1,870 matches
-
a momentului celebrativ, din 10 mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109). Carol este acuzat chiar de manipulare simbolică, tărăgănând deliberat proclamarea independenței pentru a-și consolida legitimitatea, "legîndu-se în mod forțat actul de independență de începutul domniei lui Carol I". Stricând planurile regale, M. Kogălniceanu, în calitatea sa oficială de ministru de externe, a declarat "la 9 mai 1877 în fața Adunării
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Iar în privința Marii Uniri din 1918, același manual deviază dramatic de la prezentarea convențională a Reîntregirii Națiunii prin alipirea mădularelor românești la trupul Patriei-Mamă, sugerând tensiunile care au stat la baza formării României Mari: "deși armatele române intraseră în Basarabia înainte de proclamarea Unirii, iar în Transilvania imediat după aceea, liderii români au ținut să arate că Unirea nu a fost rezultatul unei cuceriri militare românești, ci al opțiunii populației din zonele respective" (Mitu et al., 1999, p. 84, subl. n.). Până acum
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de organizat la Universitate urmau a fi acțiunile ce vizau: 1. 60 de ani de la bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz: o sesiune de comunicări pe tema " Eroismul poporului român în lupta pentru apărarea țării"; 2. 30 de ani de la proclamarea Republicii: o sesiune de comunicări "De la Republica populară la Republica socialistă"; 3. 30 de ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție (1948): comunicări cu tema "Rolul industrializării în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate în România și trecerea la comunism"; 4
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
României cu Republica Populară Chineză și Relațiile României cu Republica Populară Democrată Coreeană. REPUBLICA DEMOCRATĂ VIETNAM. CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI Am publicat în "Revista de Studii Internaționale" rezumate ale tezei de doctorat, intitulate Momente ale mișcării de eliberare națională din Vietnam, până la proclamarea Republicii Democrate Vietnam (2.09.1945) și Unele aspecte ale luptei anticoloniale și de eliberare națională din Vietnam (1945-1972), precum și lucrarea Rolul partidelor politice în mișcarea de eliberare națională, iar teza de doctorat, intitulată File din istoria luptei anticoloniale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
feudalismului. Au fost apreciate, în avizul acordat, și evenimentele petrecute în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Vietnamul devenise o colonie a Japoniei și, în final, lupta de mare amploare din vara anului 1945, care a culminat cu proclamarea R.P.D. Vietnam. Au fost apreciate în aviz, de asemenea, trăsăturile esențiale ale poporului vietnamez: eroismul, tenacitatea și dragostea de libertate, precum și varietatea formelor de luptă împotriva trupelor atacatoare, venite din zone îndepărtate ale lumii. România a fost printre primele state
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
astfel o nouă eră în relațiile externe ale acestei țări. Acest proces a fost întrerupt, însă, de agresiunea japoneză împotriva Chinei, prin care se urmărea ocuparea unor teritorii chineze, sprijinirea unor mișcări separatiste, așa cum a fost, la 18 ianuarie 1932, proclamarea "independenței" Manciuriei și instalarea ultimului descendent al dinastiei Qing-Pyi ca regent al statului Manzhoucan. La 29 iunie 1920, Republica China a devenit membră a Ligii Națiunilor; în anul 1928 China a solicitat ajutorul forumului internațional în soluționarea pe cale pașnică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Populare Române a transmis, din însărcinarea guvernului său, o telegramă ministrului afacerilor externe al Guvernului Central Popular al Republicii Populare Chineze, Ciu En-Lai, în care se afirma că "Guvernul Republicii Populare Române și poporul român au luat cunoștință și salută proclamarea Republicii Populare Chineze și alegerea Guvernului Central Popular, având în frunte pe Mao Tze Dun"29. Guvernul Republicii Populare Române, studiind propunerile cuprinse în proclamația Guvernului Central Popular, la 1 octombrie, a hotărât stabilirea de legături diplomatice între Republica Populară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
colonie britanică, anul care a marcat apariția primelor grupe de luptători pentru independența Ceylonului; lupta pentru independență a fost lansată în anul 1930; în anul 1943 a fost creat Partidul Comunist din Ceylon; lupta a continuat și a culminat prin proclamarea independenței în luna februarie 1948, când a fost elaborat un program de reforme democratice. În primii ani care au urmat obținerii independenței, Ceylonul a fost condus de forțe de dreapta (Partidul Național Unit). Din 14 decembrie 1955, devine membru O.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
