1,456 matches
-
se transformă într-o scenă de amor. Mai tîrziu, pe cînd el stătea întins liniștit și cu mintea golită, ea murmură: — Ai face bine să-mi spui. Lui Lanark toată cearta i se părea un bolovan greu, gata să se prăvale din nou în capul lui. — O să-ți spun dacă-mi promiți că vei continua să mănînci. — Bineînțeles c-o să mănînc. — Știi că institutul produce lumină și căldură de pe urma oamenilor care au boala noastră. Ei bine, mîncarea este făcută din oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-un mic lac tivit cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strat inferior care se înălța dincolo de acela de deasupra. Pe măsură ce urca, frica de înălțime îi sporea entuziasmul. Țancul era năruit și plin de pietriș - fiecare pas pe care-l făcea trimitea o ploaie de bulgări mărunți care zornăiau și se prăvăleau în cerul de, dincolo de margine. Se îngustă pînă la cîțiva centimetri. Thaw își lipi pieptul de granit, se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grozave, ce zici? Pariez că ne-ar spune niște povești grozave. — Din peisaje ca astea izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea și văzu hălci imense de materie brută hăcuită de vreme și trecerea timpului. Din crăpăturile înalte se prăvălea pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe lîngă el cu pași mari, coborînd drumul, băiatul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a putut să se prăvălească pe jos! Thaw scoase un rîset înfiorat și spuse: — Știi, e nostim, dar.... — Mda. Ei, chestia asta că te simți bărbat te ajută să fii fericit poate vreo săptămînă, iar în două luni te termină. Cinstit, ideea se coace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rănește-o cumva, Doamne, fă-o să nu găsească nicăieri alinare decît alături de mine, fă în așa fel încît viața s-o lovească așa cum mă lovește pe mine. O, Aitken! Aitken! Cum îndrăznește să fie fericită fără mine? Thaw se prăvăli pe spate privind tavanul cu furie. După o pauză, Drummond spuse cu amărăciune: — îți înțeleg sentimentele. Janet pufni și zise: — Dacă nu știi, Duncan, se gîndește la Molly... au! Drummond o lovise cu piciorul în bărbie pe sub pături. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zice Rima? — Alex, dar numele meu adevărat este Alexander. — Mă voi strădui să-mi amintesc. — Bine. Merseră de-a lungul pîrîiașului pînă într-un loc în care acesta dispărea într-o adîncitură din pămîntul mlăștinos. Lanark îl văzu cum se prăvălește de la picioarele lui pe o stîncă roșiatică, într-un mic lac aflat la capătul unei văi adînci, pline de tufișuri și copaci, în mare parte mesteceni, scoruși și stejari pitici. Un cuplu, parțial acoperit de rădăcinile unui frasin de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou și spuse: Acum nu mai sînt artificii, așa că avem jocuri de apă, da? Trebuie să fac imediat pipi. Făcu asta între două balustrade și fu dezamăgit să-și vadă jetul de urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou, spuse Lanark, și focul se răspîndește. — E groaznic? — E minunat. E universal. Ar trebui să te uiți. în spatele clădirii care ardea era o panglică imensă de lumină arămie și nori care se ridicau din acoperișurile prăbușite sau care se prăvăleau în acel moment. Nu erau alte lumini. — întîi focul, apoi potopul! strigă Lanark exultînd. Ei bine, am avut o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării, spuse Alexander. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o țigară. „Parcă te-aș cunoaște de undeva“, m-a iscodit el după ce a tras
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele, oamenii se prăvăleau. Dacă rămăseseră întinși în momentul critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la nimica. 324 Gurele Mai mult ca prescurele. 325 Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare. 326 Bun e locul de jucat, Rău mă tem de răsturnat; Bun e locul de-nvîrtit, Rău mă tem de prăvălit. 327 Mai încet, măi băiețele, Mai încet cu copila Că nu-i nora mîni-ta, Ci-i a istui de colea, Acuș vine și ți-o ia. 328 Lele - a dracului să fii, De nu-i merge un-te-mbii Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochii. Așteptă câteva secunde să pornească glonțul, apoi ridică încet pleoapele. Nevastă-sa apucase de un braț cadavrul șoferului încercînd să-l miște. Plângea fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se golește încet încet, și vine momentul în care tăcerea, praful, soarele și ciuma își dau întâlnire în plină stradă. De-a lungul marilor case cenușii, căldura se revarsă fără încetare. Sunt lungi ceasuri captive care sfârșesc în seri fierbinți prăvălindu-se peste orașul ticsit și flecar. În primele zile de căldură, ici și colo, și fără să se știe de ce, serile erau pustii. Dar în prezent, prima răcoare aduce o destindere, dacă nu o speranță. Toți coboară atunci pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
preot întâmpina trupul, căci serviciile religioase la biserică fuseseră suprimate. În timp ce se rosteau rugăciunile, sicriul era coborât din mașină, legat cu frânghii, tras, aluneca, se lovea de fundul gropii, preotul își flutura agheazmatarul iar primii bulgări de pământ se și prăvăleau peste capac. Ambulanța plecase puțin mai devreme ca să fie supusă unei stropiri cu dezinfectant și, în timp ce lutul aruncat cu lopata răsuna din ce în ce mai înăbușit, familia dispărea în taxi. Un sfert de oră mai târziu era din nou acasă. ASTFEL, TOTUL SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au rupt din nou tăcerea. Apoi, aceeași tăcere s-a lăsat asupra celor doi bărbați, cu toată greutatea ei de cer și de stele. Tarrou se ridicase ca să se așeze pe parapetul terasei cu fața spre Rieux, care stătea tot prăvălit in scaunul lui. Nu se vedea din Tarrou decât o formă masivă, care se profila pe cer. El a vorbit multă vreme și iată aproximativ discursul lui reconstituit: Ca să simplificăm, să spunem, Rieux, că eu sufeream de ciumă cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în care își exprima regretul pentru nelegiurea săvârșită de omenire prin cucerirea aerului - îl proteja. Dacă ar uita vreodată să se gândească la asta, dacă nu ar lua în serios problema zborului, păi, atunci era sigur că avionul se va prăvăli printre nori ca o piatră. De data asta însă, teama lui Henry avusese la dispoziție zile întregi ca să se acumuleze, cu mult înainte ca el să se apropie măcar de pista de decolare. În bagaje avea un pachet cu tăblițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și În timp ce tu faci semn că da, lascivă, și rânjești salivând În gol, strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule, nimic Sophia, te ucid, acum sunt Joseph Balsamo și nu mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se prăvălește În apă, Luciano ratifică cu o lovitură de lamă verdictul mâinii mele nemiloase, iar eu Îi zic: — Acum poți să urci din nou, credincios al meu, umbra mea blestemată și, În timp ce urcă și i se vede spinarea Îi Înfig Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a lungul marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi arătat simțămintele. Dacă poate scoate la iveală veacul al optsprezecelea dintr-un matematician sfios, n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă să-i ridice pe niște americani optimiști de la finele-veacului al-douăzecilea pe culmile confuziei - Înainte de a-i prăvăli pe stînci, evident. Banii suferă o transformare atunci cînd cineva are mai mulți decît este strict necesar. Atunci cînd sînt mai mulți decît necesarul pentru modul „strictă supraviețiure“, banii pleacă În căutarea frumuseții. Adică, În căutarea abstractului și a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]