1,576 matches
-
atitudinea Annei cu cele ale Mirandei, dar mie mi se părea imposibil să existe cineva la fel de insuportabil ca șefa mea. În spatele ei se afla un grup de oameni, care bănuiam că sunt redactori la Vogue, care o priveau obosiți și precauți pe Anna, așa cum Tocătorii noștri o priveau pe Miranda, iar alături de ei stătea Donatella Versace, cu o Înfățișare de‑a dreptul țipătoare. Fața Îi era atât de Încărcată de farduri și hainele Îi erau atât de mulate pe corp, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
băii și trecu Încet pe lîngă ușa lui, vocea lui monotonă se auzi mai tare, de parcă era zvîcnetul unui motor de mașină. — Eric, auzi ea, trebuie să faci hm-hm. Cum poate fi zum-zum, cînd hm-zum e cu totul altceva? Merse precaut, furișindu-se pe scări, deschise ușa din față, nezăvorîtă, și rămase o clipă pe scară, ezitînd. Albeața cerului o făcu să clipească. Brusc, ziua i se păru flască: mai curînd secătuită, vlăguită decît frumoasă. Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-l provoca. Nimeni nu părea că-i dă atenție. Mergea pe străzi ca o fantomă. Îi luă o oră să traverseze În modul acesta ireal și fascinant Shapherd’s Bush și Hammersmith, apoi Își Încetini pașii și deveni mai precaut, cînd găsi capătul străzii lui Fraser. Casele de aici erau mai impozante decît cele cu care era obișnuit; majoritatea erau vile edwardiene din cărămidă, convertite În cabinete medicale sau case pentru orbi sau - cum era cazul pe strada asta - , În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care sălta În timp ce mergea. — După colț, la stînga, zise el. O să-l vedeți imediat. Atenție, totuși, e multă sticlă. Se depărtă În fugă să-i facă semn lui Patridge și să-i spună același lucru. Kay continuă să conducă mai precaut. Imediat ce dădu colțul În Hugh Street, apărură pe parbrizul dubiței pete și funingine: praf de la cărămizile și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tablă ondulată, În jurul căruia erau grămădiți saci cu nisip - asta era intrarea În stația de metrou. CÎnd se apropiară, un bărbat și o fată intrară În grabă; o femeie solidă, pe care o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație și lumină... O trase pe Julia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noastră tații nu ajutau deloc, spune Barbara cu o tresărire de neplăcere. Nu l-ai fi făcut pe Donald să se apropie de un scutec. Ar conduce două sute de kilometri numai să nu vadă unul. —Richard e minunat, spun eu precaută. N-aș reuși să mă descurc fără el. Barbara ia o ceapă roșie și o taie În patru cu ciudă. —Bărbații - trebuie să ai puțină grijă de ei. Flori delicate, spune ea visătoare, apăsând lama peste ceapă până când aceasta plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care ar fi trebuit să fie demn de a medita la sublimele adevăruri, de a găsi sfaturi înțelepte, se epuiză în cercetarea și tutelarea acestor noi drepturi ale Bisericii, născute din noul Cod de ceremonie. Așadar, caracterul deveni neîncrezător, sobru, precaut și înșelător din cauza prejudecăților și incriminărilor. Totul se dezvoltă astfel, și o adunare de Episcopi, lucru în sine atît de blînd și lesnicios, avu nevoie de atunci de cele mai sobre și îndelungi considerații; căci mai înainte de orice deveni necesară
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ceilalți; căci societatea căreia îi aparține va fi condiționată de împrejurări. Formalitățile exterioare pot fi respectate în toate privințele, iar semnele convenționale de afecțiune pot fi schimbate la nesfîrșit. Oricum, întotdeauna există o limită implicită în uniune, inevitabil însoțită de precaute înțelegeri și rezerve multiple care o slăbesc în mod incredibil și îi cauzează schimbarea naturii. "Dacă? Împreună cu cine? Cum? Cît de mult? Atîta vreme cît uniunea nu face rău adevăratelor interese la care țintesc părțile..." cîte calificative sînt implicite în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acestora, diminuează întotdeauna uniunea corpului episcopal. Fiindcă Episcopul, devenit slujitor al principelui, devenit persoană influentă în afacerile politice, trebuie să fie circumspect cu aceia care se folosesc de el și cu frații săi de episcopat; el devine din acel moment precaut, taciturn, rezervat, greu de abordat. În aceste împrejurări, toate partidele politice care se formează într-o națiune, mai mult, toate sistemele care se succed la administrare, separă și desfac în bucăți corpul episcopal; bucăți care uneori aderă între ele, uneori
