3,106 matches
-
Heinich, 2001; Péquignot, 1993, despre evoluția istorică a sociologiei artei). Capitolul 2 Calificarea "culturală" Am arătat, până aici, că exista o pluralitate de căi de acces spre tema culturală: filozofia germană, care insistă pe aspectul său ideal; antropologia anglo-saxonă, care privilegiază abordarea descriptivă a elementelor materiale și simbolice; sociologia, în formare, care analizează tipurile de relații cu societatea. Dar aceste tradiții rămân încă prizonierele unei prejudecăți substanțialiste. Astăzi, contextul intelectual este complet schimbat: ne întrebăm prin ce proces anumite bunuri sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de o opoziție. Într-adevăr, Garfinkel s-a făcut cunoscut prin ruptura radicală de "obiectivismul" lui Durkheim chiar dacă poziția acestuia din urmă s-a modificat după 1895, și mai ales din 1912, sau prin "holismul" său, care-l îndemna să privilegieze mai degrabă instituțiile decât intențiile și interacțiunile actorilor. În ceea ce-l privește pe Garfinkel, el contestă (1967) existența faptelor sociale, a normelor preexistente care ni se impun din exterior. El preferă să insiste pe caracterul "construit" și "dinamic" al oricărei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a "probei", Latour (2001, pp. 241-243) scrie: Totul este probă [...]. Nu există altceva decât probe de tărie sau de slăbiciune [...]. Pentru a defini lucrurile, trebuie probe. Este real ceea ce rezistă la probă". Se pot diferenția două abordări ale probelor: una privilegiază observația a ceea ce este mobilizat de ele: colective, rațiuni, valori, procedee, corpuri. Este optica urmată aici; cealaltă încearcă să arate jocul parametrilor care le definesc: timpul (frecvența lor), spațiul (localizarea), numărul (mărimea și densitatea colectivelor) și forma (deschisă sau închisă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Heinich (1998c) în legătură cu artiștii contemporani. Aceștia își fac un titlu de onoare din a bulversa cadrele mentale și cognitive, convențiile în vigoare. Dar această constatare a cadrelor cognitive stă și la originea unui important curent din sociologia artei, care a privilegiat întotdeauna operele în raport cu determinismele sociale. Autori ca Francastel, Duvignaud sau Adorno atribuie operelor o forță care acționează asupra reprezentărilor noastre mentale și a modurilor de a vedea lumea. Funcționarea efectelor "culturalului" Dincolo de această dimensiune descriptivă, care constituie în sine o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
le prezentăm pe scurt. Statistica publică INSEE Optica INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) poate fi considerată dublă: economistă, când acest institut asimilează practicile cheltuielilor; antropologică, atunci când face anchete privind timpul liber sau sociabilitatea. • Practici = cheltuieli Abordarea statistică privilegiază dimensiunea comercială, alegând să traducă un maximum de practici în limbajul schimbului monetar. INSEE adoptă așadar un anumit punct de vedere asupra unui fenomen la apariția căruia a contribuit. Este cu atât mai important cu cât "practicile culturale" nu sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
multe de spus și despre clivajul public/privat, asociat unor veritabile universuri culturale autonome (cf. François de Singly și Claude Thélot, Gens du public et gens du privé, Dunod, Paris, 1989). • Venitul Timpul liber și nivelul veniturilor sunt doi factori privilegiați de abordarea economistă (și de INSEE). Sunt în măsură să explice condițiile de posibilitate a acțiunilor individuale (Herpin, 2001). Este necesar să distingem două abordări. Prima se referă la un nivel absolut al cheltuielilor consacrate culturii. Este clar, în acest
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
intensă, ceea ce Halbwachs numește "focar" (cf. Christian Baudelot și Roger Establet, Maurice Halbwachs. Consommation et société, PUF, Paris, 1994). Consumul muncitorilor exprimă în același timp controlul materiei asupra existenței lor și nevoia lor de a compensa îndepărtarea de focar. Ei privilegiază un consum care va susține o sociabilitate puternică: printr-o "cultură de stradă", frecventarea cafenelelor, în detrimentul investițiilor pentru locuință, pe care le asimilează unei izolări în sfera privată; prin importanța cheltuielilor destinate consumului alimentar, pentru a favoriza efectele sociale ale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se concentrează pe câteva titluri: din 380 de lungmetraje proiectate în Franța în 1994, 30 de filme au adunat jumătate din spectatori (Benhamou, 1994, p. 66, și 2002); editarea dezvoltă o economie bazată pe best-seller, multiplică lucrările la comandă și privilegiază imaginile în raport cu textele (Benhamou, 1996; Farchy, 1999). Birocratizarea Rutinizarea prin politică va fi expusă mai detaliat în capitolul următor. Putem să evocăm de pe acum formele ei când acestea se aplică artiștilor și profesioniștilor culturali: Menger a insistat în mod deosebit
