1,785 matches
-
a bolii în cauză. S-au putut observa, în cadrul acestor studii orientative, leziuni tiroidiene frecvente în confuziile mintale, epilepsie, alcoolism, pelagră, p.g.p., encefalopatii grave și demențe senile. Leziunile exprimau modificări de volum, dilatații chistice, proliferări conjunctive, hemoragii vasculare. S-au profilat concluziile următoare: în psihozele afective, tiroida este frecvent interesată, hipertiroidia fiind obișnuită; în delirurile cronice, este frecventă hipertiroidia; în epilepsie, tulburările tiroidiene sunt frecvente, mai ales în sensul hipofuncției; în schizofrenie (demență precoce), au fost găsite modificări constante necaracteristice; în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și fiziologice care au caracterizat evoluția ulterioară a psihiatriei românești. Activitatea desfășurată de C. I. Parhon în domeniul neuropsihiatriei nu poate fi desprinsă de aceea dedicată endocrinologiei. De altfel, am subliniat că endocrinologia, pe atunci o disciplină care abia se profila, a constituit pentru prof. Parhon și o sursă de idei psihiatrice. Pentru înregistrarea imaginii de biolog a fostului șef al Școlii de la Socola, o succintă prezentare a operei endocrinologice, realizată în contextul preocupărilor acestei școli, ni se pare indispensabilă. Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
funcționat și alte ospicii mănăstirești, mult mai puțin cunoscute în prezent, la Râșca, Agapia, Văratec, Adam, Secu. În aceste unități se acorda o asistență calificată, de prin 1850 chiar o asistență științifică; începând din secolul al XVII-lea, s-a profilat o rețea de case corecționale și de recluziune în care bolnavii psihici erau internați împreună cu delincvenții de drept comun. În Moldova au existat astfel de case la Bisericani, Pângărați, Orgoești, Lipova și Dobrovăț. Acestea au devenit instituții de ergoterapie și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și a fost rândul lui Eminescu s-o fulgere chirurgical. Iar următoarea încercare a fost prilejuită de Războiul de Independență, soldat cu pierderea celor trei județe sudice ale Basarabiei. Politica externă se contura sub problema general-europeană a chestiunii Orientului. Se profilau trei soluții: austriacă, rusească și grecească 27. Pe toate Eminescu le scrutează. Un articol din Curierul de Iași, din 15 iulie 1876, se intitula chiar Cestiunea Orientului. Imperiul Austro-Ungar preconiza "o confederație dunăreană, sub protecția Austriei", după cum suna propunerea oficiosului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
stăpânul, sau cel puțin vecinul, în vreme ce în România turcul era invizibil." Altfel spus, România nu avea nici un interes de a se poziționa alături de Rusia împotriva Turciei. Era, în principiu, și poziția lui Eminescu, adept al neutralității în conflictul care se profila. Poetul va argumenta că independența era deja coaptă față de Poartă, că urma doar să fie recunoscută de jure, fără vărsare de sânge, căci abia acum imperiul se găsea în pragul căderii, nu la 1711, cum crezuse Cantemir. Războiul era necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Serbii au primit garanțiile cerute, însă punctele cari ating egala îndreptățire a evreilor și numirea unui agent diplomatic turc nu sunt atinse în convenție."50 Urma ca după zece zile de la semnare armatele turcești să părăsească Serbia. La fel se profilau lucrurile și cu Muntenegru. Londra negocia, la rându-i, cu Petersburgul ca să i se dea Porții un an pentru a permite aplicarea "reformelor promise". În asemenea condiții, Alexandru al II-lea dezminte că ar fi dat ordin ca trupele să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
el se desparte acum. La această tradiție, el se raportează adesea amintindu-și nu de Frege, de Russell sau de Tractatus, ci de cei care stau la începuturile ei, de Socrate și de Platon. În Caietul albastru această temă se profilează clar. Pornirea filozofilor de a aprecia faptul că termeni ca timp sau cunoaștere au, ca și cuvintele obișnuite, folosiri dintre cele mai diferite drept un „neajuns“ este comparată cu afirmația cuiva „că lumina lămpii mele de citit nu este lumină
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma lui în minte. Fiind identică cu expresia, intuiția este identică și cu arta, căci arta înseamnă expresie, și, de aceea, între intuiția omului obișnuit și cea a artistului nu sînt decît deosebiri cantitative, empirice, pe care estetica nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unui nou sistem de reguli gramaticale 157. Situațiile concrete arată însă că lucrurile nu se prezintă astfel, fiindcă dacă nu se învață a gîndi în noua limbă, eforturile de însușire a limbii sînt fără rezultatul dorit, iar această învățare se profilează ca fiind foarte dificilă. Apare astfel nedumerirea cum un copil este în măsură să realizeze prin propriile mijloace activarea facultății limbajului cu deplin succes în însușirea limbii materne și de ce un adult nu atinge aceleași performanțe după ce exercițiul limbajului este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți, vorbitorul deprinde exercițiul alterității, care nu se rezumă însă la folosirea limbii în comunicare, ci privește întreaga sa viață în societate. Aducînd în discuție comunicarea, se profilează o altă perspectivă de a privi pe vorbitorul unei limbi. În această ipostază el este în postura de locutor sau de interlocutor, altfel spus de emițător al enunțurilor lingvistice (= actelor de vorbire) sau de receptor al acestora. În ultimă instanță
