KorAP: Find »[drukola/base=privatizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...1657 >

41,414 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

non management public", sau "management cu stimulente de piață". Cu toate acestea, un anumit grad de ineficiență rămîne una din trăsăturile standard ale administrației guvernamentale. În economiile aflate în tranziție, există solicitări (necesități) suplimentare pentru intervenții guvernamentale, printre care: organizarea privatizării; pregătirea-adaptarea-revizuirea noului sistem legislativ; educația, formarea unor noi mentalități; controlul (parțial și tranzitoriu) al prețurilor; furnizarea unei cantități mai mari de servicii publice decît standardele occidentale; acordarea de subvenții pentru restructurare, inclusiv sectorului privat ș.a. În timpul procesului de tranziție, o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
imposibil de finanțat neinflaționist. În asemenea situații, cu asistența organismelor monetar-financiare internaționale, țările respective au început să-și pună problema ajustărilor structurale necesare și a introducerii unor criterii de performanță superioare pentru întreprinderile de utilități publice, a restructurării și chiar privatizării acestora. Astfel, întreprinderile publice au intrat într-o nouă epocă, marcată de viziunea neoliberală, dominantă în parte și astăzi, inclusiv în ma-joritatea țărilor foste comuniste, unde procesul dezetatizării și dere-glementării este însă mult mai lent, datorită inerției, remanenței mentalităților specifice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
au fost cele constatate în Statele Unite sau în Rusia în perioadele de prohibiție. Piața neagră va prinde avînt, îmbogățindu-I pe infractori, iar un alcool de proastă calitate va fi pus în circulație, degradînd sănătatea consumatorilor. 2.4. Demonopolizarea și privatizarea întreprinderilor publice În deceniul opt al secolului trecut s-a produs o schimbare de paradigmă în economia mondială. Politicile monetariste și financiare riguroase au luat locul celor voluntariste, etatiste. Lipsa de motivație, lipsa de inovație, productivitatea scăzută, calitatea precară etc.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
obiective similare cu întreprinderile private. Mai mult, s-au adoptat soluții mai radicale constînd din transferul activelor, infrastructurii și exploatării întreprinderilor publice către sectorul privat. Prețul, calitatea, concurența au venit să înlocuiască arbitrariul politic, birocrația și monopolul. Așa a început privatizarea serviciilor publice. Există puține servicii publice pure, care nu pot fi produse decît în întreprinderi publice. Pentru celelalte, s-a convenit că sectorul privat poate fi un cadru mai eficient. După decenii de experiență, între-prinderile publice au făcut demonstrația unor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
începutul ani-lor '80 și în baza efectului de demonstrație al acestuia s-a trecut, în pes-te 100 de țări, la ceea ce unii au numit "demantelarea sectorului public". FMI-ul și Banca Mondială supervizau procesul. Dar, în pofida numărului mare de privatizări și al amplorii valorii activelor privatizate, Statul a rămas încă masiv implicat în economie, în multe țări ale lumii. Multe au aplicat o politică de tip "stop and go", nerenunțînd cu adevărat, nici măcar temporar, la controlul administrativ asupra economiei, mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste, unde încă predomină o mentalitate etatistă amăgitoare, dar pronunțată, pătrunsă pînă foarte adînc în subconștientul colectiv. La fel de periculos, dacă nu chiar mai mult, este monopolul privat în domeniu. Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt, de multe ori, privatizarea serviciilor publice nu înseamnă altceva decît transferarea lor în mîinile unor grupuri de interese care controlează autoritatea publică. Privatizarea poate fi un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pătrunsă pînă foarte adînc în subconștientul colectiv. La fel de periculos, dacă nu chiar mai mult, este monopolul privat în domeniu. Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt, de multe ori, privatizarea serviciilor publice nu înseamnă altceva decît transferarea lor în mîinile unor grupuri de interese care controlează autoritatea publică. Privatizarea poate fi un succes dacă se renunță la controlul prețurilor și se clarifică regimul de furnizare a serviciilor și cel de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt, de multe ori, privatizarea serviciilor publice nu înseamnă altceva decît transferarea lor în mîinile unor grupuri de interese care controlează autoritatea publică. Privatizarea poate fi un succes dacă se renunță la controlul prețurilor și se clarifică regimul de furnizare a serviciilor și cel de finanțare. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, și în plus capitalul este insuficient, iar instituțiile și piețele financiare sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
un succes dacă se renunță la controlul prețurilor și se clarifică regimul de furnizare a serviciilor și cel de finanțare. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, și în plus capitalul este insuficient, iar instituțiile și piețele financiare sunt puțin dezvoltate, privatizarea va eșua. Dar privatizarea nu este un scop în sine. Importantă cu adevărat este crearea unui mediu concurențial pentru producția și distribuția de servicii publice. Sectorul public poate fi menținut în grija Statului, cumulat cu crearea cadrului legal și organizațional

