1,955 matches
-
primul obiect este marcat cazual de către V, iar al doilea, de către un element nul, G. Acest element apare în cazul verbelor cu dublu obiect și al celor care acceptă alternanța cauzativ/incoativ. Statutul categoriei G este asemănător celui al unei prepoziții: așa cum to 'la' introduce argumentul Țintă în structurile cu dublu obiect, G introduce argumentul Temă. G a fost interpretat și ca un predicat (fie cap al unei propoziții reduse sau încastrate în verbul principal − VP-shell −, fie urmă a verbului principal
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
participanții semantici. În teoria proeminenței, argumentul extern (noțiune relevantă pentru a-structură) nu este echivalent cu subiectul (noțiune configurațională). Structura argumentală și proprietățile de marcare tematică variază în funcție de categoriile sintactice: numele (cu excepția nominalizărilor) nu pot atribui rol tematic decât prin intermediul prepoziției; numele nu iau argumente "nude"; structura argumentală a numelor și a verbelor pasive este diferită de cea a numelor active; în cazul nominalizării și al pasivizării, argumentul extern este suprimat; pozițiile suprimate nu pot fi satisfăcute de argumente sintactice. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3.2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecția auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne (1993)14 susține că selecția auxiliarului este un epifenomen al unei operații sintactice care încorporează o prepoziție abstractă și nu are legătură cu Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecția auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susținută de Manzini și Savoia (2007: 198), care arată că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost introdus de Babby (1980)39 și este limitat la verbele inacuzative care exprimă existența. Babby (2001)40 a atras atenția că inergativele nu sunt excluse din aceste construcții dacă o prepoziție locativă precedă verbul. În folosul demonstrației că reflexivele nu sunt inacuzative, Reinhart și Siloni (2004: 175) arată că reflexivele rusești nu trec acest test. 9. DE CE NU FUNCȚIONEAZĂ (DECÂT PARȚIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Lipsa unor teste sintactice relevante
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cât p-aci/cât pe ce "puțin lipsea să"; (38) Apele nu era de băut (Mineiul) − (în legătură cu de, urmat de participiu trecut) "a putea, a trebui"; (39) Nu-i cine să mă scoale (Dosoftei) − (în legătură cu cine, urmat de infinitivul fără prepoziție sau cu nimeni, urmat de să) "a (nu) avea, a (nu) se găsi". 2.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a fi din limba română Prezentarea contextelor și a valorilor verbului a fi din limba română arată că, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este o entitate complexă, derivată sintactic. O explicație frecventă pentru natura complexă a lui a avea este încorporarea unui element. Urmându-l pe Benveniste, Freeze (1992)16 arată că verbul have 'a avea' trebuie analizat ca be 'a fi' + o prepoziție locativă abstractă încorporată. Kayne (1993) susține că elementul încorporat este un determinant, prin urmare o structură posesivă conținându-l pe a avea ar proveni dintr-o structură posesivă nominală; această analiză ar funcționa și pentru ipostaza de auxiliar a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un NP, în cazul utilizării posesive, sau un VP, în cazul utilizării ca auxiliar. Catalogarea verbului a avea drept inacuzativ nu ar fi incompatibilă cu prezența obiectului direct în Cazul acuzativ, pentru că acest Caz ar fi, de fapt, atribuit de prepoziția abstractă încorporată în a avea. Hoekstra (1994)18 argumentează în favoarea ideii că niciuna dintre ipostazele verbului 'a avea' (de auxiliar și de verb plin) nu este derivată de la a fi. Atât a fi, cât și a avea sunt verbe care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Autorul (Rouveret 1998: 47-48) încearcă să reconcilieze, prin teoria Principiilor și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață presupune o dublă încorporare, în proiecția AgrO, a verbului a fi și a prepoziției abstracte. Această încorporare permite atât activarea trăsăturii de caz [+ Acuzativ], cât și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care are întotdeauna un argument subiect −, de a avea2 − auxiliar, care nu cere un argument extern. Belvin și Den Dikken (1997)19 au analizat verbul corespunzător lui a avea ca fiind un centru funcțional F în care se încorporează o prepoziție locativă și un nod Acord. Prezența prepoziției are drept consecință lexicalizarea copulei a fi ca a avea. