1,469 matches
-
odihnește; oră; la ore; pace; parc; în pat; pe pat; pe; piatră; piață; picioare; pierd timpul; pierde; pierdere de timp; pîndă; la pîndă; plăcut; plănui; a pleca; pleca; poartă; pod; podea; poet; poiană; a poposi; poposi; poposit; povestea; prispa; pe prispă; a privi; rămîne; reședință; larînd; rotile; rural; sat; saună; scaunul; sectă; serviciu; sfert; somn; pespate; spate; spunînd; a sta la sfat; a sta timpul în loc; stabilitate; stagna; stai; static; statornic; statornicie; staționa; stau; stă degeaba; stopare; suspans; șa; șa (cal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gard; glie; gratii; gravă; grea; greu; igrasie; implicare; important; indiferență; un început; începuturi; închegat; a întemeia; înțelegere; lemn; lipsă de încredere; lucru; lung; lungă; materie; mormînt; muncă; neclar; nord; nu; oaspete; oportunitate; optimist; pasăre; pămînt; perete; piatra; pietre; podea; prag; prispă; rădăcină fixă; răzbunare; reușită; robust; sat; sănătate; scîndură; siguranță; de sine stătător; slabă; social; sprijin; stabil; start; statornicie; stîlp; structură; sudare; supărare; tactică; teamă; temeinic; temelie; termină; topor; tot întreg; tradiții; trăinicie; se ține; urîțenie; valoare; vatră; veșnică; victorie; vîrf
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iarnă; început; jăratic; lăcaș; liniște; locul natal; lungă; mălai; mama; mătură; mea; a mea; mediu rural; melancolie; meleag; mică; minunată; miros; Moldova; neprețuită; cu noroc; oală; paie; părinte; Patria; pază; pe; peisaj; pierdere; pîine pe vatră; poiene; povești; prag; pridvor; prispă; proprietate; răgaz; rural; la sat; săteni; satul meu; scaun; scumpă; soba bunicii; soldat; soră; soțului; speriat; străbună; strămoș; strămoșesc; șatră; tată; temelie; tradiții; turtă; țărănesc; unire; urîtă; vacanță; vătrai; de zahăr (1); 807/160/53/117/4 văduvă: singură (172
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
clipă că te voi împușca, numai timpul când o voi face nu-l știam. Probabil, după ce aș fi aflat unde îmi este familia. Si s-a mai întâmplat ceva ce n-aș fi bănuit...Pentru prima dată, de când urcase pe prispă, se opri din rumegat și își agăță privirea de fața celuilalt. Omul din Podul Rugilor continuă să-l privească în ochi: - Apropierea de numai câteva zeci de metri. Îți simțeam și spaima, și suferința, și umilința, și pragul nebuniei, de
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
de patru metri pe doi metri, iar deasupra, în tavan, un ochi mic, din geam mat, singurul loc pe unde ar putea intra lumina. Ușa din metal era deschisă; respiră adânc și mai privi o dată în jur: o clădire cu prispă largă, ca un conac vechi, se ridica din partea de unde răsărise soarele, apoi, spre apus, aproape de pădure, un grajd lung cu fânar deasupra /.../ Privea cu nesaț ritualul dimineții și o clipă fu de ajuns pentru a recunoaște că era primul răsărit
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
de-acum liniștit, îi spuse călăului că poate continua execuția. Florile exilate Frigul era atît de cumplit, încît o netrebnică de slugă îngheță și deveni statuie, în grădina papagalilor. Fu găsită dimineața, tocmai se întinsese după o cană lăsată pe prispă, dar nu mai izbutise să se îndrepte, încremenise, pur și simplu, în mișcare. Trăsăturile ei exprimau o mirare indignată, aidoma celui ce se scandalizează că i se poate întîmpla o asemenea neobrăzare. Priveliștea slugii încremenite o mai înveseli puțin pe
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
cosmos) și valuri (pământ), ocean (concret) și patimi (abstract), mare (concret) și suferinți (abstract), în altă parte "scânteie de ninsoare", "râuri de scântei" (Călin Nebunul), apă și foc, "bulgări de lumină" (Crăiasa din povești), deci consistență, opacitate și inconsistență, transluciditate, "prispa (cea) de brazde" (Dorința), prispa (neted, suprafață plană) și brazdele (denivelat, accidentat) având ambele sensuri figurate și nu proprii, "lac de visuri" (Mureșanu, 1876), concret și abstract, "un caos de lumină" (La mormântul lui Neamțu), non-organizare - organizare, "fluviul/ De foc
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
concret) și patimi (abstract), mare (concret) și suferinți (abstract), în altă parte "scânteie de ninsoare", "râuri de scântei" (Călin Nebunul), apă și foc, "bulgări de lumină" (Crăiasa din povești), deci consistență, opacitate și inconsistență, transluciditate, "prispa (cea) de brazde" (Dorința), prispa (neted, suprafață plană) și brazdele (denivelat, accidentat) având ambele sensuri figurate și nu proprii, "lac de visuri" (Mureșanu, 1876), concret și abstract, "un caos de lumină" (La mormântul lui Neamțu), non-organizare - organizare, "fluviul/ De foc al gândurilor mele mari" (Odin
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
01.2000); "sfîrșitul lui nea Gheorghe din parlament și revenirea la coada vacii și la furat din grădina IAS" (listă de discuții, 25.07.2000); "Primarul țăranului oltean este acela care șade seara cu orișicine la un rachiu mic pe prispă, ori la crîșmă, care mănîncă fasole din aceeași strachină cu nea Gheorghe de pe uliță " (Adevărul, 5.06. 2000). Personajul e "omul de pe stradă" ("încerc să mi-l imaginez pe nea Gheorghe cu sacoșa bălăngănindu-se pe lîngă coapsa dreaptă, mergînd
