2,857 matches
-
destinul omului și al poetului, minat de contradicțiile interioare ale ființei, este tratată cu aplecare spre atitudinile extreme, cu preferință pentru imaginile funebre, pentru înmormântări și viziuni autoscopice. Este probabil cel mai bacovian dintre poeții români care și-au propus, programatic, o intelectualizare a poeziei în sensul lui Ion Barbu. Observându-se lucid în jurnalul său, ținut din tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
Cătălina Velculescu (membri), Manuela Anton, Alexandra Ciocârlie, Cristina Balinte (secretari). Cu un caracter pronunțat academic, destinată în primul rând specialiștilor în domeniu, S. reușește să reflecte contribuțiile din comparatismul literar românesc, dar și din cel străin. Cu toate că nu este exprimată programatic, dorința publicației de a păstra o deschidere internațională și interculturală este evidentă și s-a manifestat chiar și în perioada de severe constrângeri ideologice impuse de regimul comunist, cănd schimburile de idei și informații deveniseră din ce in ce mai dificile. Redactate în franceză
SYNTHESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290028_a_291357]
-
țărăniste, de după primul război mondial: teza „formațiunii sociale deosebite” a societății românești, întemeiată pe un autentic „intermundium” țărănesc, concepția structurii necapitaliste a economiei agrare familiale, teza trăiniciei gospodăriei familiale țărănești și a superiorității ei față de cea capitalistă, idealul antiindustrialist, ideea programatică a cooperației necapitaliste. La rândul său, Virgil Madgearu argumentează teza fundamentală a sociologiei țărăniste conform căreia evoluția societăților cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc urmează o cale proprie necapitalistă bazată pe „proprietatea de muncă” țărănească de tip familial care nu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în creștere și cu acumulările cantitative și calitative decisive pentru restul vieții. Programele elaborate de Ministerul Educației Cercetării și Tineretului în 2005 vor să aducă un suflu nou și în domeniul educației fizice școlare din țara noastră. După modul științific, programatic, curricular, în care au fost elaborate, semnalează intenția declarată de a stabili învățământului primar din țara noastră un rol important în formarea și pregătirea tinerelor generații. Prin obiectivele educației fizice fixate în programele analitice pe clase este evidentă intenția abordării
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
și 1615 a conceput și a răspândit vestitele Fama și Confessio; la ele, în 1616, va face referință în bizara alegorie politico-alchimică Chymische Hochzeit 22. Noua versiune a Nunții chimice era o scriere gravă, încărcată de alegorii subtile, o epopee programatică ale cărei principii au fost integral respectate de Comenius în opera pansofică. Lucrarea care l-a inspirat pe Comenius era dominată de simboluri ale genezei, ale inițierii și ale educației. Ca și Cartea Facerii, povestirea lui Andreae se derulează de-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În anii ’60, San Francisco și Aria Bay erau considerate de americani „tărâmul contraculturii”. În program au fost prevăzute „dezbateri speciale” cu privire la chestiunile etnice și rasiale. Profesorul de culoare Samuel Proctor de la Rutgers University a deschis sesiunea generală cu referatul programatic „Education for Social Change” („Educația pentru schimbare socială”). Lucrările au fost „condimentate” corespunzător de o echipă de actori Chicano care au jucat o piesă, au cântat și au dansat încercând să le sugereze participanților problemele speciale și bogăția traiului în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care le-a lecturat și le-a studiat atent pentru optimizarea tehnologiei educaționale: Dennis Hlynka și Andrew R.J. Yeaman (1992)226, Dennis Hlynka și John Belland (1991)227, Barbara Martin (1994)228. Deși toate cele trei lucrări se poziționează, programatic, „anti-tehnologia educațională”, B.G. Wilson le-a convertit în surse și temeiuri pentru postmodernizarea designului instrucțional și curricular. În acest sens, el a alcătuit o ingenioasă sinteză a gândirii postmoderne, a analizat un exemplu de „deconstrucție postmodernă” a unui model modern
