1,698 matches
-
de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită pe tine sau tu îi imiți pe ei, și dacă îi imiți pe ei nu înseamnă că ești gândit de creierul lor? și încerci să pui capăt acestui joc primejdios de care ți s-a făcut frică. Dar cauți să fii, totuși, calm: „Domnilor, îmi pare rău că vă produc necazuri. Nu vă puteți odihni din pricina mea”. Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să văd ce scrisese Arhivarul despre trecutul meu în hârțoagele lui. „Știi, draga mea, nu mai sunt foarte sigur...” „Cu atât mai bine, exclamă veselă Moașa. Nu-mi place să mă culc cu bărbați prea plini de trecutul lor. Sunt primejdioși”. Și râse întocmai ca Arhivarul, dispărând. În urma ei apăru în ușă surdul pe care l-am mai visat o dată. „Povestește mai departe, altfel vei muri, îmi zise el. Numai după aceea îți vei putea lua viața de la capăt”. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vieux livres”, „jocuri de cuvinte spirituale” în care autorul „risipește nenumărate imagini”, „anagramă a proverbelor sau fantezie cu urmări nevinovate”, literatura lui Costin are „însușiri ascuțite de critică, de opoziție și de grație” pe cît de „prețioase”, pe atît de „primejdioase” dacă „s-ar menține în limitele acestea mici, cari fatal ar duce la manierism și șablon”. Ceea ce o salvează de facilitate, în opinia lui Perpessicius, ar fi: 1) arta compoziției („dozarea cu pricepere” și „integrarea în compoziții, vignete, gravuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă). Estetizată, domesticită, avangarda devine recuperabilă de către „arhiva culturală” (potrivit formulei teoreticianului de artă german Boris Groys) în momentul cînd încetează a mai fi resimțită ca ofensivă/primejdioasă la adresa establishment-ului. Ulterior, odată cu progresiva „închidere” față de Occident a regimului ceaușist, recuperarea va căpăta conotații naționaliste tot mai apăsate: apariția, spre sfîrșitul anilor ’70, a teoriei protocronismului, elaborată de către comparatistul Edgar Papu, confiscarea și transformarea ei în ideologie culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iute am plecat. Sufletul mi-era greu, întocmai ca în urma înfăptuirii unei fărădelegi. Aveam senzația clară că fusesem folosit. Încât i-am convins pe Grimoald și pe Rodoald să plece de îndată la Benevento, spre a-i scăpa de înrâurirea primejdioasă a lui Fortunato. Înainte de a lua drumul întoarcerii, mi-am luat rămas-bun de la patriarh, și el m-a poftit să aleg ce-mi plăcea dintre obiectele tezaurului, spre a le duce în dar regelui. Am refuzat, dar mi-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata să dea ordine celor doi timonieri să se refugieze într-un port prielnic, legănați de tangajul necontenit și însoțiți de țâșnirea delfinilor care nu ne slăbeau. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că delegația noastră trebuia să rămână, după funeraliile papei, în palatul Laterano. - Pentru siguranța voastră. Să nu vă gândiți la vreun abuz sau, și mai rău, că sunteți ostatici. Moartea unui papă și alegerea altuia nou sunt momente grele și primejdioase pentru Roma. Tipul acela din Ravenna nu-mi plăcea deloc, și instinctiv mă feream de el, de privirile lui porcine, de firea alunecoasă și rea ce i se citea pe față; ciudat era și faptul că evita orice atingere fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încredințat un plic. Înăuntru se afla o foaie scrisă de către abate, prin care mă informa că, după o lungă și chinuitoare meditație, după rugăciuni și posturi, se hotărâse să-mi trimită o scrisoare din partea duhovnicului meu, cu toate că îi considera conținutul primejdios, provenind din mintea tulbure a unui muribund. Reproduc aici o parte din ceea ce mi-a scris duhovnicul cu câteva zile înainte de a muri, făcând să-mi parvină indirect, în respectul