7,041 matches
-
la ultima scară, la ultimul etaj, ultimul apartament, la nord. Miracolul E: profesoara de spaniolă stătea picior peste picior, fusta profesoarei de spaniolă stătea răsfrântă într-o parte și-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de spaniolă stătea picior peste picior, fusta profesoarei de spaniolă stătea răsfrântă într-o parte și-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-o parte și-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru nimic în lume. Pauză de miracole (iară piua): ca să-mi trag și eu sufletul și să precizez că toate miracolele astea și-au găsit loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în vremurile acelea. Adică ce-ar fi, mă nene, să mânjim noi biscuiții cu porcăria asta, să facem un fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea semi-internatul în sânge, nici nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
schiță precisă. Și, dacă tot simțeam uneori că tata m-ar putea apăra de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei, m-am gândit că ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe-un purceluș tăiat. Doamne, îmi visam, cum o s-o mai pedepsească tata! Iar tata a venit pus pe fapte mari, mi-a promis că rezolvă el totul, s-a oprit drept în fața cancelariei și s-a interesat unde e profesoara de fizică, ea era chiar acolo, în cancelarie, a ieșit curând cu părul ei șaten și ondulat, cu un taior bej și o fustă plisată verde (ca piatra de la inel), cu pantofi cu toc cui pe mozaicul plin de ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu-i strica să-și dea un pic mai mult silința. Profesoara de fizică, mi s-a părut deodată, semăna cu tipa aia (Ioana Domșa) care ne privea de la capul patului lui tata și asculta împreună cu noi, mereu, teatru radiofonic pentru copii. Iar cu el, v-am mai spus, nu era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atunci, un francmason activat. Nu în ultimul rând, îmi exprim întreaga recunoștință celor care m-au îndemnat, m-au îndrumat și m-au susținut, contribuind la apariția acestei cărți. În mod special țin astfel să mulțumesc, în primul rând doamnei profesoare de filosofie Maria Iurescu și domnului profesor universitar doctor Mihai Iacobescu, pentru bunăvoință și pentru observațiile critice asupra istoriei, în speță asupra comunismului. Pe această cale doresc să-mi exprim sincer gratitudinea față de domnul lector universitar doctor Dan-Ioan Dascălu pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din țară (la cele din Capitală s-a adăugat «sistematizarea satelor», percepută în Occident ca o tentativă de dislocare a minorității maghiare), de privațiunile impuse populației pentru a se lichida datoria externă și de măsurile represive împotriva disidenților, între care profesoara Doina Cornea de la Cluj a căpătat o notorietate internațională;” În nota adresată la 30 octombrie 1989 de raportorul pentru România al Centrului pentru drepturile omului de pe lângă Oficiul ONU din Geneva ministrului de externe al României figurau 131 de cazuri de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
citit, zise Gina. - Merge. Camil era evaziv, având de gând s-o impresioneze pe biata fată în timpul orei cu niște remarci inteligente, profunde, sensibile. Ceea ce nu avea să se întâmple, deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare nu vine“. - Bem o cafea jos? propuse Camil. - Da, sigur. „Jos“ însemna o cofetărie cu mese de plastic și pereți albaștri, unde, odată ajunși, comandară într-adevăr două cafele. Purtară apoi o discuție despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să producă toate sunetele trebuincioase. Și, în plus, nici n-are rost să le răpesc oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în patria mea! Și asta fumând un pachet pe zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa, ca fagurele. Când am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
multe comunicate. La Rediu s-au născut cinci gemeni într-o familie săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bărbat care să‑i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrână Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tânără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vorbește mâțâit, încet, cu vocale prelungi, dând ochii peste cap. El, sugrumat de cravata prea strânsă, încătușat în costumul ca de mire, uită ce trebuie să spună. Schimbă ocheade cu prietenii din sală care fluieră, râd, aruncă ghemotoace de hârtie. Profesoara responsabilă cu desfășurarea serbării le face semne disperate din spatele cortinei. Se retrag și intră primul număr: corul de pionieri al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
taine ale învățăturii, ori pur și simplu o îngrozea ideea că de acum înainte va trebui să suporte perindarea atâtor personaje la catedra din fața clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care venise, de parcă ar fi fost dresat și dispăru în cutie. Fără să se oprească măcar o secundă, profesorul continua să-și țină lecția. Evenimentul care-i scoase din "amorțeala" zilnică, "lipsită" de senzații, fu venirea în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și buzele cărnoase. Se întoarse spre hartă și îndreptă vârful arătătorului către cine știe ce țară lipsită de interesul general, oferind clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doamna Vrăjitoru și Luana era reciprocă. Îi făcea fetei zile fripte din cauza părului cârlionțat și-i punea numai note mici. Asculta un șir de copii o dată, după ce-i alinia în fața clasei. Primul elev începea să turuie lecția și pe neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt. Nu toți profesorii erau ciudați ori cu inimi îndoielnice. Luana putea număra suficiente suflete care știau să-și apropie elevii, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
profesori. Pe de altă parte, Luana se întreba ce impresie putea face o fată care-și petrecea vremea pe stadion. Nu visa să ajungă mare campioană. Departe de ea gândul. I-ar fi plăcut să urmeze filologia, să se vadă profesoară la catedră, așa ca frumoasa lor doamnă. Mai apoi, corpul îi suferise o serie de transformări de care, în aglomerația de la dușuri, se rușina. Se părea că acest trup, hotărât să parcurgă pașii adolescenței, nu voia să țină ritmul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]