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le oferea șansa situării într-o ierarhie clară. Regretul după Ceaușescu („...păcat că l-a împușcat ca pe un câine...”) e rezumat convingător: „Țara asta e ca o familie în care tata nu mai este stăpân”. d) Ambivalenții nu sunt programatic duplicitari, precum perverșii, ci inventează mecanisme de reducere sau diminuare a disonanțelor, evită conflictele de opinii, se obișnuiește cu ideile opuse, uneori se baricadează în spatele moralității proprii și a competenței profesionale. Unii sunt marcați de experiențe negative (excluderi din liceu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sfrijite, pline cu pământ de flori, produse la care nici nu visai. Bere, de exemplu. La mercerie găseai ulei. La tutungerie găseai cărți și Cico. La electrice găseai alte alea. Dislocarea din „locurile tradiționale” îmbrăca aspecte absurde, grotești, care sfidau, programatic și „inventiv”, orice raționalitate. Trebuia numai să fii informat, să-ți faci prieteni, cunoștințe, relații în lumea vânzătorilor. Totul pe sub tejghea, „pe sub mână”. Existau cozi-gigant și la cărți - la anumite cărți, cele cu „șopârle”. Maică-mea avea o prietenă librăreasă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Schimbarea orientării este marcată și printr-o schimbare de format, similar la numărul 13/1931 cu al „Biletelor de papagal”. Tot în acest număr apare articolul-program Antiarhaism, scris de Teodor Scarlat, iar I.N. Copoiu îi dedică lui Sașa Pană textul programatic Gânduri în flăcări, o pastișă în manieră avangardistă. În numărul următor Sașa Pană figurează și el cu un fel de manifest, unde declară: „Dilatați-vă patima pătrunderii până la portalul îndoliat al resemnării și în ritmul nebuniei colective acidulați-vă coeziunea
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
această fază, iar a doua carte, Apropierea (1990; Premiul revistei „Poesis”), aduce o radicală modificare de viziune și stil. Poetul ermetic și estetizant dinainte iese din labirintul imaginarului pur pentru a pătrunde în acela al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
față de cultura română însemna chiar alegerea exilului interior. Originalitatea lui P. e descoperirea interiorității care oglindește. Înainte de a-și elabora arta poetică din Cunoaștere, în care fixează paradigma negației, el a scris în românește La masă cu tristețea, poezie metaforic programatică: „Afară ninge/ Visul lasă urme / Nu visa// Și cerul din pahar/ Și el are stele// Cu cine dansează/ Zâmbetul meu?// Te rog să le spui/ Să uite că sunt cântec// Zici că are grâu verde/ Între gene”. Poetul exersează un
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism și plurivocitate, eterogenie și simultaneitate, mimesis și autenticitate), deși nu fără unele corecții cu privire la conținutul și funcția „poeziei realului”. De
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare i-ar fi procedeele, poetul continuă să fie mai aproape de Hérédia decât de Verlaine. Noi progrese sunt realizate în Grădina între ziduri, dar și aici simbolismul rămâne în bună parte exterior
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
care scrie Nae Antonescu. El îi comemorează pe Pavel Dan și pe Duiliu Zamfirescu, îl elogiază pe C. Daicoviciu, iar pe Zaharia Stancu îl consideră lipsit de conștiință estetică: „are talent, scrie frumos, dar își bate joc de artă”. Texte programatice mai dă Călin Popovici, de asemenea asupra „confuziei”, intervenția având unele accente antiestetizante. Gh. Bulgăr scrie despre necesitatea cultivării individualismului în vederea renașterii Europei, iar I.A. Terebești (adică Nae Antonescu) despre originea sinonimelor. Poezie semnează Margareta Dorian - Ileana Cosânzeana, cu
PRIETENII ARTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
e, de altfel, în genere greu de operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul, urmează principiul înfățișării lumii așa cum este percepută de subiectul liric, și nu așa cum pare a fi aievea, obiectiv. Însă în timp ce romantismul arborează acest principiu cu ostentație, programatic, îl teoretizează, îl expune în manifeste orgolioase, p. îl aplică discret, neavând o estetică proprie, explicită. S-a spus, pe bună dreptate, că „preromantismul exprimă mai mult o psihologie decât o filosofie” (Mircea Anghelescu). Îi lipsește și combativitatea. Pasiv, „feminin
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
ale fantasticului în proza românească. Paginile rămase de la R., elaborate în intervalul a doar câțiva ani, răspund unor destinații și exigențe diferite, publicistice sau didactice, însă ele poartă amprenta unității de atitudine și viziune. Pretutindeni, explicitată și în micul eseu programatic Critica - lectură, există o particulară coeziune a demersului, marcată de apelul constant la modalitatea și conceptele analizei arhetipale, cu aplicare în primul rând la proza lui Mihail Sadoveanu, dar și la scriitori ca V. Voiculescu, Marin Preda, Ștefan Bănulescu. Edificată
