1,175 matches
-
se mărite cu tine. Când am auzit ieri, de-abia de-am reușit să cred și mi s-a făcut foarte greu. Doar s-a lepădat deja de tine de două ori și a fugit din fața altarului, deci, are o presimțire!... Acum ce-ar mai căuta la tine? Oare o interesează banii tăi? E absurd. De altfel, mă tem că ai și cheltuit cea mai mare parte a banilor. Pe deasupra, ea ar putea găsi și pe altcineva. Oricare ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile parcă i se potoleau simultan, se revărsau într-un calm superior, plin de bucurie și speranță senină, armonioasă, plin de rațiune și cauzalitate finală. Însă asemenea momente, aceste luciri nu erau încă decât presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși criza. Această secundă era, firește, insuportabilă. Meditând la această clipă ulterior, deja în starea de însănătoșire, își zicea adeseori că toate aceste fulgere și luciri de simțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de demonul lui încă de la mijlocul drumului, când bucuria i-a umplut sufletul, nu? Sau exista ceva în Rogojin, adică în întreaga imagine de astăzi a acestui om, în ansamblul cuvintelor, mișcărilor, faptelor, părerilor lui, ceva ce putea justifica teribilele presimțiri ale prințului și șoaptele revoltătoare ale demonului său? Ceva ce se vede de la sine, dar care e greu de analizat și de povestit, care e imposibil de justificat cu motive suficiente, dar care, cu toată această dificultate și imposibilitate, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dificultate și imposibilitate, este o impresie cu desăvârșire unitară și irezistibilă, care fără voie se transformă în cea mai deplină convingere?... Ce fel de convingere? (O, ce mult îl chinuia pe prinț monstruozitatea, „caracterul înjositor“ al acestei convingeri, al „acestei presimțiri groaznice“, și cum se acuza singur!) Spune, dacă ai curaj, ce fel? își zicea el neîncetat, cu reproș și provocare - formulează, ia-ți inima în dinți și exprimă-ți gândul limpede, precis, fără ezitare! O, sunt necinstit! repeta el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-i plăcuseră de cum le văzuse; de câteva ori în această zi, cu un dezgust deosebit, își amintise că va trebui să se întoarcă aici... „Ce-o fi cu mine? Parcă-s o femeie bolnavă și cred astăzi în toate presimțirile!“ se gândi el cu un zâmbet iritat, oprindu-se în poartă. Un nou val de rușine, insuportabil, aproape de disperare îl țintuia pe loc, la un pas înaintea porții. Se opri pentru câteva clipe. Așa li se întâmplă oamenilor câteodată: amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că l-a recunoscut pe omul acela și că acel om era cu siguranță Rogojin. Peste o clipă prințul se repezi pe scări în urma acestuia. Inima i se oprise în loc. „Acum se rezolvă toate!“ își spuse el cu o stranie presimțire. Scara pe care prințul dăduse buzna în fugă, de sub bolta porții, ducea în coridoarele de la parter și etajul întâi, de-a lungul cărora erau amplasate camerele hotelului. Această scară, ca la toate clădirile vechi, era din piatră, întunecoasă, îngustă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
hotel că prințul e plecat, coborâse la bufet și începuse să-l aștepte, bând ceai și ascultând orga. Auzind întâmplător o discuție din care rezulta că cineva a avut o criză, se repezi la locul cu pricina, stăpânit de o presimțire fermă, și îl recunoscu pe prinț. Imediat au fost luate măsurile necesare. Prințul a fost transportat în camera lui; deși se dezmeticise, nu-și putu reveni complet încă mult timp. Doctorul chemat ca să-i vadă capul spart îi dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-ți șade bine să faci așa ceva. În orice caz, nu-i permis. Despre ce versuri e vorba? Recită-mi-le, precis că le știi! Vreau neapărat să știu versurile. Toată viața n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fanfară spre latura opusă a terasei, unde lângă șosea aștepta o caleașcă. Prințul n-o mai văzuse de trei luni și ceva. În decursul acestor zile de când sosise la Petersburg, tot avusese de gând s-o viziteze; dar, poate, o presimțire misterioasă îl oprise. Oricum, nu putea deloc să ghicească ce impresie îi va produce viitoarea lor întâlnire și încerca uneori, cu