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
școlar se consideră o lume autonomă devotată cultului savanților, artiștilor, producătorilor "geniali", operelor universale. Această sociologie a cunoașterii este deci inseparabilă de o sociologie a recunoașterii și a necunoașterii (Bourdieu, 1987, p. 35). Autonomia câmpului În câteva locuri rare și privilegiate din opera sa, Bourdieu face o punte între cele două faze ale cercetării sale. De exemplu: Nimic nu seamănă mai mult cu luptele de onoare între kabili decât luptele intelectuale" (1994, p. 200). Sau: "Comerțul de artă pură aparține clasei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o consideră justă și mobilizează colectivele care contribuie la elaborarea definițiilor. În lumile artei și culturii, "universuri parabolice" prin excelență (Berger și Lukmann, 1996), aceste abordări sunt deosebit de eficace, deoarece problema definirii ocupă un loc central: bunurile culturale sunt suporturi privilegiate pentru interpretări. Importanța profesioniștilor esteticii și ai judecății caracterizează, fără îndoială, lumile artei și culturii. Acești agenți specializați oferă acces la etichetă și la avantajele care decurg de aici. Becker trimite la filozofii Arthur Danto și Georges Dickie ("Definir l
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cetate. Diferențe metodologice Paradigma pieței utilizează convorbiri, modele (de raționalitate, ale întreprinzătorului) și statistici naționale; cea a câmpului utilizează, de asemenea, statistici și chestionare, recurgând într-o mai mică măsură la observație și convorbiri. Metoda este ipotetico-deductivă. Cea a lumilor privilegiază tehnica observației (interacțiuni față în față) și își fondează raționamentul pe inducție. Atitudini epistemologice Aceste metode au o legătură directă cu trei atitudini epistemologice diferite: în domeniul pieței, modelele fac apel la o formalizare și la o abstractizare care nu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
studiază mecanismele muzeale: modul de selecție și expunere ale obiectelor, raportarea la public... Nominalism: doctrină filozofică apărută în Evul Mediu (la franciscanul William Ockham, pentru care Dumnezeu nu poate fi cunoscut). Neagă orice realitate obiectivă conceptelor generale asimilate semnelor, "cuvintelor". Privilegiază realitatea concretă, singulară și individuală (ceea ce se prezintă în fața propriei noastre experiențe). Obiectivism: cum scria Durkheim în 1895, este vorba de a considera faptele sociale ca pe niște "lucruri", la fel ca științele naturii. Într-un mod radical (subliniat de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apoi prin arendarea, afară de Făgăraș, care a mai căpătat element străin din alte comitate, toate s-au desființat și răsfirat prin alte comitate. Întreaga Transilvanie a fost rău împărțită în trecut, pentru că era fătul celor 3 națiuni și 4 religiuni privilegiate de nainte de 1848 și era și teritorialmente împărțită Transilvania conform interesului național al maghiarilor, sașilor și secuilor; dar totuși rămăsese ici colea câte un petec care încă pe atunci era grăniceresc și după desființarea graniței devenise aceea ce era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și nu pe privilegiu. 3) N-am susținut că e rău sistemul nostru constituțional, care dă drept la alegeri, înlesnind scribilor a ajunge la afacerile statului, ci am arătat numai că acest sistem e lărgirea vechielor privilegii asupra progeniturei claselor privilegiate din trecut și că nu corăspunde cu clase economice pozitive, care să găsească în el mijlocul de a-și reprezenta interesele lor în stat. 4) Despre influența austriacă am vorbit atât istoricește (rolul lui Mihai Viteazul în vremea războiului de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dimensiunea efectului (effect size) pentru a-i evalua eficacitatea. Reiese din analiza sa că programele cele mai pertinente sunt cele care combină acțiunile axate pe riscurile individuale cu factorii de mediu. Recomandarea de a face din școală unul dintre ecosistemele privilegiate pentru a preveni procesul violenței este una importantă. O împărtășesc pe deplin. Este vorba de prevenirea violenței prin școală și în școală. Aceasta se înscrie cu ușurință în paradigma prevenirii primare, seundare și terțiare prezentate în carte. Textul acesta îi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acestui fenomen pentru a-și asigura perenitatea creditelor, ci măsuri diferite, răspunzându-și și criticându-se între ele. Capitolul de față a încercat pe larg să arate că există alte mijloace de producere a acestor cunoștințe. Printre aceste mijloace, am privilegiat ancheta de victimizare și am dat diverse exemple în acest sens, fără a ascunde uneori divergențele. Totuși ancheta de victimizare nu este singura: anchetele de diagnosticare a comportamentelor riscante sau de delincvență autodeclarată în mediul școlar se învecinează cu anchetele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și de victime, iar victimizările sunt mai violente. Desigur, anchetele de delincvență autodeclarată arată că delincvenții pot fi numeroși și în medii favorizate, dar nu vom confunda aici violența cu delincvența. Totuși cercetătorul francez Sebastian Roché, prea puțin înclinat să privilegieze cauzele socio-economice, arată într-un studiu recent că delincvența tinerilor din cartierele dificile se distinge în special prin faptul că este mai violentă (Roché, 2001). Unul dintre studiile noastre (Debarbieux et al., 2002) arată că numărul extorcatorilor variază în funcție de componența
