1,599 matches
-
citesc, timpul trece oricum. Ne-am apropiat de mal și ne-am așezat pe niște pietre aduse de apă pe plajă. M-am uitat la el, încercând să ghicesc ce voia de la mine. Treceam printr-o stare oarecum de șoc. Presimțeam deja un mister. În aer pluteau întrebări ascunse, ambiguități, surprize. - Cum ați ajuns aici, domnule Costash? - Te rog nu pune întrebări. Ai înțeles? - Bine. Asta a fost tot. Apoi s-a lăsat liniștea, o liniște absolută. El stătea nemișcat, respirând
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spart” parola. Mă puteam aștepta la orice, de vreme ce o cunoșteam atât de puțin. Nu-mi iertam nicidecum neglijența de a o lăsa singură în lipsa mea. Nici nu mai știam pentru ce venisem atât de grăbit acasă. Poate că presimțisem ceva... Nu vroiam nici să o necăjesc, dar nici să-i spun adevărul. Am fost curios însă să aflu ce a mai făcut. Era și un fel de încercare menită să verifice sentimentele și îndoielile mele. Am rugat-o să-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii în livada lumii... 2013 Presimt Se strânge la par funia zilele-au ajuns înguste, plecarea de lăstuni a rupt limba care să le guste. O nedorită lentoare mă scoală ceva mai târziu, parcă nu-mi vine să mai scriu despre vacanțe la munte și mare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
si-n dimineața lui Cuptor, admir doar zborul ciocârliei. În loc de postfață Și-a fost ziua Întâi... și-a fost ziua a doua Contrastele-și dau mâna în toată Existența cum visul și realul în viața fiecărui - le simți și le presimți în inimă prezența când prin ce faci te strădui IUBIRII să te dărui. Orice minune are mai multe ipostaze: oglinzi de cer deasupra oglinzilor din mări; zorii aprinși brăzdează, cu aurul din raze, pământul plin de gânduri, răspunsuri și ntrebări
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
se gândește cu nostalgie la femeia care eram înainte, la extraordinara, atât de atrăgătoarea nepăsare a unei femei care încă nu se pregătește să devină mamă. Și eu mă gândesc, ca la o prietenă pierdută, dar în același timp simt, presimt, că dacă acest drum se va termina cu bine, singurătatea, prietenia, chiar și textura a ceea ce simțim unul pentru altul își vor schimba complet înțelesurile. Și poate nu în rău. Cu această nădejde fragilă, mă întorc din nou spre ecranul
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
roșie, prelungă, pe când zbiera plictisită c-au deranjat-o să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon, a doua zi dimineață : „Am greșit, e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații ani care aveau să vină, am degustat dilatat, trăgând de ele ca de-un elastic, lunile de concediu de maternitate petrecute în același minuscul apartament (altminteri detestat, al mamei, dar și al propriei mele copilării și adolescențe). Liniștea semăna
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
fi înțeles reacția lui, fiindcă ridică iarăși din umeri. - Încă n-ați citit harta? întrebă el. Gosseyn îi răspunse imediat. Lăsase deja cel de-al doilea creier să "palpeze" obiectul. Era activ din punct de vedere chimic, dar nu periculos. Presimțea că era vorba de un material absorbant. În orice caz, avea un lucru straniu, un produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mi-a dat în mod expres ordinul de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un ton liniștit, de constatare: ― Din cauza ta m-am hotărât să nu îndeplinesc acest ordin. Gosseyn presimțea această concluzie. Chiar de la primele cuvinte, uriașul se arătase fascinat de misterul lui Gilbert Gosseyn. Propria sa situație, însărcinările ce-i reveneau, fuseseră prezentate numai în treacăt, în chip de clarificări și explicații. Iar ce era într-adevăr aiuritor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
degetul pe un lucru și lucrul acela se aprinde, nu e deloc vesel, te apucă și spaima; de obicei după aceea începe revanșa, cu subtilitățile greu de discernut ale conștientului, începe chinul de a nu fi sigur dacă doar ai presimțit aprinderea sau dacă ea s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că ai putea avea un picior mai lung sau mai scurt decât ceilalți, oricum șchiopătezi, iar meschina compensație a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mă scuzați că folosesc cuvântul sensibilitate, îmi vine să plâng de necaz fiindcă e vorba de cu totul altceva, dar vedeți cum sunt și n-am încotro, așa mai puteți aprecia și dumneavoastră, cât de cât, sau măcar puteți presimți, știu că sunteți cultă, mi-ați dovedit-o făcându-mi confidența că citiți homane, dar nu de literatură e vorba și nici de cuvinte, puțin mă interesează și literatura, și cuvintele, de aceea n-aș folosi cuvântul sensibilitate și nici
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și, de fiecare dată, în drum spre casă, deci, cum s-ar zice, liber, pe sub imensa mea liniște interioară s-a strecurat neîncrederea; de fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare : descuiasem chiar eu porțile făcând gestul acela sau numai presimțisem că se vor descuia ? 18. Dar, cum totdeauna cunoscutul e mai liniștitor decât necunoscutul, încercam să-mi mențin disponi bilitatea extremelor ca pe o poartă care și-ar pierde funcționalitatea dacă s-ar închide sau s-ar deschide numai spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trăind într-o peșteră. Salvatore Cossu, de 53 de ani, coboară din când în când numai el, în localitățile apropiate, interzicând restului familiei să facă această deplasare. 19. Pe atunci, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini, am început să presimt existența Zenobiei (n-o cunoșteam încă, nu știam nici măcar cum se va numi), ea venea voalată printre ceilalți vizitatori care îmi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața, nu-i distingeam trăsăturile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
