1,444 matches
-
mers cu gândul mai departe, n-a vrut. Sâmbătă ea a refuzat să-l viziteze. Pentru că i-am spus acum două săptămâni să nu treacă dacă nu are gânduri bune? se întreba el. „Sunt prinsă“, i-a spus. „Cum prinsă?“ „Prinsă. Am o groază de treburi. Am de făcut o vizită. Trebuie să-mi fac valiza, plec pentru două săptămâni. Plec mâine în zori, foarte devreme.“ „Să te ajut?“ „Nu“. Și după un timp, „n-ai cum, n-ai la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la mai puțin de jumătate. Miranda le lăsa pe peste tot: la restaurante, la filme, la prezentări de modă, la Întruniri săptămânale, În taxiuri. Le lăsa prin avioane, la școala fetelor, pe terenul de tenis. Avea, firește, Întotdeauna câte una prinsă stilat pe undeva, prin haine - Încă nu o văzusem În afara casei fără una. Dar asta nu explica unde-i tot dispăreau. Poate-și Închipuia că sunt batiste? Sau Îi plăcea să ia notițe pe mătase În loc de hârtie? Așa sau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În vechea lume a Închisorii, cu mirosul ei, cu sunetele confuze și ecourilor lor, cu mizeria mistuitoare și toată plictiseala de-acolo... Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse. Își dădu seama că toți Îl urmăresc și se simți prins - prins de Fraser, pe de o parte, și de doamna Alexander, Len și fete, pe de alta. Totuși, Fraser izbucnise În rîs și arăta de parcă simțea stranietatea situației la fel ca Duncan, dar părea capabil să o ia ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen se ridică În picioare, Își scoase pardesiul - calmă acum - și Începu să caute prin casă. Se Întoarse În bucătărie. LÎngă cămară aveau o mînă de aramă atîrnată de un cui, În care prindeau liste și mesaje, dar toate mesajele prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile și, negăsind nimic, Începu să caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi puse un bol În față și i se făcu rău. Îi dădu o batistă să-și șteargă buzele și o ajută să stea În capul oaselor. Prosopul Îi dispăruse de sub fund. El Își coborîse mînecile și butonii erau bine prinși; avea fruntea roșie, cu un fir strălucitor de transpirație. Tot ce se afla În Încăpere - mirosurile, aranjamentul obiectelor - părea să fi suferit o schimbare subtilă; avea senzația că timpul se Împleticise cumva, În vreme ce ea stătuse cu spatele, de parcă jucase Mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea nasul prea Îngust, buzele prea subțiri, imaginîndu-și că la douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În poșetă, cînd cineva bătu la ușă. Se mai uită o dată În oglindă și strigă: — Bine! Persoana bătu Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înșiruită cu patru etaje În Pimlico. În Întunericul aproape perfect, casa părea că fusese scoasă atent din priză. O femeie fusese ucisă instantaneu de explozie - trupul ei fusese Îndepăratat deja de un alt șofer. Dar o fată avea Încă picioare prinse În moloz; muncitorii de la Salvare și Demolări aveau de gînd să instaleze un elevator care să ridice grinzile care-i prindeau picioarele. Dar nu puteau face acest lucru pînă nu scoteau o femeie și un băiat despre care se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumină, spuse gardianul, dar tipii sapă de o jumătate de oră. Unul dintre ei a reușit să se rănească destul de rău. — CÎt mai au pînă ajung la subsol, Întrebă Kay? — O oră, aș zice, poate două. — Și fata care-i prinsă? — Da, uitați-vă la ea. Pare nevătămată, dar s-ar putea să fie În stare de șoc, nu știu ce să zic. E-acolo. Unul dintre oameni e cu ea și o Încurajează. Îi arătă lui Kay pe unde să meargă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tras și au smuls și iar au tras. Într-un final, unul dintre stagiari s-a urcat pe masa de operații, m-a Încălecat și a scos-o de călcâie. A ținut-o În aer ca pe un pește proaspăt prins, o creatură a mării, o sirenă acoperită de sânge. O fetiță. În următoarele zile am tot primit buchete de flori, dar cel mai mare a fost de la Edwin Morgan Forster. Era un aranjament baroc care poate fi comandat numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cincisprezece minute mai târziu, în timp ce parca mașina în fața castelului. Nu, așteaptă-mă aici cu motorul pornit. Mă întorc în cinci minute, i-am spus punând cutiuța emailată înapoi în geanta-plic și coborând din mașină. —OK, gagico! Să nu te lași prinsă. Ν Dumnezeule, mă gândeam în timp ce mă strecuram pe intrarea principală, ar fi grețos iâh să dau nas în nas, din nou, cu majordomul. Furișându-mă în sus pe scări și pe coridor, spre bibliotecă, m-am simțit groaznic când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să intrăm. Am pășit peste sfărîmăturile de țigle și pahare de vin. Intensitatea căldurii produsese o fisură În zigzag În zidul de piatră, cicatricea unui trăsnet care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de cenușă albă ca de oase măcinate se Învîrtejea În jurul nostru, Într-o neostoită vînare de vînt. Hennessy Împinse ușa și-mi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am spus arătînd spre treptele de fier forjat care coborau din dreptul unei uși de la etajul Întîi. Structura masivă se Încovoiase din cauza fierbințelii, dar rămăsese prinsă În pereții de piatră. — De ce n-au folosit-o? Ar fi ajuns la loc sigur În cîteva clipe. Hennessy Își scoase pălăria În semn de respect pentru victime. Își plecă fruntea și rămase așa o vreme Înainte de a vorbi. — Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Paula privindu-mă În oglinda de deasupra căminului din camera de zi. Cu gura ei Învinețită și cu părul În neorînduială, arăta ca un copil vinovat de-o boroboață, ca o Alice surprinsă de-a se pomeni brusc adultă și prinsă În capcană de partea greșită a oglinzii. Nu-i spusesem nimic lui Cabrera despre vizita ei În apartament din seara anterioară. — Domnule Prentice? insistă Cabrera, urmărindu-mă cu o privire plină de curiozitate. V-ați amintit ceva...? — Nu. Cheile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Acești copaci sunt incredibil de diferiți față de caracterul normal al speciei lor, cu mult mai aproape de specimenele dintr-o pepinieră de bonsai naturali. Cu toate că În aer nu se simte nici o adiere, par să se contorsioneze convulsiv, fiecare propriul său Laocoon, prinși și pietrificați Într-o luptă personală acerbă pentru existență. Următorul lucru pe care-l observi este și mai fantastic În această ambianță de epocă a glaciațiunilor. O calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
scăpată din stăvilar, cei din spate împing pe cei din față, nerăbdători să iasă la lumină. Afară, infern. Nu o metaforă, o realitate palpabilă impregnată de mirosul morții. Peste tot doar clădiri distruse, case făcute scrum, stâlpi de telegraf atârnând prinși numai în fire. De sub grămezile de moloz, ici colo apare o mână, un picior, sau un rest de mobilă sfărâmată. Copacii primiseră docili grindina de foc și moarte, pe trunchiurile lor se văd, asemeni unor răni dureroase, urmele albe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în furca telefonului. Împietrit, Marius ascultă tăcut. Cuvintele lui moș Ilie rănesc dureros, asemeni unei lame trecută cu tăișul subțire peste carnea vie a unei rosături de bocanc. Are gura uscată și nu reușește să articuleze nici un sunet. Cu inima prinsă parcă într-o menghină, înghite în gol de mai multe ori. Reușește cu greutate să își vină în fire. Da, sunt aici, șoptește el cu dificultate. Poftim? Nu vă aud prea bine. Puteți să repetați? Da, sunt la telefon. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
efectul cumulat al acțiunii lor. În afară de frângerea unor vieți, informațiile depozitate de securiști n-au folosit la nimic. Atunci când a fost să cadă regimul care i-a creat, a căzut. De prins spioni, au prins doar când se lăsau ei prinși. Securitatea era mai ales un organ al intrigii, o șerpăraie de minți otrăvite care-și promova propriii oameni. Securitatea a fost mai degrabă o stare mentală decât o instituție propriu-zisă. O formă a alterării minții umane. Văzând ticăloșia multora dintre
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