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
umane, limba și gîndirea. Pe de altă parte, gîndi-rea se poate realiza numai în corespondență cu formele lingvistice, iar dacă dezvoltarea limbii și cea a gîndirii nu sînt identice, acestea nu se pot efectua decît paralel. Din acest motiv, se profilează o unitate limbă gîndire, care reprezintă caracteristica esențială a ființei umane, între cele două elemente ale acestei unități constatîndu-se de multe ori o relație nemijlocită de intercondiționare. După John S e a r l e, din punctul de vedere al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
economică a unei țări în general, ne-a permis evidențierea unei armonizări între elemente aparținând celor două strategii comerciale de dezvoltare care și-au demonstrat pe plan mondial valabilitatea în diferite cazuri și situații concrete. Scopul lucrării este de a profila structura cadru a unei strategii de dezvoltare aparținând domeniului comercial care să poată da roade în eventualitatea utilizării ei în cadrul politicii economice a țării noastre. În cele ce urmează, vom încerca să subliniem câteva concluzii generale care se desprind din
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de la grădiniță, și prin teme complicate pentru acasă. Sunt unii învățători și profesori care par să testeze cunoștințele părinților, și nu ale copiilor. Așa poate fi anihilat respectul fața de demnitatea persoanei și valori precum onestitatea, tenacitatea și perseverența. Se profilează riscul creării unui mediu concurențial artificial în care părinții și copii sunt tentați să facă orice pentru a fi premianți. Așadar, reformarea școlii trebuie să asigure educarea generațiilor în spiritul cooperării, al consensului și al respectului reciproc. Să începem cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de a spera nu sunt neînsemnate: în ciuda inflației nevoilor de noi mărfuri, individul continuă să trăiască pentru altceva decât pentru bunuri materiale trecătoare. Idealuri ca iubirea, adevărul, dreptatea, altruismul n-au falimentat: niciun nihilism complet, niciun „ultim om” nu se profilează la orizontul timpurilor hipermoderne. Dacă noul regim de piață n-are de ce să fie pus la stâlpul infamiei, n-avem nici de ce să-l înălțăm în slăvi. Contemporan cu un cumpărător conștientizat și „profesionalizat”, el este în egală măsură generator
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și specific, turbo-consumatorul pare a fi acel cumpărător mobil care nu mai are de dat socoteală nimănui. Bineînțeles, în multe domenii, opțiunile și practicile de consum pot fi încă raportate la clasa socială de apartenență. Iar la orizont nu se profilează nicio omogenizare a modurilor de trai, diferențele de venit reinstituind oricum mari disparități în felurile de a consuma și de a se distra. Dar dacă stilurile de viață nu sunt câtuși de puțin convergente, nu-i mai puțin adevărat că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru viață și supraviețuire. Chiar dacă societățile sunt mai bogate și mai puternice ca oricând, reapar temerile excluderii și ale restricțiilor, obsesiile vârstei, ale sănătății și ale securității: finalmente, umanitatea se dovedește a fi mereu vulnerabilă și fragilă. La orizont se profilează nu anihilarea valorilor și a sentimentelor, ci, mai prozaic, dereglementarea existențelor, viața lipsită de protecție, fragilizarea indivizilor. Societatea de hiperconsum este contemporană cu spirala anxietății, a depresiilor, a carențelor respectului față de sine, a dificultății de a trăi. Woody Allen scria
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sărbătorii" Reactivarea contemporană a sărbătorii constituie celălalt mare fenomen care alimentează recursul la mitologia dionisiacă. Cu puțină vreme în urmă, nici cei mai buni observatori nu dădeau vreo șansă de supraviețuire sărbătorilor în societățile moderne secularizate. Singurul destin care se profila la orizont era extincția marilor sărbători colective, ineluctabila lor agonie, în beneficiul unor mici festivități private. Felul cum au decurs lucrurile nu a confirmat aceste pronosticuri: sărbătoarea a redevenit actuală. Încă de la sfârșitul anilor ’60, sărbătoarea recâștiga teren prin happening
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