ascultării de abate: „Stiliano, binecuvântarea celui care nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o creatură a Domnului. Am fost instruit, îngrijit și, n-am nicio îndoială, iubit de Andras. După care, făcând eu pași înainte la învățătură și în științele antice, cu ajutorul lui Dumnezeu am înțeles că viața lui era greșit croită și primejdioasă. În numele recunoștinței pe care i-o datoram, i-am mărturisit convingerile mele, și el, deși dezamăgit, mi-a îngăduit să plec și să mă-nchin la mormântul lui Colombano, care mi-a devenit adevăratul tată în cer. Îți este de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat și cu spinarea ca un câmp de curcani morți, Achile arăta ca un monstru. Și-a pus halatul albastru, și-a ridicat părul și a dat cu ochii de Zogru. În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, Bobo s-a dus glonț acasă să-i povestească tatălui său despre înțepăturile suspecte. Era îngrijorat și voia să alarmeze toată țara, dă, neapărat, mâine un comunicat de presă, să-și facă toată lumea analizele, e posibil să fie ceva primejdios, ce dacă nu s-a plâns lumea, nu știu oamenii, n-au educație sanitară, dar dacă îi alarmezi, vor veni să-și facă analizele și așa vom avea o evidență. A doua zi, Bobo era la Institutul Cantacuzino să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care o să plece În cursa Transat peste opt zile! - Cursa solitară și fără escale, cea mai primejdioasă din lume! - Ei, o simplă formalitate pentru cel care știe cum să-i vorbească mării! - O, pot să zic și eu ceva? protestă skipperul... CÎnd am cîștigat trofeul Vendée Globe, am crezut că e cea mai frumoasă zi din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se duse să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce jos, un bărbat cu un Început de chelie conducea manevra devenită primejdioasă din pricina povîrnișului abrupt. Stéphane se duse lîngă Marie, căută În mod vizibil ceva ce ar fi putut să-i spună, se mulțumi să-i adreseze o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea și o șterse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să analizeze de ce: să fi fost de vină căutătura directă a ochilor ei verzi, modul ei de a-i ține piept, firea ei afurisită? Nu, era ceva greu de definit, era... Soneria telefonului Îl salvă de o visare care devenea primejdioasă. Se mulțumi să-și asculte interlocutorul și Închise. - Morineau! Mutra tînărului sergent se ivi În ușa Întredeschisă. - Am primit un telefon de la SRPJ, vor veni să-l preia pe Yves Pérec mîine, la prima oră, pînă atunci ți-l Încredințez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mine, Stéphane! - Păi... Comandantul mi-a ordonat să merg la fabrica de faianță și... - Imediat! CÎteva minute mai tîrziu, mașina Méhari frîna brusc lîngă cea de teren ale cărei faruri anticeață luminau plaja, prea puțin frecventată din pricina nisipurilor mișcătoare foarte primejdioase de care era Împănată. Lucas era acolo, cu nisipul ajungîndu-i la bărbie, pe care se străduia s-o țină cît mai sus, cu brațele Întinse În cruce. Marie Își mușcă buzele ca să nu urle, se năpusti la portbagajul mașinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
America acest lucru s‑a Întâmplat frecvent. Oricine dorește să guverneze țara trebuie să o și distreze. În timpul Războiului Civil, oamenii se plângeau de istorioarele hazoase ale lui Lincoln. Poate că Lincoln a intuit că seriozitatea sobră e mult mai primejdioasă decât gluma. Dar criticii săi Îl considerau un ușuratic, iar propriul său Secretar de Război spunea despre el că e un măscărici. Printre demitizatorii și ridiculizatorii care au format gusturile și mentalitatea generației mele, H.L. Mencken era cel mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Sabia lui Mihai 2 februarie Un domn? O doamnă? În zi de