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
renunță la controlul prețurilor și se clarifică regimul de furnizare a serviciilor și cel de finanțare. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, și în plus capitalul este insuficient, iar instituțiile și piețele financiare sunt puțin dezvoltate, privatizarea va eșua. Dar privatizarea nu este un scop în sine. Importantă cu adevărat este crearea unui mediu concurențial pentru producția și distribuția de servicii publice. Sectorul public poate fi menținut în grija Statului, cumulat cu crearea cadrului legal și organizațional necesar pentru furnizarea competitivă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
avantajelor sociale dobîndite. Există o expresie ce poate fi magică, în măsura în care exprimă o realitate: parteneriatul social. Dacă este unul veritabil și funcțional, se va găsi formu-la optimă necesară atingerii obiectivelor stabilite, atît economice cît și sociale. Pentru țările în tranziție, privatizarea serviciilor publice este de mare actualitate și prezintă o miză majoră a reușitei întregului program de reformă. Dificultățile sunt mult mai mari decît în țările dezvoltate da-torită piețelor incomplete și nonconcurențiale, rigide, culturii antreprenoriale subdezvoltate, remanenței mentalităților, cadrului legislativ precar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de reformă. Dificultățile sunt mult mai mari decît în țările dezvoltate da-torită piețelor incomplete și nonconcurențiale, rigide, culturii antreprenoriale subdezvoltate, remanenței mentalităților, cadrului legislativ precar, managementului deficitar, instituțiilor viciate, lipsei de voință politică etc. Am mai spus-o și accentuăm: privatizarea nu este un obiectiv în sine. Ea poate fi dezirabilă în măsura în care conduce la rezultate superioare, vizibile într-o reechilibrare a bugetului de stat, reducerea poverii fiscale, creștere economică, eficiență și calitate mai bune. Contează, desigur, și calitatea investițiilor, receptivitatea acestora

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bursieră, sistem de asigurări, sistem informațional competitiv etc. Contează mai apoi nivelul cererii, suportabilitatea prețurilor, garantarea proprietății și multe altele. Pe baza acestor elemente, în literatura de specialitate se apreciază, și practica o confirmă, că este relativ ușoară și recomandabilă privatizarea următoarelor activități, sau utilități publice: salubritatea, telecomunicațiile, electricitatea și transportul urban de călători, cu priorități diferite de la țară la țară, desigur. Iată prezentate în tabelul de mai jos mai multe metode pentru deconstrucția monopolului de stat: Tipul de întreprindere Forma

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
elemente privind termenele, regimul plătitor, evaluarea rezultatelor, controlul ș.a. Franșiza este o metodă, utilizată intens în salubritate și transport, ce poate conduce la o mai bună calitate și la diversificarea gamei serviciilor. Se folosește atunci cînd lipsa capitalului nu permite privatizarea veritabilă și contribuie la crearea mediului concurențial. Poate fi combinată cu vînzarea de active sau închirierea. Firmele mixte pot fi constituite pe structura întreprinderilor publi-ce existente sau pot fi create entități noi. Se realizează prin asociere în participațiune sau vînzarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
aceștia vin cu aport de capital financiar și tehnologic, ca și cu know-how-ul necesar. Formula permite asocierea lesnicioasă a partenerilor și este utilizată frecvent. Pe lîngă parteneriat, o altă metodă de deschidere a sectorului public către economia privată o constituie privatizarea managementului. Este un prim pas spre privatizarea totală, poate fi utilizat și experimental, în special acolo unde există criză de capital, de investiții, cum sunt țările foste comuniste și unde se dorește introducerea principiilor private de management pentru o gestiune