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
despre sine o face fără inhibiții: „Uită-te, domnule Nelu, cine eram, zise/ Iancu Arsene, dându-mi binoclul/ Înapoi: scrutase peste arbori și pe dealuri/ Drumul spre Monteoru; ca un astrolog/ Apropiind și depărtând lumea de sine;// Într-adevăr, pe prispa lungă, de sub terasele/ Cu viile țăranilor, nobile, coloană de căruțe/ Mii și mii, una dintr-alta ieșind -/ Și cu toate; le trăgea un cal murg:/ Cea din fruntea șiragului era aievea/ Cele din ea se-ntrevedeau ca-ntr-o negură
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Secuiesc, în județul Harghita. Romanciera, traducătoarea și ziarista Maria Pongrácz-Popescu a absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, este doctor în istoria presei, autoare a volumelor intitulate „Adio insule”, apărută la Editura „Facla”, „Sub poalele Parnasului” (Facla), „Pe prispa zăpezilor” (Facla), „Umbra sfărâmată” (Kriterion), „Săliștencele” (Facla), „Cadențe timișorene” (Excelsior), antologia „Crinul, cofetărie pentru doamne. Prozatoare timișorene contemporane” (Eubeea) și „Amiază cu flori” (Facla). Recent i-a apărut romanul „Portret cu fluturi”. Scriitoarea a mai colaborat la antologii din Ungaria
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
frânce, al sexului homosexualilor pasivi 8). Neavenită, așadar, învinuirea de, pare-se, inconsistență, anemie și deficit caracterial (sau volitiv) adusă personajelor de față, cât timp nu sunt, acestea toate, decât niște miraze/miraje mateine. Suflete, cum spune Pașadia, "ațipind pe prispa sălașurilor Morții" sau - de ce nu? - "de închiriat", cum locuiesc (și nu numai Pantazi, în scurtă trecere prin capitală) cu chirie: într-un sordid, ca Arnotenii, sau într-un, precum primii doi, cvasi-princiar provizorat; având, mai toți, vocația distrugerii de sine
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
așa ceva? Scandal în familie. Maică-mea umbla prin cameră și vocifera, înaltă, cu părul bogat căzînd în valuri castanii pe umerii rotunzi sub materialul ieftin al rochiei. La fund, îmbrăcămintea ei se plia dulce pe șanțulețul dintre fesele evidente ("cu prispă", cum se spune la țară), intra chiar între ele, obligînd-o să se oprească și să-și potrivească poalele, puțin rușinată. Taică-meu o alinta "Lizanka, hai, Lizanka!" și-o tachina că are nume de iapă! Nu mai țin minte cum
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
de ani mâncăm, dormim, ne jucăm și ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca sclavii în soare ca să ne întreținem familiile. După care ne maimuțărim timp 10 ani ca să ne bucurăm nepoții. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea. Culmea politicii: să ari Calea Victoriei cu boii din Guvern! Culmea norocului: să te calce ambulanța! Citește și:
BANCUL ZILEI: De ce a făcut Dumnezeu diferenţă între om şi câine () [Corola-journal/Journalistic/68339_a_69664]
-
budhistă, primit fără a fi întrebat de religie, naționalitate și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și recunoștință. Uimitor că, aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită personală. Își
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
de Philippide, poemul Călătorie și popas, capătă valoare testamentară - căci „vrednicul Evandru“, strămoșul nostru al tuturor, trimite din depărtări o încurajare românilor, asigurîndu-i de solidaritatea culturii latine cu poporul de la Dunăre: El mă luă de braț, domol mă duse/ Pe prispa cu perdele de iederă și-mi spuse:/ „Știam că, hoinărind din vers în vers,/ Ai să sosești la mine din vremea ta tîrzie./ Nu cred că ești prea ostenit de mers,/ Că drumul l-ai făcut prin poezie./ Poți să
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
orb și infinit în grota timpului m-am definit sunt doar o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
rămîne evident: în mintea autorului, Valahia nu era cu nimic inferioară marilor monarhii apusene din perioada medievală. Iar cînd dă indicații concrete în legătură cu decorul piesei, dramaturgul sugerează somptuozitatea, strălucirea palațiană, ambianța princiară: „Actul al Il-lea: În fund, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate. În scenă, două jețuri mari și bogate [...]. Pe pereți, panoplii de arme, pe lespezi covoare." „Actul al
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
și răcoarea și răceala elvețiană izbucnește risipa de lumină și albastrul generos al Italiei. Suntem pe Lago Maggiore. Streza. Slavă Domnului, primul om bătrân pe care-l văd într-o gară nefăcând nimic. Stând. Ca pe la noi. "Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Numără florile care cad legănate de o adiere ușoară și căldicică...". Alte culori, altă vegetație. Ajunge! E prea frumos. Am obosit! Domodossola, priveliștea e parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
până să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
afară și reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va veni s-o ceară. Fluieră a pagubă și
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]