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
va fi combătut prin directivă oficială și în România, într-o „campanie de luptă” în stilul obișnuit al activismului de partid. Proletarskaia Kultura fusese, în primul deceniu și jumătate al Rusiei Sovietice (1917-1932), o organizație de descendență avangardistă (cu tangențe programatice și stilistice futuriste), care își propunea demolarea ideologiei burgheze, printr-o propagandă radicală de stânga, însă refractară disciplinei de partid, ceea ce aduce reprobarea drastică, de către V.I. Lenin însuși, la Congresul Proletkultului din ianuarie 1920, urmată de ieșirea treptată a mișcării
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
basme, îngerii nopții - mai vizitează imaginația. În 1968 poetul revine cu placheta Sosesc romantic, deosebită în esență, dar păstrând delicatețea și suavitatea sentimentului, precum și dezinvoltura stilului. Trăiește acum din amintiri, cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane, poetul „sosește” mai degrabă simbolist decât romantic. Dacă până acum contururile se profilau discret, în nuanțe austere de alb și negru, aici poeziile aduc o varietate cromatică neașteptată. Necunoscutele
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
Banatul”, devenit „Banatul românesc” (1919-1921), înființează și conduce, pe rând, publicațiile „Limba română” (1920) și „Țara” (1920-1921), în care semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Grămătic, Millu&Cam, Cronicar, Radical ș.a. Având totdeauna în minte o arhitectură programatică - trezirea conștiinței naționale în contextul mutațiilor politice dramatice survenite după încheierea războiului sau stimularea, odată cu sentimentul solidarității civice, a individualității și spiritului critic -, scriitorul abordează, în rubrici intitulate „Exerciții de conversație”, „Prin sate bănățene” sau „Săptămâna politică”, domenii dintre cele
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Suflete tari), tânărul cu perspective strălucite, venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Vatra”. A mai colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Tomis”, „Euresis” ș.a. Prima carte, Semnele realului, îi apare în 1981. Modalitatea critică la care subscrie M. se poate desprinde mai degrabă din cronici decât din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
MUREȘUL, revista apărută la Târgu Mureș, săptămânal, între 1 februarie și 15 martie 1946. Prim-redactor este Ovidiu Drimba. Publicație cu orientare democratică, M. își propune o luptă hotărâtă sub deviza „Rege, Țara și Neam”. Idealul democratic formulat în articolele programatice este „libertatea de conștiință a omului moral, libertatea de acțiune a omului rațional”. În acest spirit, pe frontispiciu sunt înscrise valorile călăuzitoare: „Libertate. Dreptate. Prosperitate”. Într-o epocă în care începuse procesul de comunizare a României, de îndepărtare a țării
MURESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288315_a_289644]
-
Cântecul lui Philipp Müller, Romantism (1956), Casa cu ferestre argintii (1959), Visele de dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic și prea puțin estetic, cu toate că sunt departe de multe din aberațiile propagandistice ale epocii. Eroismul programatic, triumfalismul și idilismul revoluționar din epoca șantierelor socialiste, recuzita esenian-labișiană ce contamina bruma de melancolie și erotism sunt lizibile astăzi dacă nu chiar cu sarcasm, în orice caz cu circumspecție. În privința acestui trecut acționează - spune Paul Georgescu în convorbirile cu
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
un mod de a fi viu). Pe o idee similară, expusă într-o manieră axiomatică („poezia este o formă de explorare a Realității”), este construit și eseul Paradigma poeziei moderne (1996), unde M. extrage trăsăturile definitorii ale obiectului din textele programatice ale poeților. Deși cartea se află în bună măsură în siajul lui Hugo Friedrich, eseistul aduce o serie de corecții semnificative, referitoare la importanța poeziei americane în definirea paradigmei, caracterul dialogic al poeziei și importanța referentului în raport cu textul. De asemenea
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]