manifestat de elevi atât pentru sarcinile propuse cât și pentru modul de prezentare și aplicare ale acestora de către profesor. Împărțind întregul în două părți egale - 50% înțeleg, 50% nu înțeleg - „modul în care își exersează elevul acțiunea” figura 2 ne profilează următoarea situație: • Grupa martor în cadrul observației a obținut următorul procentaj astfel pentru „înțelege”, 29,03% sunt precipitați, 14,75% se organizează cu atenție iar 13,11% pe bază de deliberare, pentru „nu înțelege”, 3,27% sunt precipitați, 14,75% sunt
ANALIZA EFICIENȚEI FORMĂRII ATITUDINILOR ÎN CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA ELEVII DIN CICLUL LICEAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Teodora Mihaela Iconomescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_781]
-
de muncă se dovedește a fi insuficientă și, în consecință, o mare parte a terenurilor agricole rămân nelucrate. Unii dintre drăgușeni, dar puțini (aproximativ 20 de familii) și-au arendat o parte a terenului arabil singurei firme private din sat profilate pe activitate agricolă, patronul ei fiind un inginer absolvent de mecanică agricolă, care a înființat această SRL împreună cu ceilalți trei frați ai săi. 3. Cu toate că există anumite forme asociative în viața socială a satului, oamenii sunt mai degrabă individualiști, suspicioși
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
informativă a fostei Securități”, a mai afirmat Roland Vasilievici. „Această rețea informativă a fost treptat educată în spirit naționalist-șovin și xenofob, după formula promovată de fostul dictator. Vârfurile clericale au beneficiat de un statut privilegiat, ele intrând în atenția compartimentelor profilate pe spionaj și contraspionaj” . Securitatea a acordat o atenție deosebită forurilor conducătoare ale Bisericii. Liderii acesteia au beneficiat de instructaje complexe, urmând apoi să fie infiltrați în diferite acțiuni organizate de Securitate. „Ei au început să fie instruiți în ideea
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
răzbună vărsând sângele ucigașilor lor”. Oare prin ce ciudat paradox una dintre frazele-cheie ale tragediei grecești - unde găsim formulată ideea importanței pe care imperioasele cerințe ale morților o au în destinul celor vii și unde, la orizontul universului tragic, se profilează figura fantomei răzbunătoare - și-a aflat locul tocmai în această piesă a lui Sofocle, altminteri lipsită de apariția efectivă a vreunei fantome? Iată de ce s-ar cuveni poate să abordăm problema prezenței și a întoarcerii morților printre pământeni, în tragedia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Banquo, și nu cea a unui rege; și totuși despre o detronare e vorba, în ultimă instanță - Macbeth o știe prea bine. De izgonirea lui de pe un tron câștigat prin vărsarea sângelui lui Duncan. În spatele fantomei lui Banquo se profilează umbra amenințătoare a regelui asasinat. Tragedia shakesperiană înscrie astfel istoria în bezna unei nopți în care morții pot apărea în orice clipă, la fel ca anticele fantome. S-ar părea că asistăm la o reactualizare a străvechii viziuni nocturne asupra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
oare aceea a apariției războinicului și a umbrei sale care îl dublează, în inima pădurii sonore și mentale și în toiul unei adevărate vijelii fizice, imagine încărcată de stranii reminiscențe venite dinspre Shakespeare, dar și dinspre no? În spatele războinicului se profilează figura dublului; actorul dă, așadar, formă unei umbre, unei „efigii spectrale” pe care, așa cum spune Artaud în „Un atletism efectiv”, teatrul o modelează, o învestește cu un sens material. Într-adevăr, acest spectru al sufletului are o anumită consistență, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îndârjită cu materia, așa cum se întâmplă în cazul Nebunului (din spectacolul cu piesa lui Witkiewicz, Nebunul și călugărița), care se zbate înăuntrul unui enorm sac negru, veritabil „ambalaj tragic”, ca să-l cităm chiar pe Kantor. La capătul acestei lupte se profilează imaginea cutremurătoare a unui gigantic ambalaj-catafalc: Un enorm ambalaj negru este un ultim mijloc radical de a lichida totul 1. În happening-urile din anii ’60, Kantor reia deseori, sub diferite forme, acțiunea învelirii sau a ambalării, propunând implicarea actorului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
definește prin pierderea credinței în spectre, în posibila lor revenire efectivă. Paradoxal însă, ea a determinat și o bizară năvală a spectralului în sânul lumii vii. Suntem cu toții niște strigoi, niște morți în viață - iată lecția teatrului lui Ibsen. Se profilează astfel, încă de la începutul secolului XX, un altfel de spectral, spectralul anonim, fără chip, fantoma fără corp și fără nume care va căpăta un vag contur, o vagă consistență doar în fluxul verbal continuu și nedeslușit al unei voci ce-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]