e.n. în Imperiul Roman și Bizantin; o dată cu cucerirea arabă, s-a accentuat decăderea orașului, mai ales în timpul stăpânirii otomane (sec. XVI-1918). Capitală a Emiratului Transiordaniei (din anul 1922), Amman a cunoscut o puternică afirmare economică și culturală, continuată și după proclamarea, în anul 1946, a independenței statului iordanian. Amman este centru cultural-științific: universitate, un institut tehnic, 4 societăți științifice, 3 mari biblioteci, 4 muzee și un mare amfiteatru din perioada romană, pe care l-am vizitat împreună cu ambasadorul I. Georgescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Fez, prin care era instituit protectoratul francez; regiunea Rif a fost ocupată de Spania, iar Tangerul a devenit oraș cu statut internațional. Populația marocană a opus o rezistență dârză stăpânirii coloniale, timp de două decenii, care s-a soldat cu proclamarea, la 19 septembrie 1921, a Republicii independente. Scurt istoric Istoria țării se întinde de peste 8000 de ani, din câte se cunoaște până acum, și a fost fondată de berberi, care sunt locuitorii originali. În antichitate, Marocul era populat de triburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Tanger la Teutan. România a trimis și Marocului, după cucerirea independenței sale de stat, o scrisoare prin care anunța importantul eveniment, la care sultanul Marocului Mulay Hassan și-a exprimat "speranța în statornicirea unor relații prietenești cu România și saluta proclamarea solemnă, în anul 1877, a independenței sale de stat"73. Printre românii care la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au vizitat Marocul, menționez pe Albert C. Ghica, care a ajuns până la mijlocul Munților Atlas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1896, teritoriul Voltei Superioare a devenit colonie franceză, fiind inclusă în Africa Occidentală Franceză în perioada 1904-1958. Avântul mișcării de eliberare națională de după cel de Al Doilea Război Mondial, crearea Partidului Uniunii Democratice din Volta Superioară (1947) au dus la proclamarea Voltei Superioare ca Republică autonomă în cadrul Comunității Franceze (1958), iar la 5 august 1960 ca stat independent. După proclamarea independenței, Volta Superioară a cunoscut 4 lovituri de stat, ultima în 1987. La 3 ianuarie 1966, puterea a fost preluată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de eliberare națională de după cel de Al Doilea Război Mondial, crearea Partidului Uniunii Democratice din Volta Superioară (1947) au dus la proclamarea Voltei Superioare ca Republică autonomă în cadrul Comunității Franceze (1958), iar la 5 august 1960 ca stat independent. După proclamarea independenței, Volta Superioară a cunoscut 4 lovituri de stat, ultima în 1987. La 3 ianuarie 1966, puterea a fost preluată de colonelul A. Sangoule Lamizana (președinte al statului din anul 1970 până la data de 15 octombrie 1987), când șef al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
misiuni speciale care să informeze pe șefii statelor vizitate despre independența de stat a României. Astfel, la 9 ianuarie 1879, pe stil vechi, Grigore Basarab Brânceanu a primit misiunea de a informa pe regii Suediei, Norvegiei, precum și regele Danemarcei despre proclamarea independenței de stat a României în anul 1877; din misiune a făcut parte și maiorul Bărcănescu, atașat al misiunii diplomatice române în Suedia, la data de 17 martie 1878. Vizita în România a prințului moștenitor al Suediei și Norvegiei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
diamante. Baza economiei Venezuelei o reprezintă industria auto și de componente. Telecomunicațiile și turismul au constituit 57% din P.I.B. în anul 2011. Relațiile româno-venezuelene În cadrul preocupărilor româno-venezuelene, aspirațiile de luptă pentru independență și suveranitate, deziderat major în istoria ambelor țări, proclamarea independenței de stat a României la 9 mai 1877, notificată la 28 aprilie 1880, președintelui Republicii Venezuela, Guzman Blanco, au avut un ecou favorabil în republica latino-americană Venezuela, acesta exprimându-și dorința de a stabili cu România și a întreține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
României cu Republica Peru Evenimentul epocal al descoperirii Americii în 1492 a fost cunoscut cercurilor de intelectuali din Țările Române. Primele informații despre leagănul incașilor au circulat în Țările Române printr-o lucrare geografică din secolul al XVIII-lea. După proclamarea independenței de stat a României, au fost întreprinse legături oficiale cu state din America Latină, printre primele aflându-se și Peru, care a recunoscut actul intrării României în rândul statelor suverane și independente. La 8 aprilie 1880, guvernul român a notificat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