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
recurentul discurs ministerial despre "restaurarea autorității"! Da, domnule ministru, o să "restaurăm autoritatea". À propos, cum facem asta? Credința în atotputernicia ministerială se transformă repede în scepticism. Acest lucru e cu atât mai adevărat într-o țară ca Franța, unde este privilegiată o logică a "planului național" împotriva violenței cu intenții foarte bune ce se transformă repede, pentru public, într-o impresie de incapacitate în locul unei logici de sprijinire a inițiativelor locale. 9. În legătură cu autoritatea, recursul la funcționarii autorității pentru a ajuta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o disciplină mai incapabilă ca niciodată să ofere o imagine coerentă asupra ei însăși și a obiectului său. Introducerile în disciplina relațiilor internaționale se prezintă de obicei fie sub forma tratatelor teoretice tradiționale, fie sub forma unor manuale cuprinzătoare. Primele privilegiază coerența în dauna bogăției conținutului, în timp ce ultimele cuprind imensa varietate a cercetărilor, însă cu prețul coeziunii. Ambele strategii au, fără îndoială, valoarea lor. Dar studiul meu încearcă să găsească o cale de a îmbina varietatea și coerența, axîndu-se pe evoluția
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economică mondială (1929-1933) a pus capăt sistemului monetar internațional al acelei vremi (eta-lonul-aur) și a dus la prăbușirea cooperării economice internaționale. În loc să fie un regim al comerțului liber, sistemul economic internațional se caracteriza prin: protecționism, adică o politică națională ce privilegia piețele și producătorii autohtoni; și prin mercantilism, adică o politică ce subordona economia scopurilor politicii externe a țării respective. Încercările individuale de a exporta problemele economice cu ajutorul politicilor de genul "aruncă în curtea vecinului" au dus la o continuă agravare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ultimă instanță de politicile externe, ci invers, interacțiunea tradițiilor din politica externă instituie raza de acțiune a opțiunilor raționale individuale. Acest argument, aparent banal, are o importanță capitală. Disciplina era conștientă de multă vreme de dificultatea îmbinării explicațiilor care privilegiau fie nivelul internațional, fie nivelul statal (Singer 1961). Ca un compromis practic, ea a efectuat adesea o diviziune a muncii în două etape, asemănătoare cu perspectiva modelelor complementare pe care am amintit-o mai sus: după o analiză a constrîngerilor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bipolară de sumă zero cu elemente de antagonism și cooperare, unde diplomația prevalează în fața relațiilor pur militare. Ea împărtășește de asemenea cu realismul toate capcanele privind definirea exactă a conceptelor de bază, dificultatea integrării factorilor transnaționali și o perspectivă care privilegiază tot mai mult status quo-ul, mai ales în cadrul sferelor proprii de influență. INTERLUDIU CRIZA REALISMULUI 7. Politica destinderii: Kissinger și limitele diplomației "concertului" După criza rachetelor din Cuba, guvernul sovietic și-a modificat politica anterioară de a încerca să concureze
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
observate în diferitele sisteme interne. El a propus o tipologie ușor impresionistă a liderilor din secolul al XX-lea. Elita americană a politicii externe reprezintă tipul birocratic-pragmatic de conducere. Recrutată în principal din avocatură și afaceri, această elită tinde să privilegieze deciziile ad hoc atunci cînd apar probleme și, în acest caz, nu mai rămîne prea mult loc pentru istorie: "Națiunile sînt tratate ca fenomene similare și acele state care prezintă probleme imediate asemănătoare sînt tratate în mod asemănător" (Kissinger 1969
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
direct al marilor puteri. Mișcările naționaliste și anticolonialiste nu mai pot fi contestate cu aceeași îndreptățire cu care le-a contestat Metternich. Forțele pieței, esențiale pentru contractele sociale de pretutindeni, se sustrag controlului statului. Prin urmare, o politică externă care privilegiază balanța principală militară a puterii ca mijloc de a impune sau a schimba cu adevărat ordinea (cu una legitimă) poate avea succes numai acolo unde această balanță are un control real asupra evenimentelor. Diplomația lui Metternich se orienta mai ales
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]