2,781 matches
-
ar omorâ” ; cf. 6, p. 250) în aceeași formă în care apare în basmele orientale : „Am să te învăț eu cartea de vrăji ; ci, când are să vină maghrebinul, să-i spui că nu ai învățat-o” (117, p. 124). Neputința profanilor de a citi/înțelege „Cartea solomonarului” (sau alte „cărți” similare) are și o altă explicație, mai pragmatică. Astfel de scrieri erau pline de semne magice și cabalistice, de formule magice scrise cu diverse caractere exotice (mai ales ebraice). Iată ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de furie” (Quaestiones conviviales, III, 2). „Dionysos putea fi beat fără ca totuși să semene cu oamenii beți”, își nota Mircea Eliade în jurnal în toamna anului 1942 (22, p. 148). Probabil că istoricul religiilor se referea la diferența dintre beția profană și cea rituală (furor bacchicus). Dar mai trebuie remarcată și diferența dintre acțiunea psihotropă a vinului și cea, mai puternică, a iederei. Vorbind despre „orgiile din timpul Bacchanalelor”, Plutarh notează faptul că „femeile care sunt cuprinse de furii bahice se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
același secol al XVIII- lea, pentru evreii hasidim din zona Galiția, Podolia, Maramureș, Oaș, Bucovina și Moldova, tutunul și alcoolul nu duceau sufletul în Iad, ci în Paradis. Hasidul îl celebra pe Iehova prin manifestări și activități considerate până atunci profane, dacă nu chiar păgâne : prin dans, cântec, relații sexuale, somn, mâncare, fumat și - în termenii lui Simon Dubnov - „prin consumul unor băuturi spirtoase și prin alte stimulente” (186). însuși întemeietorul hasidismului, Baal Șem Tov, acronim Beșt (1700-1760), bea rachiu și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de a sublinia sacri- legiul inadmisibil comis de Remus și, nu mai puțin, caracterul strict magic al hotarului. Pentru că, sărind „peste un loc interzis și consacrat”, „sfânt și inviolabil” - scrie Plutarh -, Remus a vrut să-l transforme într-un „loc profan” (Quaestiones romanae, 27). Romulus, eroul eponim, și-a dublat această crimă rituală și exemplară cu un blestem magic : „Așa să piară de aici înainte oricine va sări peste zidurile ridicate de mine” (Titus Livius, De la fundarea Romei, I, 7). 6
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Când simți pentru prima dată pământul zguduindu-se sub picioare, Abatele gândi pentru o clipă că sfârșitul se dezlănțuie cu o furie divină. Zgomotul unei vaze vechi care căzu de pe raftul de deasupra biroului său aduse însă repede o nuanță profană în dezlănțuirea sălbatică în care se amestecau strigăte și zăngănit de ferestre, sunete de pași grei și scârțâitul grinzilor de lemn. Cutremur. ― Cutremur! auzi Abatele strigătul lui Aloim pe coridor. Mormăind o rugăciune, Radoslav se adăposti sub arcada de piatră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
are asemenea minunate materiale. De aceea crezi că nu vrea să te jignească, că vrea să îl simiți aproape, ca pe unul din voi, că participarea lui binevoitoare la zidirea Templului nu face decât să unească un cerc în care profanul cel mai umil se întîlnește cu sferele înalte ale dumnezeirii. Toți într-un cerc perfect, într-o credință pe care o simți în stare de orice. Când pătrunse în sala mare a stației orbitale, Isidor știa deja că se întîmplase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adeziune sau credință. O disciplină este deschisă unei serii nedefinite de enunțuri noi cărora le oferă reguli de construcție. O doctrină este, prin definiție, limitată la un corpus, cu străini care rămîn în afară și convertiți care sînt înăuntru, cu profani, inițiați și paznici. Mediologia se vrea o disciplină al cărei obiect este istoria doctrinelor (apariția, ființarea și dispariția lor). Nu studiul cuvintelor terminate în -ice, ci al celor în -isme. Nimic din ce este atribuibil unui nume propriu și deci
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Canonizarea martirilor i-a preocupat pe creștini mai mult decît mijloacele de pătrundere a Credinței lor de-a lungul oicumenei mediteraneene. Specialiștii în islam n-au acordat nici ei mai multă atenție cutiei lor negre. Istoriile sfinte "informează" într-atît istoria profană, încît îi descurajează pe simplii muritori să revină la sursele lor. Semnele de întrebare ale religiei umbresc modul de răspîndire a acesteia. Nouă ne rămîne să le îndepărtăm. Este un fapt inevitabil. În științele umaniste, răspunsurile greșite au venit înaintea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ci Sf. Ioan. Îl respectăm pe cel dintîi, dar ne înclinăm în fața celui din urmă. Alain vedea în teologie o "filosofie fără întoarcere" lucru ce poate fi interpretat cam așa: mediologia nu e decît o cristologie întîrziată, reflectată în sfera profană. Nerăbdătorii care ocolesc propileele teologice ca să ajungă în actualitate pe scurtătură, fără să țină seama de consistentele cheltuieli intelectuale făcute între secolele al II-lea și al V-lea de către toți Părinții Bisericii care au încercat să înțeleagă afirmația Sfîntului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Hollywood-ul ar fi trebuit să ridice o statuie Sfîntului Ioan sau basileului Bizanțului care a știut să țină piept iconoclaștilor. Cu Iahve ca regizor sau cu Mahomed la putere n-ar fi existat nici pictură, nici sculptură, nici cinematograf. Artele profane se trag din arta sacră, și trebuia ca aceasta din urmă să fie autorizată să iasă din decorativ și caligrafie. Monoteismul în stare pură, în mod natural iconoclast, este în război cu plastica. La fel și cu chipurile. El mustră