stat a României, au fost întreprinse legături oficiale cu state din America Latină, printre primele aflându-se și Peru, care a recunoscut actul intrării României în rândul statelor suverane și independente. La 8 aprilie 1880, guvernul român a notificat părții peruane proclamarea independenței de stat a României "exprimându-și speranța în stabilirea de relații de bună și cordială prietenie între cele două țări"112. La 17 septembrie 1880, președintele Republicii Peru, Nicolas de Pierola, sublinia satisfacția față de "proclamarea solemnă a independenței României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a notificat părții peruane proclamarea independenței de stat a României "exprimându-și speranța în stabilirea de relații de bună și cordială prietenie între cele două țări"112. La 17 septembrie 1880, președintele Republicii Peru, Nicolas de Pierola, sublinia satisfacția față de "proclamarea solemnă a independenței României ca stat liber și suveran și dorința fierbinte ca relațiile de bună și cordială prietenie dintre cele două state să se dezvolte"113. "La 12 august 1894, noul președinte al Republicii Peru, Andres A. Caceres, notifica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
notificării oficiale din partea conducerii României, în răspunsul transmis în 1880 dând asigurări scrise că poporul columbian va promova relații cordiale și de prietenie între cele două țări; declarații similare au fost făcute și în anul 1881, când Romania a notificat proclamarea sa ca regat. Ambele părți au manifestat interes pentru oficializarea relațiilor consulare între cele două state; astfel de propuneri au fost asumate la 8 martie 1916, la 13 septembrie 1921 și 27 martie 1922 de personalități columbiene de a reprezenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de Diego de Almagro (1535-1538) și Pedro de Valdivia (1540-1545), spaniolii au cucerit o mare parte din teritoriile actualului Chile și au întemeiat în anul 1541 orașul Santiago. În secolele XVI-XVII, indigenii araucani au opus o rezistență îndârjită cuceririi spaniole. Proclamarea, la 18 septembrie 1810, de către o juntă, a unui guvern autonom față de coroana spaniolă a declanșat războiul de eliberare națională, în fruntea căruia s-a situat Bernardo O'Higgins, primul Director Suprem al Republicii. La 12 februarie 1818, Chile s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
banane pe plan mondial; mai cultivă cacao, cafea, cereale, cartofi, legume; balanța comercială externă era de obicei deficitară (1975). Produce energie electrică, aparate de radio, televizoare, frigidere, etc. Relațiile României cu Ecuador Legăturile oficiale româno-ecuadoriene datează din perioada imediat următoare proclamării independenței de stat a României la 9 mai 1877. Primul document oficial dovedind existența unor relații între România și Ecuador l-a constituit notificarea făcută la 8 aprilie 1881, președintelui Republicii Ecuadorului, Ignacio de Veintemila, de către guvernul român în legătură cu "proclamarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
proclamării independenței de stat a României la 9 mai 1877. Primul document oficial dovedind existența unor relații între România și Ecuador l-a constituit notificarea făcută la 8 aprilie 1881, președintelui Republicii Ecuadorului, Ignacio de Veintemila, de către guvernul român în legătură cu "proclamarea independenței României ca stat liber și independent", exprimând, totodată "dorința guvernului ecuadorian de a stabili relații cordiale de prietenie între România și Ecuador 122". La scurt timp după aceea, Ecuadorul și România au inițiat contacte vizând stabilirea de relații consulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vol. III, Editura Politică, 1973, pp. 175-193. 9. File din istoria luptei anticoloniale și de eliberare națională a poporului vietnamez, ISISP, 1976, publicată în rezumat șapilografiat (39 p., plus bibliografia). 10. Momente ale mișcării de eliberare națională din Vietnam, până la proclamarea Republicii Democrate Vietnam, în "Revista Română de Studii Internaționale" nr. 2-3 (16-17), București, 1972 pp. 3o1-318. 11. Moments du movement de libération nationale du Vietnam, jusqu'a la proclamation de la République Démocratique du Vietnam, în "Revue Roumanie d' Etudes Internationales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
anumită măsură, dar care corespunde cu exuberanța spiritului latino-american și de aceea nici nu mă gândesc să polemizez cu tradiția în cadrul căreia s-a modelat obiceiul respectiv. În 1988 eram ambasdor la Montevideo și am celebrat a patruzecea aniversare a proclamării Independenței Statului Israel, printre altele, în cadrul unei adunări populare la care au participat, pe lângă cel puțin două mii de cetățeni de rând, elita politică și intelectuală din capitala țării, în frunte cu președintele Republicii. În cadrul adunării, comitetul de organizare a festivităților
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în onoarea studenților merituoși. Facultatea de Filosofie a fost prima unitate menționată în darea de seamă prezentată de rector și aceasta a avut drept consecință faptul că studenții merituoși din această facultate au fost primii invitați să primească premiile atribuite. Proclamarea a început cu studenții premiați din anul I și astfel m-am trezit auzindu-mă invitat să primesc din mâna rectorului premiul decernat studentului distins cu premiul întâi. Numele meu răsunând sub bolta spendid modelată a sălii (în documentele oficiale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]