1,112 matches
-
drept, doar pentru un singur an - În serviciul militar. Aceasta se Întâmplă În 1889, iar el are 18 ani. Explicațiile acestui gest sunt numeroase. Unele, subiective, Îi dezvăluie nevoia de a-și proba, ca tânăr bărbat, rezistența, dar și un pragmatism legat de șansele viitoarei cariere. Nu vom intra În amănunte, așa cum face cu atâta aplicație Jean-Yves Tadié. Dar mai există și un resort obiectiv, ce ține de felul În care e percepută armata În Franța. Până să izbucnească afacerea Dreyfus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la această Întrebare neliniștit-vinovată Într-unul dintre interviurile luate lui Alexandru Paleologu. Da, e bine, e chiar foarte bine ca măcar una, două babe să se pieptene când țara arde. Se vede astfel mai limpede câtă mitocănie, vulgaritate, banal Încenușat, pragmatism veros și, În cele din urmă, câtă lipsă de grație ne Împresoară. Dar azi? Și azi. Hit Paradetc "Hit Parade" Într-o carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
părți. La nivelul ochilor și mai sus se afla argintăria, în principal sfeșnice, printre care multe exemplare din cele cu opt brațe, menora tradițională folosită de evrei în timpul sărbătorii Hanuka. Întotdeauna l-a izbit pe Guttman, ca ultimul nivel de pragmatism în comerț, această silință a negustorilor arabi de a vinde fleacuri evreiești. Inspectă rafturile aproape sperând să nu găsească nimic demn de văzut, ca să se poată întoarce mai repede la programul lui. Bună ziua, profesore. Ce plăcere să te revăd. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
3 2 1 0 De acum, nu ne rămânea altceva decât să facem Înlocuirea literelor care ocultau numerele de cont cu cifrele astfel obținute și gata! - Asta În viziunea ta optimist-academică, m-a pocnit În creștetul euforiei mele fără obiect pragmatismul sec al Evei. Nu e nici un fel de gata! Să zicem că avem conturile și că mai sunt și corecte, ceea ce nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-am făcut? Fără parola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi trebuit să știți: nu scepticii conduc lumea de azi. Scepticismul o fi bun ca, așa, după digestie, la cafeluță. Dar mai întâi mănânci bine, nene. Să fii sătul, asta e deviza acu’, și după aia idealisme cu pragmatisme. Adică pragmatismul, pe care nu-l prea aveți.“ La intersecție, am dat să scap de el. „O iau încolo“, i-am spus, arătând din cap spre „Gambrinus“. Era închis, desigur. Așteptam să se schimbe semaforul. Ca într-o fulgerare a clipelor, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Biblia este plină de violență. Ca și mitologia. De speranțe au nevoie și Ateii. Demonii pot slobozi apocalipse. Dar și capodopere. Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. Omul contemporan a dat transcendența pe pragmatism. Mă tem că mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și El e singur. Credeam că omul contemporan nu se mai poate întoarce în chilie decât ca turist. Dar mănăstirile sunt pline. Se pare că până acum, doar două cărți au schimbat lumea : Biblia și “Capitalul”. Evident, în direcții diferite. Pragmatismul exagerat îl scutește pe om de sacralitate. Modernismele mușcă lacom din dimensiunea sacră a vieții. Când vor să surpe o religie, cotropitorii îi distrug idolii și preoții. Căința poate fi marele pas spre mântuire. Mă îngrijorează lipsa de feed-back a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne-a scăpat de suferință. Ne-a explicat însă pedagogia ei. E rău când nu crezi în nimic. Dar și când crezi în orice. Și solidaritatea creștină se află în suferință. Omenirea l-a clonat pe Iuda, nu pe Iov. Pragmatismul s-a insinuat și în rugăciuni. Toate încep cu invocația : “Dă-mi Doamne”! Atenție azilanți! Nu poți învia din morți în pământ străin. Judecata de Apoi nu poate fi mai înspăimântătoare decât de cea a semenilor. Absența căinței blochează salvarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
amicii. Unici suntem toți. De neînlocuit nu e nimeni. Iluziile seamănă tot mai mult cu ciupercile de pădure. Toate par comestibile. Orice dorință împlinită curge spre deziluzii. Să nu ne punem totuși prea multe speranțe în timiditatea călăilor. În epoca pragmatismului extrem, dialogul artistului cu neantul pare aproape o glumă. În artă ca și în viață, nu orice conținut are miez. Uneori, libertatea este doar stratul de unsoare de sub ham. Tare mă tem că Homer nu a avut nici legitimație de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tracțiune inteligentă, au apărut îngrozitoarele accidente de circulație. Suntem fascinați de mitul accelerației. Alergăm cu ambulanța, dar nu ne mai uităm dacă pacientul e pe targă. O lume plurischizofrenică nu se împiedică de mofturile artei. Dolarul - această stea polară a pragmatismului. Nu tehnica în sine generează alienare, ci omul o violentează spre această direcție. Judecăm epoca noastră după standardele unei lumi ideale. Care nu a fost și nu va exista vreodată. După agitația cumplită a românilor, e clar că nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tăcerii. Pentru a curta durabilul, arta trebuie să dialogheze cu esențialul. I - am savurat cartea ca pe o ciorbă de potroace. Sentimentul tragic dă profunzimi gândirii. Veleitarii se deconspiră în preajma acordării premiilor. În privința artei, piața poate asigura succesul, nu valoarea. Pragmatismul exacerbat este imun la cultură. Cărțile vin pe lume ca și autorii lor : neîntrebate. Filosofia revitalizează lucrurile grave, în timp ce poezia atribuie semnificații majore tuturor banalităților. Multe opere de artă au crescut din sâmburele aromat al copilăriei. Mai există și critici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu iese în societate decât în compania unei cocoșate. Orice imitație are ceva caricatural în ea. În mod fatal, nu poți să fii pe plac tuturor. Ar fi și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cert e că ele nu fuseseră nici înainte de masacru, opere originale. Că într-adevăr, erau chiciuri. Fuseseră copii contrafăcute încă de Roma în antichitate, care la ora respectivă, îngenunchind Grecia și Asia, supunea și religiile gata pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau fidel originalele din cele trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate că nici trăsăturile zeităților cu pricina: puterea, demnitatea, grația feminină, etc.” 4