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și tehnologic, ca și cu know-how-ul necesar. Formula permite asocierea lesnicioasă a partenerilor și este utilizată frecvent. Pe lîngă parteneriat, o altă metodă de deschidere a sectorului public către economia privată o constituie privatizarea managementului. Este un prim pas spre privatizarea totală, poate fi utilizat și experimental, în special acolo unde există criză de capital, de investiții, cum sunt țările foste comuniste și unde se dorește introducerea principiilor private de management pentru o gestiune mai eficientă. Este o metodă mai puțin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fi obținute. Avantajele rezidă într-o presiune mai mică asupra bugetului, ameliorarea raportului preț/calitate, o productivitate și o rentabilitate sporite. Dezavantajul ar consta în faptul că astfel se poate perpetua comportamentul monopolist al furnizorului și riscul de corupție implicat. Privatizarea nu trebuie, pe cît posibil, să conducă la înlocuirea monopolului de stat cu unul particular, care se poate dovedi, de multe ori, un rău mai mare. O metodă mai radicală o constituie privatizarea totală. În condiții normale, este metoda care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
al furnizorului și riscul de corupție implicat. Privatizarea nu trebuie, pe cît posibil, să conducă la înlocuirea monopolului de stat cu unul particular, care se poate dovedi, de multe ori, un rău mai mare. O metodă mai radicală o constituie privatizarea totală. În condiții normale, este metoda care a demonstrat cele mai bune rezultate eco-nomice și cea mai eficientă alocare a resurselor. "Acolo unde progra-mele de privatizare a întreprinderilor de bunuri și servicii publice au de-marat rapid și s-au implementat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dovedi, de multe ori, un rău mai mare. O metodă mai radicală o constituie privatizarea totală. În condiții normale, este metoda care a demonstrat cele mai bune rezultate eco-nomice și cea mai eficientă alocare a resurselor. "Acolo unde progra-mele de privatizare a întreprinderilor de bunuri și servicii publice au de-marat rapid și s-au implementat într-o manieră coerentă și concertat cu reforma sistemului financiar, liberalizarea prețurilor și a comerțului exterior, rezultatele obținute au fost cert pozitive."23 O privatizare reușită

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de privatizare a întreprinderilor de bunuri și servicii publice au de-marat rapid și s-au implementat într-o manieră coerentă și concertat cu reforma sistemului financiar, liberalizarea prețurilor și a comerțului exterior, rezultatele obținute au fost cert pozitive."23 O privatizare reușită conduce la reducerea costurilor, a cheltuielilor bugetare, deci la o echilibrare a bugetelor publice, inducerea unui comportament economic, în general, dar diferit în funcție de context, de conjunctură. Din toate punctele de vedere, avantajele sunt mai mari în țările în curs

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a bugetelor publice, inducerea unui comportament economic, în general, dar diferit în funcție de context, de conjunctură. Din toate punctele de vedere, avantajele sunt mai mari în țările în curs de dezvoltare. În practica comprimării sectorului public, cele mai utilizate meto-de de privatizare sunt: 1) vînzarea de active; 2) emisiunea de acțiuni; 3) emisiunea de obligațiuni și 4) oferta publică de vînzare. Vînzarea de active se poate face în baza unei licitații, sau a negocierii directe. Activele pot fi acordate (vîndute, dar pot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
corectă a prețului este foarte importantă. Pentru aceasta, întreprinderea trebuie să facă obiectul unei evaluări nu numai contabile, ci de piață, cu ajutorul unor experți-evaluatori specializați. Un avantaj al metodei îl constituie rapiditatea procedurilor, cu condiția existenței unei piețe funcționale. Dacă privatizarea se vădește a fi cea mai eficientă metodă, ea este totodată și cea mai dificilă. În primul rînd, trebuie ca decidenții politici să o prefere, renunțînd astfel la o sumă de privilegii, lucru mai greu realizabil. Apoi este necesară o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
materiale, financiare, capitalul tehnologic și managerial ș.a.) mai puțin importante, poziția geostrategică, calitatea scăzută a mediului de afaceri zonal, la care se pot adăuga: lipsa unui sistem inteligent de facilități (fiscale, bancare, vamale etc.), ponderea ridicată a sectorului public (despre privatizarea serviciilor publice abia dacă se mai discută pe la mese rotunde), slaba susținere a IMM-urilor, deprofesionalizarea și politizarea structurilor economice, criza managerială, lipsa unor mecanisme funcționale în administrație, Camere de Comerț ș.a. Nu există la nivelul administrației locale, în plan

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
deprimate, practicarea de stimulente fiscale selective și tranzitorii pentru ameliorarea performanțelor acestor zone, asistență selectivă pentru dezvoltare din partea Vestului, înființarea și acordarea de împuterniciri speciale agențiilor de dezvoltare regională, formarea unei culturi antreprenoriale autentice, valorificarea capitalului uman existent, dereglementarea și privatizarea etc. Granturi de capital, exonerarea de impozite "centrale", facilitățile acordate firmelor mari pentru localizarea în zonele paupere, dotarea cu capital inițial a viitoarelor agenții de dezvoltare regională și garantarea de către acestea a creditelor, politicile comerciale diferențiate, politicile monetare suple care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Statele Unite, inspirate de teoreticienii econo-miei ofertei (supply side economics), au considerat necesară o reducere a intervențiilor Statului și o reîntoarcere generală la mecanismele de piață. Din această perspectivă, un vast program de reducere a cheltuielilor publice și a impozitelor, de privatizare a întreprinderilor și a serviciilor publice și, în fine, un vast program de dereglementări au fost puse în operă. Acestor măsuri privind intervențiile Statului le-a fost adăugată o politică de flexibilizare a pieței muncii. Potrivit teoreticienilor economiei ofertei, cum

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]