arătau ca niște broaște țestoase. Într o fandelă se prăjea niște ceapă cu oloi și-n toată odaia se răspândi un miros, ce te lua de nas. Aurel m-a tras lângă covățică și mi-a zis: Hai, ia și mănâncă! Noi bine luăm de la tine toată ziua, câte toate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele necesare pentru plecarea mea și abia la 5 și un sfert, din păcate, am ajuns acasă, unde i-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și apa clocotită să nu o torni deodată, la început, ci până se încălzește sticla, câte puțin. În privința cartofilor, după ce îi tai, îi pui pe o sită să se scurgă apa și apoi îi pui în untură fierbinte; ei se prăjesc greu; aibi răbdare. Ai grije de tine, de lucrurile tale. Dacă e posibil, nu întrebuința prosoapele de olandă. Ține-ți socoteală de lucruri. Sunt bucuroasă că știi să te ajuți singură. E târziu, aproape 11, la tine acolo e 9
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
familie și se consacră exclusiv - la Brăila - «artei»!” Tac, sînt aluzii pe care încerc să las impresia că nu le pricep, deși acopăr lucruri știute de tot tîrgul. Tăcerea mea îi permite să-și urmeze gîndul: „Eu chiar și cînd prăjesc cartofi, pot avea «nebunia existențială»”. „Dar el?”, întreb pentru a nu părea complet indiferent. „El e cel ce aduce haosul”. *Ani îmi povestește că, în magazinul de pîine, o fată de 15-16 ani, „roșie-n obraz, bine îmbrăcată”, o întreba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
foloase materiale. Îmi mai amintesc și faptul ca aceeași notă catastrofală aveam s-o primesc și la lucrarea scrisă de la anatomie având ca subiect funcțiile ficatului. Am predat foaia goală, pentru mine atunci singurele ipostaze de interes ale ficatului fiind prăjit, la grătar sau pate (varianta "foie gras" având s-o cunosc mult mai târziu). Prins de febra educării prin munca din perioada respectivă, după eșecurile succesive în branșa lui Esculap, am început să-mi caut de lucru pe la Forțele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cam asta a fost tot! Eram bucuros de ce mi se întâmplase, am zis "a rivederci Roma" și am început să mă gândesc ce-i spun soției. Ca un bun profesionist, m-am mai gândit că probabil că în timp ce eu mă prăjeam la soare la Mamaia, un coleg "bine intenționat" mă "săpase", dar, nefiind ranchiunos, i-am urat să-i fie de bine și să-i stea columna lui Traian în gât! Discuția în "patul conjugal" n-a prea fost ușoară. Soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
averile familiei nobiliare încă n-am tereminat pentru că în urbariu mai sunt amintite: - un teasc de ulei cu o roată care cu ajutorul apei puneau în mișcare niște bătătoare de lemn, esență tare cu care fărâmițau sămânța de in. Tocătura se prăjea pe un cuptor, ca mai apoi să se introducă în teascul propriu zis pentru a se stoarce. - o moară de hărtie (care a ars la 1864) așezată la confluența râului Bâlea cu Laita. - în preajma morii de hârtie avea trei livezi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu sare de lămâie, după cum foarte bine se poate pregăti ca garnitură la un escalop de purcel. Buretele șerpesc (Lepiota procera), din frumoasa lui pălărie se poate pregăti cel mai delicios șnițel, alternativ tăvălit prin pesmet și prin ou, și prăjit apoi în ulei de măsline sau de floarea soarelui. Creasta cocoșului sau Brânca (Clavariu flava), poate fi pregătit de o bucătăreasă pedantă în zeci și zeci de feluri, care mai de care mai gustos. Și în sfârșit apetisantele Urechiușe (Chantarellus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]