1,810 matches
-
sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să-mi facă cinstea de a-mi vorbi! Totuși, cu nemărturisită bucurie ea a urmat-o pe preoteasă care a dus-o la mormântul lui Merlin. Acest mormânt era construit dintr-un soi de piatră care strălucea ca focul. Razele ce țâșneau din această piatră erau de ajuns pentru alumina acel loc de beznă unde soarele nu pătrundea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
te unești cu ilustrul Rogero. Aleargă,deci, să-l eliberezi și zdrobește-l pe trădătorul care l-a smuls de lângă tine,iar acum îl ține în lanțuri! Cu aceste cuvinte glaul lui Merlin s-a stins lăsând-o paq Melissa, preoteasa să dea instrucțiuni fecioarei. Mâine, i-a spus aceasta, te voi conduce la castelul de pe vârful muntelui, unde Rogero e ținut prizonier. Nu te voi părăsi mai înainte de a te fi condus până la pădurea aceea. În dimineața următoare, Melissa a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
redevenit el însuși imediat. O adevărată lovitură de trăsnet pentru bietul prinț! Copleșit de rușine nu mai îndrăznea să-și privească dascălul în față. Când a ridicat în sfârșit ochii, el nu a mai văzut acea venerabilă arătare, ci pe preoteasa Melissa, care prin puterea inelului apărea acum sub adevărata-I înfățișare. Ea I-a vorbit de motivele care o făcuseră să-i vină în ajutor, despre mâhnirea și îngrijorarea Bradamantei, care nu mai ostenea căutându-l. ‘’ Frumoasa amazoană, zise ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dat un "oracol" d-ăla d-al lor... cum fac fetele! ― Un "oracol"? Ce naiba mai e și asta? ― Ce, mă, nici atâta lucru nu știi?! Un oracol, mă! ― Oracolul de la Delphi? ― Nu dom'le, ce Delphi? ― Nu e ăla cu Preoteasa Pythia? ― Nu e, mă, ăla; ăsta e altceva... îi zice oracol, nici eu nu știu de ce naiba i-o fi zicând așa, dar, de fapt, e un caiet, mă-nțelegi, un caiet gros, ca de vreo 100 de pagini, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă culc mai devreme, din cauza răcelii ăsteia. Luând angajamentele, se retrase în apartamentele sale din templu. În noaptea aceea, Nobuo nu-și putu găsi liniștea. La cină, stătuse cu vasalii și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
1670 mp. La 27 martie 1666, Vlasie și soția sa, Dochița, vând lui Gheorghe Duca o falce de vie fără 20 de prăjini la Cetățuia, în țarina din deal<footnote Ibidem, documentul 107, p. 101 footnote>, iar preotul Neculai cu preoteasa Mărica și fratele lui Lupul, vând tot lui Gheorghe Duca două fălci de vie la Cetățuie, în țarina dealului și o vie tânără cu cramă<footnote Ibidem, documentul 108, p. 102 footnote>; Ionașco Căpățână vătaf și soția sa, Chira, vând
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se mai găsesc și păcătoși, de pe orice treaptă... Poți dovedi asta? Ba bine că nu. Uite ce găsim în rezumatul după o carte „de giudecată a mitropolitului Nichifor” din 8 martie 1745 (7253) „în pricina iscată între preotu Toader și preoteasa Safta pentru locul de casă ce au fost a preotului Dimitrie, în Ulița Sîrbească, lîngă Svîntul Ilie, hotărîndu-să ca ce întîi să rămîie nesupărat de pritenția celui din urmă”. Faci ce faci și îmi pui dinainte o faptă nepotrivită pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cataclism, când se zguduise zdravăn șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
face comunicarea cu ascunzătoarea subterană unde se află Încă statuia păgână originară, dar, căutând bine, mai puteți descoperi o fecioară neagră, Notre-Dame du Pillier, sculptată de un canonic credincios al lui Odin. Statuia strânge În mână cilindrul magic al marilor preotese ale lui Odin, iar la stânga ei e săpat calendarul magic unde apăreau - zic, din nefericire, la trecut, apăreau, pentru că aceste sculpturi nu au fost salvate de vandalismul canonicilor ortodocși - animalele sacre ale odinismului, câinele, vulturul, leul, ursul alb și vârcolacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor. Agliè ne spuse să ne oprim În locul acela, Încă adăpostit de tufișuri, și să așteptăm, fără să ne vadă cineva. „Peste puțin timp or să vină preotesele. Druidesele, adică. E vorba de o invocare a marii fecioare cosmice Mikil - Sfântul Mihail reprezintă o adaptare populară creștină a ei; nu Întâmplător sfântul Mihai e un Înger, deci un androgin, și a putut lua locul unei divinități feminine...” „De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Persoane pe care le-ai putea Întâlni mâine fără să le recunoști”. Acum Întrezăream o mică mulțime care se Îndrepta În grabă spre mijlocul rariștii. Am Înțeles că luminile reci pe care le văzuserăm erau niște lămpașe mici pe care preotesele le purtau În mâini, și mi se păruse că erau chiar deasupra ierbii pentru că rariștea era În vârful unei movile, iar de departe zărisem În Întuneric druidesele care, urcând dinspre vale, apăreau pe marginea de sus a micului platou. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
