14,128 matches
-
fiindcă ele sunt vibrație și nimic altceva, unduire energetică fără chip și fără nume, atunci realizezi că, în varianta fizicii actuale, filozofia este la ea acasă. Să încercăm o analogie cu lumea lingvisticii. Oricine știe că frazele sunt alcătuite din propoziții, propozițiile din cuvinte și cuvintele din litere. A ști din ce părți de vorbire e alcătuită o frază ține de pragul elementar al cunoașterii unei limbi. În schimb, nici un filolog nu se va întreba din ce e făcută o literă
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
ele sunt vibrație și nimic altceva, unduire energetică fără chip și fără nume, atunci realizezi că, în varianta fizicii actuale, filozofia este la ea acasă. Să încercăm o analogie cu lumea lingvisticii. Oricine știe că frazele sunt alcătuite din propoziții, propozițiile din cuvinte și cuvintele din litere. A ști din ce părți de vorbire e alcătuită o frază ține de pragul elementar al cunoașterii unei limbi. În schimb, nici un filolog nu se va întreba din ce e făcută o literă, fiindcă
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
sub nivelul literei nu intră în competența filologiei. Teoria supercorzilor trebuie să precizeze din ce anume sînt alcătuite literele universului, iar răspunsul dat e deconcertant: nu există mai multe litere, ci una singură din ale cărei fluctuații iau naștere cuvintele, propozițiile și frazele universului, iar litera aceasta e energie trepidantă, fără identitate și fără structură. Acestei litere îi putem spune „dynamis" ca Aristotel sau „nimic" ca Hegel, îi putem spune „neant" ca budiștii sau „sfînta treime" ca creștinii, important e ca
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
Sau cum sunt cinematografia (deseori prezentă în scrierile lui), filosofarea, critica de artă. Ultima lui carte, Point Omega (Scribner, 2010), are 117 pagini (numerotarea incluzând și paginie albe) în care nu se întâmplă apoape nimic, iar primul capitol începe cu propoziția „Viața adevărată nu este reductibilă la vorbe spuse sau scrise vreodată de cineva". Subiectul anunțat este realizarea unui film care, însă, nu se va mai face. Proiectul de film, alt film văzut de cele două personaje în condiții speciale și
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
în vederea obținerii unor polimeri sintactici cât mai lungi și mai ceremonioși. De aceea, fastuos prin preferințe și straniu prin bizareriile stilistice la care ține ca la ochii din cap, criticul aduce cu un scormonitor căutând mereu cizelarea formei, presărându-și propozițiile cu trufe menite gustului cunoscătorilor. Acesta e motivul pentru care, la Grigurcu, sensul semantic al cuvintelor nu se suprapune peste sensul lor psihologic, fraza fiindu-i mai anevoie de parcurs decât ar cere-o înțelegerea ei directă. E ca și cum frazele
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
răstoarnă raporturile de forțe. Ea a inventat un univers paralel, „Livezile posibilităților neobișnuite", în care straniile basme pentru adulți prezintă personaje aruncate pe nepregătite în medii sau circumstanțe aparent fără legătură cu viața lor reală. Narațiunea curge înșelător de simplu, propozițiile sunt scurte și limpezi, dar la sfârșitul lecturii nu suntem siguri dacă alegoria despre tatăl care, după moartea fiicei lui, mănâncă o inimă de om vie, descrie o experiență mistică - tatăl își dăruiește inima în schimbul resuscitării fiicei lui - sau doar
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
ți doresc eu ție, dulce Românie, lucruri pe care numai scriitorii le pot face, alonja maximă este a scriitorilor adevărați” (p. 240). Alt moment de grație îl are ca protagonist pe Traian T. Coșovei. Care anulează superb, în numai câteva propoziții, fetișismul poeziei esențialiste: „Mulți comentatori au remarcat «ușurința» cu care scriu versuri. Păi, să le dau eu vreo trei luni de «ușurință» din viața mea și să vedem care se aruncă primul în puțul liftului, care la stăvilar, care în fața
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
care se trimit la diferite evenimente, iar o pretinsă „confuzie” nu spune nimic, scoasă din context. Realitatea Tv trimite, de zeci de ori pe zi, care de reportaj, la diferite subiecte. Scoasă din context, afirmația nu are niciun înțeles. Ultima propoziție este de asemenea aberantă. La gradul de nemulțmire care există în rândul populației nimeni nu are de ce să dea bani mitingiștilor, ba mai mult, sute de persoane din cartierele străbătute de manifestanți s-au alăturat coloanei, din proprie inițiativă.