Genevis, Wallakea et Hermins - adică a ajuns la Bielograd (Cetatea Albă) unde locuiesc genoveji, români și armeni. Cavaleriul, prădat de hoți lângă apa Nistrului, se adresează lui Alexandru Vodă, "care este Domn al Cetății Albe", și este satisfăcut, căci hoții prinși au fost aduși cu lanțuri de gât înaintea cavalerului și i-au înapoiat banii. {EminescuOpX 54} Deci tot tătari sub corturi... din Genova, Moldova și țara armenească. Ciudați tătari! La anul 1453 Alexandru Vodă, fiul lui Iliaș dăruiește prin hrisov
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din aceeași pricină nici ea nu putea să mă cheme, telefonul era pe coridor și nu putea să aștepte în picioare să-i vie rândul și nici să vorbim mult. Se internase într-o dimineață pe la orele patru, tot așa, prinsă brusc de așa-numitele contracții. Știam că totuși nașterea parea să vină abia peste câteva zile, dar e adevărat că putea surveni și peste câteva ore sau chiar imediat. Întors acasă pusesem ceasul să mă scoale după două ore și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi dădeam seama că n-aveam nimic de sperat din judecata unui om care făcea confuzie între șovinism și discriminare rasială, mă agățai totuși de acea luminiță de o clipă care lucise în privirea sa înecată în întunericul furiei și prinsei curaj să-l înfrunt și să mă salvez. "..de-aia ne-a trimis aici partidul și poporul, să apărăm cuceririle politice ale clasei muncitoare, încheie el izbind cu pumnul în birou... intelectuali, oameni cu carte, uneltesc să se întoarcă vremurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doi ani a fost cumpărătorul foarte tăcut, nu prea bogat, dar perseverent al acestor obiecte de valoare pe care le-a achiziționat treptat... Un om influent, prieten cu regele Greciei (el însuși victima, la un moment dat, a cupidității soției, prinsă că făcea trafic de valută, a scăpat datorită hazardului, tocmai atunci regele Greciei făcea o vizită în România și a vrut să-l vadă pe marele compozitor și pe simpatica lui soție; "simpatica" însă era la beci, bineînțeles că a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
învinsă." "O să mori, zisei eu atunci, fără să afli vreodată cate e salvarea celor învinși." "Bine, zise, nu vreau să mor până nu aflu care ar fi rodul reflexiilor tare adânci din închisoare." Se posomorâse. Se uita într-o parte, prinsă parcă brusc de acea catalepsie psihică a ei din care nu știam niciodată cum s-o scot altfel, decât prin mijloace violente și sincere. "Salvarea celor învinși, zisei: nici o speranță! Și continuai violent, în timp ce umpleam iarăși paharul. Și acolo pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la toate difuzoarele încastrate în tavan și un potop artificial se abătu peste dulapuri și sol. Simultan, o sirenă prinse a urla. În centrul de exploatare, Hicks tresări auzind alarma. Privirea i se desprinse de consolă zburând spre ecranul ordinatorului central. O mică zonă a planului acestui etaj pâlpâia. Caporalul se ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bine; trebuia să-i mai tai din elan. „Ăla din ’40 a fost mai rău. A căzut «Carlton»-ul ca un tort Doboș: un etaj peste altul, felie peste felie. Jos, la subsol, cică erau apartamente și-au rămas nu știu câți prinși acolo, printre dărâmături.“ „Fără aer?“, m-a întrebat Maria. Își mai revenise. „Cu aer. Nu asta a fost problema. S-au spart țevile și subsolul s-a inundat: înotau ca șobolanii, cu capul lipit de tavan.“ „Și n-a intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-aminteam. Când stai în București și ieși în fiecare zi pe străzi, nu-ți arde să ridici capul mai sus de garduri. „Un cavaler medieval...“, ne-a explicat Maria, „O armură metalică enormă, înaltă de vreo doi metri cincizeci, prinsă tocmai în vârful acoperișului, în unghi. Mai e una pe strada Episcop Radu, la numărul 29, între Obor și Moșilor. Acolo, casa are doar două etaje, iar armura e fixată pe unul din coșuri. Cavalerul ține un buzdugan în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]