iarnă? Da, când gheața și troienele din viscolul trecut au început să se topească, țurțurii sunt primejdioși și femeile se duc la ghicitoare la Plumbuita, pe ulița din dreapta lacului de viplă în parcul unde umblă cai morți. La ora amiezii, călduță și însorită, la care se plimbă prin parcul rectiliniu mămici cu bebeluși. Sub prelatele lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase tocmai în sensul de care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea vindeca o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să tragi un concurs sau orice altceva, de obicei un cântecel - dar nu era cazul să-ți faci probleme, pentru că, orice ai fi făcut, amintirile ți se lipeau de cap cu încăpățânare, nu le puteai evita, și erau tari, ascuțite, primejdioase ca alcoolul. Erau și verzi, de culoarea mușchiului și a dealurilor păscute de oi răzlețe, păzite de năluci fără vârstă și câini agresivi. Foloseau orice loc disponibil din creier. Se încolăceau în toate ungherele și încă de pe acum își pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un om decedat, care se afirmase ca legionar de prim rang. Acum, ascultați, ce gândeau romanii despre scrierile false, dăunătoare: „Dacă opera-i bună de ars, autorului i se cuvine ștreangul.” Deși opusculul dumneavoastră „Metodica...” se Încadrează perfect În această primejdioasă categorie de lucrări științifice ori literare, totuși nu concep ca vreun legionar autentic să aibă În vedere trimiterea dumneavoastră la eșafod. Personal, cred mai degrabă că ar fi de-ajuns să vă faceți mea culpa În chip sincer, deschis și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Fîșia albicioasă a șoselei se pierdea la orizont într-un fel de brume albăstrii, ceea ce justifica oarecum imobilitatea mașinii. De ce să continui să mergi pe un drum care oricum nu avea sfîrșit ? Victor însă nu era singur în mijlocul acelei imensități primejdioase. Din mașină își făcu apariția o adolescentă, o fată care nu avea cum să aibă mai mult de 17 sau 18 ani. Fata părea ușor aeriană, ușor nebună sau doar excentrică. ea se urcă pur și simplu pe acoperișul mașinii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
slab, cum îl știi, n-ar trebui să-l primească în casă prea des. - Împărtășesc în totul impresia dumitale, domnișoarăOtilia, și am făcut ce am putut să deschid puțin ochii lui moș Costache. Cocoana Aglae și Stănică, iată o tovărășie primejdioasă. Așa vorbi Pascalopol, trăgând rar câte un fum de țigare. Felix nu-și putu da seama cam ce pericol putea reprezenta, G. Călinescu pentru Otilia, Stănică. Întâmplările ce urmară îl întăriră însă asupra dreptății aprehensiunilor Otiliei și ale lui Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în carne vie, doar sunt bărbat, ce Dumnezeu! Doctorul căută să scape de orice preciziune pășind repede spre poartă, în vreme ce vorbea, ceea ce jigni pe Stănică. - Este un ictus, cu atac afazic, așa mi se pare, în aparențăfoarte ușor. Tocmai astea sunt primejdioase. Nu pot să mă pronunț până nu fac examenul amănunțit al bolnavului. Poate să fie și altceva. Nu pot să anticipez. Trebuie să-l supravegheați, să vedem cât durează criza. - Atunci e grav, domnule doctor? Doctorul ridică din umeri și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă Otilia înfățișa fără îndoială aspirația sufletului său, Georgeta putea să-i fie o prietenă, fără nici un neajuns pentru cealaltă. Avea să fie doctor, om serios, nu se cădea să ajungă la excese mistice. Însă legăturile cu Georgeta deveneau cam primejdioase pentru demnitatea lui, dacă Titi continua să umble după Georgeta; chiar îngăduința mai mult sau mai puțin ironică a generalului era stânjenitoare. Se gândi să încerce o renunțare, măcar provizorie, la întîlnirile cu fata. Cu cât se hotăra mai tare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]