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 258) a artătat că a avea nu conține o prepoziție locativă, ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a avea2 − auxiliar, care nu cere un argument extern. Belvin și Den Dikken (1997)19 au analizat verbul corespunzător lui a avea ca fiind un centru funcțional F în care se încorporează o prepoziție locativă și un nod Acord. Prezența prepoziției are drept consecință lexicalizarea copulei a fi ca a avea. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 258) a artătat că a avea nu conține o prepoziție locativă, ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea încorporează un număr mai mare de elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
centru funcțional F în care se încorporează o prepoziție locativă și un nod Acord. Prezența prepoziției are drept consecință lexicalizarea copulei a fi ca a avea. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 258) a artătat că a avea nu conține o prepoziție locativă, ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea încorporează un număr mai mare de elemente funcționale decât a fi. La Niculescu (2008: 267−269) apare o subsecțiune intitulată " A avea − verb inacuzativ". Preluându-se ideea lui Benveniste, în studii de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau dragoste pentru cineva"; (22) El o avea dragă ca ochii din cap (Sbiera) − a avea pe cineva drag "a-l iubi"; (23) Cu care se avea ca niște frați (Ispirescu). d. Al doilea complement se poate indica și prin prepoziția de: (24) Acela va avea fata de nevastă (Reteganul); (25) Își alese... un ogar să-l aibă de tovarăș (Ispirescu); (26) S-o aibi de zestre când te-oi mărita (Sbiera); (27) Eu nu am [bani] nici de cheltuială (Drăghici
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru S. Pentru un verb tranzitiv, prefixul ergativ precedă imediat verbul, iar prefixul absolutiv precedă prefixul ergativ. SAMOANĂ Limbă din familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul polinezian. Vorbită în Samoa, Noua Zeelandă, SUA. 370 000 de vorbitori. Limbă VSO, cu prepoziții. Partiție morfologică: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. Într-o propoziție tranzitivă, A este marcat cu prepoziția ergativă, iar P este în absolutiv (marca zero). Dacă este folosit un verb de stare în locul unui verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ramura oceanică de est, grupul polinezian. Vorbită în Samoa, Noua Zeelandă, SUA. 370 000 de vorbitori. Limbă VSO, cu prepoziții. Partiție morfologică: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. Într-o propoziție tranzitivă, A este marcat cu prepoziția ergativă, iar P este în absolutiv (marca zero). Dacă este folosit un verb de stare în locul unui verb de tip proces, construcția este intranzitivă: A este în absolutiv, iar P este marcat cu o prepoziție oblică. SANUMA (SANEMA, SANIMA) Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitivă, A este marcat cu prepoziția ergativă, iar P este în absolutiv (marca zero). Dacă este folosit un verb de stare în locul unui verb de tip proces, construcția este intranzitivă: A este în absolutiv, iar P este marcat cu o prepoziție oblică. SANUMA (SANEMA, SANIMA) Limbă din familia yanomami, vorbită în nordul Braziliei și în sudul Venezuelei. 5 000 de vorbitori. Flexiune ergativă pentru nume și pluralul pronumelor. Ordinea constituenților SA, AOV nu e foarte rigidă. Dacă există un constituent periferic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
generale a mașinii. 1. A reprezenta sau Mașina Prima atitudine, cea mai clasică: în fața constanței tehnologice se apelează la discursul rațiunii; există primatul subiectului. Omul rămîne fundamental liber față de tehnică. El uzează de tehnică, dar nu este subjugat de aceasta. Prepoziția cu are cîștig de cauză 15. "Cu" tehnica omul realizează sarcinile pe care el le stabilește și rămîne stăpînul activităților a căror modalitate el a gîndit-o. Este vorba de metafora "mașinii de comunicat" cu lumea: mașina este exterioară omului, și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este a repera schimburile posibile și a analiza rolul elementelor care formează acest întreg pe care-l numim univers. Întîmplare și necesitate: regulile nu sînt stabilite o dată pentru totdeauna, se mențin căi aleatoare, iar identitatea unui subiect trebuie definită punctual. Prepoziția "în" iese victorioasă. Într-o lume făcută din obiecte tehnice, omul trebuie să țină cont de organizarea complexă a ierarhiilor pe care le suportă. El este "aruncat în lume", tehnică ce devine natura sa. Ideea de stăpînire se șterge pentru