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de a-și alege propriii păstori; și chiar atunci cînd confereau după voia lor scaunele episcopale, obișnuiau să o facă prin cuvinte care să învăluie nedreptatea pe care o comiteau, mai aveau o oarecare pietate care îi ajuta să fie precauți în a nu ofensa prea brutal opinia Prelaților și a poporului, care se țineau încă fermi după norma canoanelor și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
privirea lui Jolene și a lui Lara, care se uitau la mine de parcă mi se întâmplase ceva cu adevărat trist, ca, de pildă, de parcă îmi lăsasem rădăcinile nevopsite sau ceva la fel de deprimant. Te simți bine? mă întrebă Jolene examinându-și precaută friptura, care tocmai îi fusese servită. —Minunat! i-am răspuns. Le-am oferit cel mai radios zâmbet de îndrăgostită, vrând parcă să le spun: Sunt mai fericită decât vă puteți închipui. Dacă Nicole Kidman a putut fi atât de strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu). Plesnindu-și palmele de uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
roșie și netedă, poartă o pereche de pantaloni maro, cămașă albă și vestă cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu atât mai bine pentru tine. De altfel, pentru toți. Zilele următoare se prezintă și locotenentul Cernăianu. Ceremonios și atent scoate o sticlă de coniac, dibaci ascunsă într-o cutie de bomboane. Napoleon veritabil pentru această specială ocazie! Au băut precauți, sfidând sacrosantul regulament de ordine interioară al spitalului. Felix se dovedește a fi un băiat extrem de cult și vesel. Mărturisește că unul dintre unchii săi este în anturajul lui Brătianu 70, dar pe el nu-l interesează deloc aspectele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu roșu: "Atenție, dușmanul ascultă!". Preocupat mai mult de ceea ce poate fi în spatele lui, aproape se ciocnește cu o pereche grăbită de tineri care vine din sens contrar. Strâns lipiți unul de celălalt, atât femeia, cât și bărbatul aruncă priviri precaute în stânga și dreapta. Rostește politicos o scuză și după o ultimă cercetare fugară peste umăr, dă să treacă pe lângă ei. Te uiți cam des în urmă, domnule ofițer! Te simți urmărit? Tu, un erou? Mai mult amuzat decât curios, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moment, nedorită de nimeni, sună alarma aeriană. Pentru o secundă amândoi încremenesc, ca niște statui vii. Un țipăt scurt de femeie ajunge până la ei, urmat imediat de un zgomot surd care face pereții sa vibreze. Marius întredeschide ușa și cercetează precaut holul. Ca la teatru, ușile se deschid una după alta cu repeziciune și o mulțime de oameni năvălesc afară. Femei pe jumătate dezbrăcate sau goale și bărbați cu pantalonii în mână aleargă, se lovesc unul de altul, mânați de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de rictusul morții chipul cerșetorului care făcuse pe-a orbul. Sărind treptele două câte două, amândoi coboară scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
groapă după care, fără să se oprească din mers, scoate o batistă murdară cu ajutorul căreia își șterge fruntea asudată. Revine cu ochi încețoșați de oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului ca avertizare pentru ceilalți. Atitudinea lui arată că ceva nu este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
colective, sunt condamnați să se vâneze în continuare ca niște animale. Se furișează atent pe lângă ziduri până în apropierea casei unde localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
os. Imaginea dinților mici, ascuțiți ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste măsură. Întoarce oripilat privirea în altă parte. Tocmai când pune piciorul pe prima treaptă aude undeva, la etaj, pași furișați apropiindu-se de scară. Dă înapoi precaut, ghemuindu-se după zidul coșcovit al bucătăriei, aflată chiar lângă holul de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]