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care și el la rîndul lui... Sfîntul Marcu scrie prima Evanghelie la Roma în jurul anului 87. Adevăratul trup al lui Hristos este postum și întruparea se realizează în intervalul care separă evenimentul de relatarea lui. Ca orice istorisire, sacră sau profană, simplu efect al întîrzierii provenit din distanța care separă lucrul de urma sa. Avem tot dreptul să ne gîndim că Iisus a existat cu adevărat, dar aceste discuții tradiționale n-au nici o importanță. Presupunînd prin absurd că s-ar dovedi
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
simbolistica Vechiului Testament. Biblia-codex dă credincioșilor posibilitatea de a purta Evanghelia cu ei (așa cum chinezul maoist își poartă micul talisman), de a ajunge la Dumnezeu prin intermediul unui suport (evreii nu au voie să atingă Tora cu mîinile și ignoră revoluția profană și profanatoare a codexului). Promotorii Noului Testament au abandonat sulul în favoarea formei populare a scrisului, și primele scrieri creștine din jurul Alexandriei și de-a lungul Mediteranei sînt redactate nu în greaca clasică sau literară, ci în greaca populară, argotică. Într-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
secole este de a-și fi asumat nu numai propriile acte, dar și de a-și fi teoretizat în dogme această datorie de instituire, adevărată lege a transformării energiei morale. Ceea ce se cheamă "economia mîntuirii" se poate traduce în termeni profani și termodinamici ca producția unei lucrări (a mîntuirii) prin conectarea unei surse calde la una rece. Fie ea focul Duhului (sau energia divină) comunicată omenirii păcătoase prin mașina-Biserică. Nu scria Ostwald, unul dintre pionierii termodinamicii, că "energia este spirit"? O
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un aparat al constrîngerii poate fi el însuși și contrariul său? Cum o idealitate abstractă poate să aibă un echivalent material? Instituția "popor al lui Dumnezeu", adunare permanentă a clericilor și laicilor, are obiceiul de a se distinge de societățile profane prin patru trăsături sau note distinctive: unitatea, care rezultă din dogme sau disciplină; sanctitatea mijloacelor și scopurilor, care decurge din origini; catolicitatea, care este vocația extinderii în întreaga lume; și apostolicitatea, conferită de respectarea continuă a învățăturii apostolilor fondatori. Vine
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
conferită de respectarea continuă a învățăturii apostolilor fondatori. Vine de la sine faptul că un teolog sau un credincios nu pot admite că există doar o diferență de orientare, și nu una de natură între o societate sacramentală și o societate profană sau democratică. În realitate, Sistemul catolic poate fi analizat ca un model teoretic de transmitere cu valoare universală, decantată și formalizată vreme de secole de către minți luminate ceea ce a rafinat pînă la paradigmă "relația de ordin" inerentă raporturilor de subordonare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
stîngă activistă și la cartea mea Revoluție în Revoluție?, aș spune despre cultură că era creștină, despre ideologie că era "latino-marxistă", iar propunerea, caudillistă sau foquistă. Cultură creștină înseamnă un postulat al salvării, o schemă de mîntuire transpusă în istoria profană (Omul Nou); o concepție expiatoare asupra suferinței (aspirație la martiriul exemplar, transsubstanțializare a sîngelui în sămînța salvării). O sensibilitate particulară pentru vestire, pentru toți profeții Marii Promisiuni. Un mesianism exaltat de mizerie și de toate deziluziile vieții reale. Tot ce
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și intelectuali." În sfințenia acestui respect există binele, Belloin cu ai săi, și răul, care s-a dovedit mai tîrziu a fi fost învins. Există stalinismul în germene în candoarea enciclopedismului și stupiditate în inteligență. Există diferența dintre "savanți" și "profani", conducători și conduși ("pro-fanus" fiind cel care rămîne în afara templului științei, transmutat în spațiul tabu de către incinta școlară, apoi sectară). Există metamorfoza lui magister în dominus. Autoritatea intelectuală ca argument al dominației politice. Există sacralizarea, prin închiderea discursului licit sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Mîine ei vor fi rezerva revoluției."56 Lucrul acesta se întîmpla cu un an înaintea Comunei. Revista, medium endogamic, este instrumentul de organizare internă al intelectualilor (mijloc sau miză a forței interioare a cîmpului profesionist). Vectorul presei scrise se adresează profanului, amatorului. El face legătura între "teoria de avangardă" și "mișcarea spontană a claselor" pentru a vorbi "leninist", între "metafizică" și "lume", ca să alegem exprimarea "jaurésiană". El reunește savantul și muncitorul, iar obișnuita legătură între intelectual și poporul care garantează Școala