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a dramei mele. M-am dezrădăcinat. Firescul de acolo mi se pare uneori absurd. Mi-au intrat în reflexe simplitatea, celeritatea, pragmatismul... Am devenit un fel de mutant, simt că materialul meu genetic a fost bulversat. Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în căsătorie și apoi în afaceri de tot felul. Mașina, un Mercedes de lux, luneca cu siguranță și eleganță, spre un loc ce-l născuse pe stăpînul său, spre acel nord moldav, sărac, dar spiritual și fără nici un pic de pragmatism. Simion Bratu jr. nu putea să evite, deși făcea mari eforturi în acest scop, legătura dintre Icoana Făcătoare de Minuni și comoția cerebrală care pusese capăt vieții tatălui său. Refuza să se gîndească la această ipoteză, refuza să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În primul rînd el are nevoie de mîncare. Vom impune dreptatea celor mici, nenorociți și nenumărați. - Chiar crezi că asta va face metoda dumitale? - O garantează
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apoi la Polul Sud, cu Amundsen și Scott, rămânând lângă o sobă caldă. Am și plâns din cauza lui Scott, mort, înghețat, în zăpezi. N-am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu se poate încadra decît parțial modelul princiar construit de un Neagoe Basarab al lumii sud-est europene, de la 1521, supusă ritualului cultural-religios al Bizanțului, în clasa acestui tip de texte, dintre care n-am reținut decît cîteva, Principele domină prin pragmatism, actualitate și stil captivant, indiferent de limba în care e tradus, întrucît ritmul frazei urmează modulația gîndirii extrem de bogată în idei. Machiavelli n-a stăpînit niciodată un principat, decît în spirit. Iar regalitatea spiritului se dovedește a fi mai durabilă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atenua judecata lui Machiavelli. Dimpotrivă, poate ar trebui chiar s-o înăspresc. Machiavelli nu se înșeală și nu-l înșeală pe principe. Antiteza dintre principe și popor, dintre stat și individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles în sensul de stat. În concepția lui Machiavelli, principele este statul, în timp ce oamenii, împinși de egoism, tind către inerție socială, statul reprezintă o organizare și o limitare. Individul tinde
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și prestigiul de a impune o soluție ori de cîte ori apărea o criză reală. El a fost un lider neobișnuit de capabil. După cum scria un fost ambasador britanic la Belgrad: "Una dintre cele mai mari forțe ale lui era pragmatismul. El nu era un doctrinar interesat în primul rînd să-și impună punctele de vedere asupra structurii politice ideale dacă era clar că acestea nu puteau fi puse în aplicare."47 Pe toată durata perioadei cît s-a aflat la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
origine evreiasc? emigreaz? din Germania ?i se exileaz? cu prec?dere �n SUA. Dincolo de Atlantic, Statele Unite cunosc o er? industrial? �nfloritoare, modul de via?? urban devine dominant, prosperitatea e general? dar nu dispar fenomenele de marginalitate, devian?? ?i de delincven??. Pragmatismul american preseaz? sociologii s? lase la o parte tradi?ia speculativ? a f?uritorilor de sisteme teoretice ?i s? elaboreze cuno?țin?e �pozitive�, fondate pe cercetarea empiric? inductiv? cu aplică?îi sociale imediate. Sprijinul financiar dat de familia Rockefeller
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ionismului preferat de sociologii primei perioade. Comportamentele umane nu erau deloc at�ț de ra?ionale precum fuseser? g�ndite, iar �progresul moral� al societ??îi p?rea s? releve din ce �n ce mai pu?în progresul cunoa?terii. Pragmatismul american (Pierce, Dewey, James) preseaz? sociologii s? abandoneze tradi?ia speculativ? a f?uritorilor de mari sisteme teoretice pentru a elabora cuno?țin?e cu adev?raț �pozitive� � adic? degajate �ntru totul de ideologii ?i fondate pe cercetarea empiric? inductiv
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
atunci c�nd �n Europa erau r?sun?toare �nfr�ngerile democra?iilor. F?r? �ndoial? c? nouă gazd? american? nu putea fi la fel de risipitoare. Transform?rile sociale accelerate, etică protestant? de ra?ionalizare a cunoa?terii ?i a practicilor, pragmatismul orientat spre eficacitate �n dispre?ul ideologiilor, capitalismul condus de datoria de mecenat ?tiin?ific ?i social, universit??i primitoare a inovatorilor � s�nt tot at�tea z�ne bune pe care leag?nele europene ale sociologiei nu le?au
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
această erau completate politic finalit??ile economice ale planului Marshall al c?rui interven?ionism viza ?i �substituirea demersurilor empiriste ra?ionale �n locul tradi?iilor �ideologice� ale europenilor ?i �n locul demersurilor globalizante, iar prin această, �nt?rirea propensiunii pragmatismului ?i explorarea posibilit??ilor de compromis �ntre for?ele sociale opuse�, ceea ce, pe termen lung, ar fi trebuit s? contribuie la apropierea sistemelor politice europene, judecate că autoritare ?i prea ierarhizate, de �idealul� american [64:58]. Dac? orient?rile (�n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]