spaimă, să și-o imagineze. Îi era clar un lucru: întâlnirea va fi foarte grea. În aceste șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece minute. Era cât pe ce să-și reproșeze râsul, dar imediat își dădu seama că n-are ce să-și reproșeze, pentru că simțea o milă nemărginită pentru general. Presimțirile lui se adeveriră. Seara primi un bilet ciudat, scurt, dar ferm. Generalul îi aducea la cunoștință că se desparte de el pentru totdeauna, că îl respectă și îi e recunoscător, dar că nici de la el nu acceptă „semne de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intrase în salon, prințul se așezase cât mai departe de vaza chinezească cu care Aglaia îl speriase atât de tare. Cum să crezi că, după cuvintele din ajun ale Aglaiei, în sufletul lui își făcuse loc o convingere fermă, o presimțire uimitoare și imposibilă că va sparge negreșit, chiar a doua zi, această vază, oricât de departe s-ar ține de ea și oricât s-ar strădui să evite pacostea? Dar așa era. În decursul serii, alte impresii puternice, dar luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de departe s-ar ține de ea și oricât s-ar strădui să evite pacostea? Dar așa era. În decursul serii, alte impresii puternice, dar luminoase începuseră să i se strângă în suflet; am vorbit deja despre asta. Își uitase presimțirea. Când auzise vorbindu-se despre Pavlișcev, iar Ivan Feodorovici îl luase de braț și i-l arătase încă o dată lui Ivan Petrovici, prințul se așezase mai aproape de masă, nimerindu-se chiar pe scaunul de lângă uriașa și splendida vază chinezească, pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei? În mintea Aglaiei totul se hotărâse; aștepta și ea ceasul care trebuia să decidă totul, și orice aluzie, orice atingere imprudentă îi făcea în inimă o rană adâncă. VIIItc "VIII" Și pentru prinț, ziua aceasta începu sub imperiul unor presimțiri grele; puteau fi puse pe seama stării de boală, dar era trist într-un mod prea nedefinit și asta îl chinuia cel mai mult. Ce-i drept, avea dinainte motive clare, grele și sarcastice, dar tristețea lui depășea tot ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
slavismului, are interesul, comun cu noi, de a lupta în contra curentului slav? E atât de adevărat încît noi înșine am scris-o aceasta, opt zile înaintea revelațiunii din Sinaia. Nouă, se înțelege, nu ne plutea pe dinaintea ochilor decât ca o presimțire vagă, căci vederea noastră era turburată de închipuirea că românii, cu toată solidaritatea naturală de interese, se manifestă cu îndărătnicie ca cei mai hotărâți adversari ai Austro-Ungariei; dar privirea ageră a contelui Andrassy pătrunde, precum se știe, în cea mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și răbdare putem suporta boala. Ele vin În sprijinul nostru. ,, Fiecare dintre noi cum se naște și primește găzduire pe lume, Începe a plânge ; nu cunoaște Încă nimic, nu știe nimic și totuși din primul ceas plânge. Printr‑o divină presimțire, de la Început plânge Încercările ce‑l așteaptă, ostenelile și furtunile vieții. Dar pentru cine asudă și trudește În viața aceasta, nu‑i alt sprijin decât răbdarea. Iar dacă În toate greutățile este nevoie de răbdare, cu atât mai multă se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
armonii deșteptate de întâmplare” (în A doua lumină poemul e definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea în argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă în Între mine și mine), iar cuvântul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revelator”. Mărturisire aproape argheziană, întărită și în poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvânt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. Câte cuvinte, atâtea ființe”. Și încă, aceste rânduri din Copacul-centaur: „Cuvântul: presimțire, umbră a unui obiect. ș...ț Dacă la început a fost cuvântul, e, firește, în puterea de magnet a acestuia, și tăria de a fi atras din nimic o formă și un contur material. Și poate, într-o legendă și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