familia și-a schimbat apelativul grecesc și tot clanul a devenit Tupilat, să li se piardă urma. Însă tot prost s-au orientat: și băieții și fetele s-au dus de-a valma la seminar. Unii au devenit preoți, alții preotese. S-au închis la țară, s-au pus pe zidit biserici, școli, poște, pe crescut animale și copii. Bunică-meu, cel puțin, n-a vrut în ruptul capului să vină în oraș. Ce preoție mai e și aia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea lui, fetele răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tu Marie, îl vom duce la groapă și fără popă sau îl vom chema pe vechiul duhovnic care ne-a slujit peste 50 de ani, deși e bătrân și cam bolnav și s-a retras la mânăstire după moartea cinstitei preotese. Mânăstirea nu este departe de noi. Căutați pe cineva care are mașină și duceți-vă după el. - Atunci, faceți ce vreți! Duceți-l la groapă ca pe un păgân. - Păgân ai spus, părinte? Dar de câte ori a fost la biserică și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-și lung prietenul. - Bine, dom’le, dar altceva cu ecou nu s-a întâmplat în Gloduri? - Ba, s-a-ntâmplat una, chiar acum după Paște. Nai aflat că popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani? I-a murit preoteasa în floarea vârstei. Și, ce femeie frumoasă! Cred că ți-o aduci aminte de când a venit cu popa în sat. Ați fost colegi la școală, ea fiind învățătoare. A murit de cancer. Nu a avut copii. Deci, popa Stasuc, cum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor, mai modest, dar mai eficient. Iar în caz că acceptă totuși, senin, acest statut, întreaga societate îi va acuza de elitism... Popa Zamă și elitele intelectuale Către seară, a venit și popa Zamă, însoțit pînă la prag de zîmbetul bun al preotesei bătrîne, fetișcana de altădată. Și s-a încins cheful la toartă. N-a durat mult, fiindcă plecarea noastră îl îndemna pe preot la vorbă. A început cu doctorul. — Ei, cum ți-a mers lucrul, domnule Ionescu ? — Bine, părinte, foarte bine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă și domnișoara Adkin le stropea cu apă fierbinte, apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin revelare directă (în general și aceasta se localizează în preistorie, ca în cazul lui Iacob în Gen 28,10-22 sau Solomon în 1Reg 3,4-15; la Roma, pe tablele regelui Numa); prin urmare, chiar dacă omul, fie că este preot, preoteasă sau simplu credincios, apare ca actor principal al cultului, totuși acesta rămâne ceva preexistent, îi este dat, nu provine niciodată de la el. Cu alte cuvinte, cultul s-a dezvoltat de-a lungul timpului, dar direcțiile acestei dezvoltări nu mai pot
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ca să regăsesc acel adevăr elementar din mine și să mă întorc la pasiunea mea... Iubeam deci și liniștea plajelor goale și strigătele celor care aleargă pe nisip, cum iubeam și fântânile și setea sau templele vechi, năpădite de iarbă, și preotesele îngenuncheate în imaginația mea pe treptele lor. Și, după cum bănuiți, eram convins că nu există altă înțelepciune decât aceea de a vedea partea însorită a adevărului că trăim. Un prieten care locuia în alt oraș și căruia îi plăcea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru cerere iar el a scris la fiecare:"Revizoratul școlar Ismail, pentru numiri de învățători suplinitori" și a semnat. Noi credeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, însă apostila aceea era cam în felul oracolului de la Delphi, a preotesei Pithia. Nu spunea nimic nici preoteasa dar nici rezoluția. Erau două cereri de pus în mapă. Așa ne așa, nimeni nu era mai fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la fiecare:"Revizoratul școlar Ismail, pentru numiri de învățători suplinitori" și a semnat. Noi credeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, însă apostila aceea era cam în felul oracolului de la Delphi, a preotesei Pithia. Nu spunea nimic nici preoteasa dar nici rezoluția. Erau două cereri de pus în mapă. Așa ne așa, nimeni nu era mai fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se făcuse târ ziu și casele stingeau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția că anticii aveau aceleași ipocrizii ca noi. Ce să facem, totuși, cu acest adevăr? Nu ne-ar rămâne decât să acceptăm că preotesele Afroditei, care se culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau prostituția la adăpostul miturilor. Și că templele Afroditei erau niște bordeluri, încît prefer să cred în minciuna că, pentru cei vechi, un trup frumos nu putea fi niciodată indecent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ta.” Plângând, Măriuca i-a răspuns: „Domnule învățător, nu sunt vrednică de o așa mare cinste, căci sunt fată săracă și fără știință de carte, iar domnul Constantin este om învățat și va fi preot!” „Iar tu, Măriuca, vei fi preoteasă și mama copiilor mei și a tuturor enoriașilor noștri”, spuse Constantin privind-o cu duioșie și mult drag. „Dar”, spuse Măriuca, „mai am un motiv pentru care nu pot accepta, și anume faptul că frățiorii mei mai mici și surioara
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]