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
gnosticul se ridică prin știința viziunii în Dumnezeu și nu se gîndește decît la mîntuirea sufletului său. Marxistul își umilește știința în fața "ignoranților", și o mîntuire solitară nu are sens pentru el. Acolo unde cultul platonician rupe punțile cu lumea profană instaurînd inițierea și cultul misterului, marxismul și-a petrecut timpul creînd legături. Reprezentarea misterelor teoretice și vulcanizarea arhivelor plonjează într-un anume fel în mistica Luminilor. Dar a o confunda pe aceasta din urmă cu misticismul inițiatic al epocii Luminilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
După Tönnies, există trei tipuri de comunități: de sânge, locală și spirituală. La Vierkandt (Gessellschaftslehre), Petre Andrei găsește o împărțire a comunităților după un punct de vedere psihologic: "comunitatea de viață, care presupune plăceri și dureri comune, sărbători religioase și profane comune, prânzuri comune etc. O astfel de comunitate ar fi familia. 2) Comunitatea afectivă, care se naște din sentimente identice la mai mulți, cum ar fi dorința de răzbunare, ura comună etc. Forma cea mai tipică de expresie a unei
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dihotomice construite de pionierii sociologiei în efortul de a surprinde caracterul epocii moderne industriale distingând-o de precedenta și utilizate în clasificarea formelor de organizare socială Herbert Spencer: militar-industrial, Henri Sumner Maine: status-contract, Durkheim: mecanic-organic Howard Becker: societățile sacre, respectiv profane (seculare), Charles Cooley: grupuri primare și secundare, Karl Popper: societate închisă/deschisă, Mac Iver: relațiile comunitare / asociaționale, Redfield: societate arhaică și societate urbană niciuna nu este atât de cunoscută ca cea a lui Tönnies: gemeinschaft-gesellschaft. Culmea performanței (ignorată de adepții
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
legilor. În baza de date a modelului computerizat care a fost creat pentru a simula descoperirea lui Kepler nu existau informații legate de astronomie. În același fel, Dunbar (de exemplu, 1995) a efectuat simulări ale creativității științifice, în care studenți profani au fost capabili să facă descoperiri științifice, în condițiile controlate din laborator. Studenților li s-au dat informații care corespundeau rezultatelor obținute în urma experiențelor și au fost capabili să folosească o simulare pe calculator pentru a concepe și a desfășura
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au fost mai puțin constante (Andrews, 1975). Teoriile implicite Altă abordare a subiectului care trimite la modelul cu cercuri suprapuse parțial se bazează pe teoriile populare implicite sau credințele populare despre inteligență și creativitate. Sternberg (1985b) le-a cerut unor profani și unor specialiști din patru domenii (fizică, filosofie, artă și afaceri) să-i dea informații care, prin intermediul unei tehnici de analizare a datelor numită „gradare? multidimensională non-metrică”, să poată dezvălui teoriile lor implicite despre creativitate și inteligență (ca și despre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că nu-l pot da decît artiștii Înșiși: „Arta constă În a clădi un palat pe un vîrf de ac.” (H. de Balzac) Pentru Nikolai Berdiaev, „arta” trebuie să ia exemplul naturii: să fie pură, liberă de orice imixtiuni ale profanului, ceea ce nu se Întîmplă Însă, din păcate, astăzi, cînd produsul creației artistice tinde să ia tot mai mult un aspect barbar, necultural: „În epoca noastră frămîntată, plină de căutări, epocă de tranziție, neîntrupată și nedesăvîrșită, spiritul muzicii domină asupra spiritului
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la supunere față de șef, de cel inițiat, de cel mai mare în grad. Acestea sunt trei motivații atunci când ne referim la gnostici. Asemenea francmasonilor dintotdeauna, gnosticii dispun de semne de recunoaștere pentru a se adresa în mod diferit fraților și profanilor. Sfântul Epifanie susține că ei se pipăie atunci când se întâlnesc și își strâng mâinile ca să se asigure că interlocutorul e un inițiat. După această comunicare gestuală, discursul este eliberat ca și practica, de altfel, pentru că după aceea încep banchetele - agapele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]