îmbrăcate aproape ca o mireasă, pe care se fixează într-un prim-plan deja neobișnuit - erau foarte rare momentele în care aparatul se apropia de personaje. Expresia bătrânei „mirese” contrastează intens cu veselia generală ; teama, resemnarea, nostalgia unei lumi apuse, presimțirea răului ce va să vină compun un aer de neuitat acelui chip care nu poate salva nimic. Mitrea Cocor (1952) sau Colonia sovietică În Mitrea Cocor, propaganda comunistă în cinema capătă accente antiromânești. Boierul Cristea Trei Nasuri e un monstru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai ales, astăzi : pe fondul fiascoului total al festivității de înmânare a diplomelor participanților la croazieră, se aud, pe coloana sonoră, huiduieli, fluierături, aplauze, glasuri tinerești care cântă „Și-altădată, și-altădată/ O s-o facem și mai, și mai lată...”. Presimțirea Revoluției din ’89 țâșnește din ecran. De ce nu a fost interzis acest film, cu mult mai explicit antiregim decât Faleze de nisip sau decât Glissando, al aceluiași Daneliuc ? O explicație poate fi supapa montată în monologul zbierat al directorului împotriva
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la maior. El l-a citit din prima, dar n-a zis nimic și m-a lăsat să mă ocup de el. I-am cerut legitimația, mi-a dat-o, la lumina aceea, părea în regulă. Am avut totuși o presimțire. Cunoșteam atitudinea ofițerilor din acel Comandament și omul ăsta nu se înscria în linia respectivă. I-am spus să se ducă înapoi și să spună că a venit, a văzut și că totul era bine. I-am spus numele meu
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
deh, ca tot omul) și iată ochii albaștri și stinși ai pentru totdeauna, ca și în cerul neiertător, în ei nu mai poți citi nimic. Poți vedea însă barba lui vânătă și gura strânsă și bărbia întinsă înainte de spaima unei presimțiri, mai poți vedea în neîncrederea și resemnarea lui o urmă de speranță, și cum se lasă dus la groapa tragică, genunchii moi și nasul caraghios de pe acum subțiat de moarte. Și se poate vedea propria mea mână pe umărul lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de George Bălăiță, cel de-al patrulea orb din tablou impresionează prin resemnarea cu care "se lasă dus la groapa tragică". Istoricul de artă Virgil Vătășianu "citește" tabloul în sensul prezenței unei componente psihologice a portretelor, caracterizată prin spaimă și presimțirea pericolului: În tabloul cu Orbii domină succesiunea ritmică a figurilor, impresionante nu numai prin mișcare, cât și prin analiza psihologică: de la spaima celui care cade, la cei care presimt pericolul și la cei din urmă, încă ignari, gradațiile sunt dozate
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
gradațiile sunt dozate cu finețe și indicate cu subtilități infinite 45. George Bălăiță reia și această idee în descrierea fizionomiei celui de-al treilea orb: Poți vedea însă barba lui vânătă și gura strânsă și bărbia întinsă înainte de spaima unei presimțiri, mai poți vedea în neîncrederea și resemnarea lui o urmă de speranță, și cum se lasă dus la groapa tragică, genunchii moi și nasul caraghios de pe acum subțiat de moarte" (vezi nota 43). Concluzii Romanul ekphrastic românesc Descrierile și referințele
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
întreg lanțul de grozăvii ce au urmat deciziei de la Viena încă nu puteau fi uitate. Retras și hăituit, căci, în curând, avea să fie arestat și să moară în gulagul comunist, Mihail Manoilescu, economistul de faimă mondială, în febra specifică presimțirii propriului sfârșit, și-a compus memoriile, în care, ca unul dintre foștii principali „actori” ai dramei vieneze, insera următoarea judecată și previziune în privința destinului celor care îi forțaseră mâna în problema sacrificării Transilvaniei: „..Ca într-o melodramă de gust
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
de soluții și cu proorocirea că, de nu se rezolvă chestia țărănească, are să vie revoluția să facă praf și cenușă Bucureștii!” Titu Herdelea rostește, tocmai pentru că e mai puțin angajat, cuvinte revelatoare, al căror sens plutește în atmosferă ca o presimțire de care nimeni -și poate mai puțin ca oricare alții cei direct angajați, ca Grigore Iuga, de exemplu- nu are curajul să ia act, să formuleze, ca Titu , în cuvinte limpezi. În sate lucrurile se desfășoară pe un făgaș ce
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]