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
obiecte tehnice, omul trebuie să țină cont de organizarea complexă a ierarhiilor pe care le suportă. El este "aruncat în lume", tehnică ce devine natura sa. Ideea de stăpînire se șterge pentru a lăsa loc celei de adaptare. Utilizînd această prepoziție "în", omul se include într-un alt model, cel al organismului, care ține cont de o relație internă a părților și a întregului. Metafora organismului guvernează dezvoltările unei ecologii universalizante, și noi găsim urma acestora într-un mare număr de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a treia atitudini: constanța tehnologică este decisivă. Ea guvernează viziunea lumii. Subiectul nu există decît prin obiectul tehnic care îi fixează limitele și îi determină calitățile. Tehnologia este discursul esenței. Ea exprimă totul despre om și despre devenirea sa. Aici, prepoziția "prin" cîștigă. Prin tehnică, omul poate exista, dar nu în afara oglinzii pe care ea i-o întinde. Cine știe, poate va fi eclipsat ca producător pentru a nu mai fi decît un produs, lăsînd prioritate mașinii inteligente, ale cărei lecții
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
vocabularului susținătorilor unei poziții care consideră orice mașină un simplu instrument, fie ea un calculator sau o spatulă pentru tort. Și totuși, ceva ca o alunecare se produce cînd mașina devine întrucîtva acel mod prin care omul se definește. De la prepoziția "cu", care caracterizează primele încercări ale lui Simon despre automatizarea deciziilor, făcînd mai ușoară sarcina celui care ia decizii, se trece la prepoziția "prin", care presupune ivirea unui nou om-mașină, sau a unei noi mașini-om, poziție destul de confuză, plină
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ca o alunecare se produce cînd mașina devine întrucîtva acel mod prin care omul se definește. De la prepoziția "cu", care caracterizează primele încercări ale lui Simon despre automatizarea deciziilor, făcînd mai ușoară sarcina celui care ia decizii, se trece la prepoziția "prin", care presupune ivirea unui nou om-mașină, sau a unei noi mașini-om, poziție destul de confuză, plină de regret și în același timp de îndrăznețe profeții. Astfel, "înainte de a deveni Proust, calculatorul ar trebui să posede o vastă cunoaștere a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nu este aici decît reflectarea discuțiilor ambiente pe această temă. 11 Vezi Pylischyn, Computation et cognition, Bradford Book, 1984. 12 L'empire de la vérité, Fayard, 1983. 13 Paroles poétiques échappées du texte, p. 9. 14 Op. cit., p. 243. 15 Aceste prepoziții: "cu, în și prin", constituie o clasificare foarte diferită de cea a lui Don Ihde, în "Technics and Praxis, a philosophy of technology", în Boston Studies in the Philosophy of Science, D. Reidel publishing Company, 1979, vol. XXIV. 16 Ele
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu elementul romanic, gata-gata să fie răstălmăcit în marginea Europei, mereu cu rău, rău și cîte un regiment de pontoane la Turnu Măgurele, pierderea României o primim, a Romei nu, iată Europa, cel mult! INTERVENȚIE ÎN TEXT Pentru limbile romanice prepoziția de constituie o metafizică. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Ora 18,45, înapoi, între Viișoara și Onești, zăpadă pe arături în aprilie, dintr-o parte brazdele albite, mai la munte, în depresiunea Târgu Ocna, zăpada topită, venea în mai multe rînduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dus peste tren, face versantul, scîrțîit de pietrișuri, malul rutean abrupt pînă în apă, șoseaua calcă de sus masivul împădurit, mișcarea la nivel cu calea ferată, poienile cu arbori presărați, merii bătuți de roadă, creste îmblînzite, în Lunca la Tisa prepoziția calc slav, bărbații la coasă, satele rutene nu țin sărbătoarea azi, greco-catolici ori ortodocși pe vechiul calendar, sulițele din soare, Tisa bună de vad, capra trasă de funie, paște-o la drum, km 231+7 socotind din Oradea Halmeu, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
taină 25 0,56 40 stih 24 0,53 41 preot 22 0,49 44 Părinte 21 0,47 46 Fiu 21 0,47 47 Păcat 20 0,44 Sursa: A. Goția (1989, pp. 113-114) Tabelul nu include conjuncții și prepoziții ("și", 262 atestări; "de", 112 atestări; "să", 84 atestări; "pre", 69 atestări; "ce", 67 atestări; "cu", 63 atestări etc.), verbe ("fi", 110 atestări; "avea", 81 atestări; "vrea", 60 atestări etc.), pronume ("el", 86 de atestări; "cel", 85 atestări etc) și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]