două cercuri concentrice și mai multe puncte de aceleași dimensiuni. Mama copilului afirmă că arsura își schimbă mereu culoarea, trecând succesiv de la roșu la cafeniu și apoi spre galben. 7. Aici s-ar cuveni poate să spun că, dintotdeauna, am presimțit în jurul meu prezența atotcuprinzătoare a unui principiu feminin pe care, încercând să-i definesc trăsăturile, să-i dau chip, îl denumeam Spiritul-Femeie. Dar disponibilitățile mele, încă prea crude, nu izbuteau să realizeze decât imaginea unei femei de statură uriașă, cât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
De fapt, intuiam doar câteva biete efecte succesive și aleatorii în același timp, aflate într-o zonă fără direcții, ale căror jalnice elemente imediate sunt de cele mai multe ori înșelătoare. De fapt, știam că nu vreau să știu așa; de fapt, presimțeam o mișcare subaparentă al cărei punct final cuprindea și incipiența. De fapt, intuiam punctul final pretutindeni și mai ales în riguroasa zonă liberă de dincolo de el. De fapt, îl intuiam reversibil până la inexistență, nu pot să fiu mai clar pentru că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Curând au dispărut amândoi, braț la braț, după primul colț. A fost ultima noastră întâlnire și nu prea știu exact dacă eram toți trei de față. VII Scândura 1. Semnele, asupra cărora am insistat poate prea mult, mă îndreptățeau să presimt apropierea unui fel de început și de sfârșit spre care se părea că mă îndrept. În afara momentelor de slăbiciune, încă destul de frecvente, așteptam acum liniștit ceva care putea să vină sau nu (îmi era egal). Alungând tentațiile explicative, partea mea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi înțeles reacția lui, fiindcă ridică iarăși din umeri. - Încă n-ați citit harta? întrebă el. Gosseyn îi răspunse imediat. Lăsase deja cel de-al doilea creier să "palpeze" obiectul. Era activ din punct de vedere chimic, dar nu periculos. Presimțea că era vorba de un material absorbant. În orice caz, avea un lucru straniu, un produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mi-a dat în mod expres ordinul de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un ton liniștit, de constatare: ― Din cauza ta m-am hotărât să nu îndeplinesc acest ordin. Gosseyn presimțea această concluzie. Chiar de la primele cuvinte, uriașul se arătase fascinat de misterul lui Gilbert Gosseyn. Propria sa situație, însărcinările ce-i reveneau, fuseseră prezentate numai în treacăt, în chip de clarificări și explicații. Iar ce era într-adevăr aiuritor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între albul de sus
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pe haine, mătănii în șirag și foarte multe răvașe, de aceea dorința lui se pierdu între celelalte, chit că era atât de răscolitoare și de ciudată: „Dacă tot trebuie să dispar din Yazd, fă să nu mă întorc niciodată...“. Omar presimțea cum în trupul lui, ce avea să nu mai fie cuprins de centura kusti, năvăleau adevăruri noi. Nu erau ale minții, ci ale cărnii, ale râvnei de-a deveni ceea ce voia să rămână: un căutător al lui Haurvatat și al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește. În asemenea treceri era străin, presimțea că nu e de-al locului. Se simțea ca un corb fără cuib, un fel de navigator cu o hartă de pe care se șterseseră drumurile. Ce ne dă sens într-o viață? O țintă și credința că știm direcția mersului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o vede. S-a întors acasă încălzită, ca o servitoare când șterpelise, însă vina i-a trecut în scurt timp. A simțit că plutea cum plutise când Armin s-a mișcat prima oară în pântecele ei de gravidă și a presimțit un băiat. Acum Sebas locuia în ea toată, ca un mânz într-o burtă prea mică, ce sta să crape. Poate că era fericită. Când știu femeile asta? După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau și în fundal, înălțându-se duși de vânt. Își întoarse obrazul, ca și cum privise mult timp, și le îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima. Presimți cum lumina ușoară, care îl înveșmânta ca o piele, avea să-l trădeze în curând și ce mai văzu pe sub pleoape fu o dungă de ceață și ceva licăriri, ca inelele unui curcubeu peste apă. Își aduse aminte cum se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pleoapele. Chiar atunci îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar să nu te îngrijorezi, văd mai bine ca înainte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întoarse capul plin de dispreț și se cățără pe canapea. ― Ah, înțeleg! Ai luat masa în oraș. Din nefericire, azi nu-i nimic drăguț la televizor. Vom citi amândoi Fetița cu chibrituri... Am o adevărată slăbiciune pentru povestea asta. Da, presimt că vom petrece o seară ad-mi-ra-bi-lă. * Își luă mâinile din dreptul gurii și rosti încet: ― Caută-mi, te rog, telefonul Melaniei Lupu. Locotenentul Azimioară îl privi surîzînd: ― Personajul vă obsedează. ― îhî... Dacă aș fi fost mai tânăr mi-e teamă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a ghidului să se trezească dintr-o dată că un perete se deschide, dând într-o sală splendidă unde se găsesc cele mai de seamă comori ale muzeului! O surpriză plină de efect... Nu, nu, încă nu te felicit, Melania, dar presimt că ai dreptate." Respiră adânc și aruncă o privire triumfătoare spre Nucu Scarlat. * " Aș fuma o țigară, își zise căruntul amorțit de durere. N-am cum! În ce mână țin arma? Capul mi-e gol... Dacă Ionescu găsea ceva, venea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]