Manevră de intoxicare pro-Băsescu: un revoluţionar susţine teza loviturii de stat () [Corola-journal/Journalistic/49745_a_51070]
-
cotdiană consta în coloana de muncă, muncă pe deșălate, apelul de seară, foame cronică. Moartea se numea moarte prin înfometare și degerare.Nu arareori și sinucidere”. O lume a suferinței concrete care explică, dur, stilul autoarei: „Să nu lași în propoziția scrisă decât ascuțișul extrem al discuției cu obiectele, să catapultezi comparația într-un unic cuvânt, să retezi discuția făcând din ea o metaforă”. N-aș vrea să se creadă că acest volum de eseuri trebuie neapărat citit doar pentru lucrurile
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
s work the day before - thrilling tragedy in the novel which I am writing.” Să ne uităm peste câteva cuvinte. Într-adevăr „to come across” înseamnă „a da peste”; „jingle rhymes” = „rime sunătoare”; „a little time ago” = „mai deunăzi”. În propoziția: „They took instant and entire possession of me”, Eminescu introduce un colocvial „Ei bine” și reține foarte aproape echivalentul englezesc: „Ei bine,versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune.”; „they went waltzing through my brain” =„îmi valsau prin
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
teorii formale. Trecînd peste detaliul că experimentul era viciat din capul locului deoarece nucleul inițial de principii date calculatorului conținea deja rezultatul unor decizii omenești, marea dramă a apărut după: cercetătorii au constat că mașina a produs liste imense de propoziții perfect adevărate, dar total inutile, care nu interesau pe nimeni. Concluzia? E o pudibonderie intelectuală să susții că adevărul există în afara valorilor și că e posibilă creația spirituală fără ghidajul unor valori inițiale. Statistic, Iliada poate fi scrisă de un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
dreapta radicală -, ca și filiația de maeștri și discipoli avându-l drept întemeietor pe Nae Ionescu, dau mult de gândit. Față de tradiția lui vivere pericolosamente, școala Marilor Maeștrii ai zen-ului românesc, inaugurată de Constantin Brâncuși, pare acum foarte departe. Ultima propoziție este și mai greu de interpretat. Sensul prim - și cel pregnant în 1987 - exprimă un dat inexorabil: în absența lui Eliade totul va fi diferit. Această diferență poate fi citită însă și ca o atitudine activă din partea discipolului, mai ales
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
râs de mine. Șeful de grupă a spus: «Fii bucuros că ești la cămin! N-ai fi fost niciodată așa de îngrijit dacă te creștea o târfă. Nu vezi că nu se ține nici măcar de cuvânt? Te-a trădat!». Ultima propoziție a strigat- o. Au trebuit să ma ia cu forța și să mă ducă la carceră. După un an am aflat de la șeful cel nou că mama nu fusese niciodată convocată la vorbitor.” (Grădinarul) Stă adesea pe bancă și se
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
Niciodată, în cariera mea politică, nu am avut atâta satisfacție ca atunci când vedeam că un copil îl face pe «a» corect, ca atunci când am văzut că elevul pe care l-am învățat eu a scris corect «mama» și «tata» sau propoziția «Ana are mere». De aceea, îngăduiți-mi și mie să vă felicit din suflet și să vă spun că sunt convins că fiecare elev al dumneavoastră atunci când se gândește la anii de școală, zice în sinea lui « Doamne, dă-i
Ioan Oltean spune că cele mai mari satisfacţii i le-a adus meseria de învăţător, nu politica () [Corola-journal/Journalistic/45833_a_47158]
-
până atunci. Ce urmează răzbunării? Un doctorat? O carieră de scriitoare? Una politică? Nu există în toată povestea loc pentru o lacrimă, părintele ucis trebuie răzbunat și atât, pentru că dincolo de legea scrisă, legea nescrisă a pământului o solicită. Cu această propoziție începe și filmul: „Trebuie să plătești pentru tot pe lumea asta, într-un fel sau altul.” Și nu trebuie să cauți izvorul veterotestamentar al înțelepciunii ca să realizezi cum se va împlini acest fapt în cazul lașului Tom Chaney. Filmul fraților
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive. Paradoxul lui Creția e că scrie estetic, dar nu scrie expresiv, literele sale transmițînd distincții docte, nu impulsuri de viață. Ești de acord cu fiecare propoziție a lui, dar nici una nu ți se întipărește în minte. Luminile și umbrele sufletului e exemplul tipic de tom calofil care nu lasă urme în memoria cititorului, cauza stînd în neputința de a-i frapa mintea printr-o tensiune vitală
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
numai cheaguri negre de sânge. - Nimic, m-a mințit el senin, am căzut de pe bicicletă. N-avea cum să cadă, pe bicicletă noi l-am învățat să umble, Tinu și cu mine.” Cu ce convingere de netulburat pare rostită ultima propoziție! E convingerea unui copil care știe că și-a făcut ireproșabil treaba. Că nu se poate ca lucrurile să stea altfel decât le-a lăsat el. Numai că vocea aparține, totuși, altcuiva. Adultului. Celui care-și aduce aminte. Și care
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
conținutul notelor. Nu există nici o referire la contextul istoric sau la biografia autorului. Un jurnal fără nimic personal, trei sferturi fiind o procesiune de observații aseptice de cea mai aspră factură logică: relația limbajului cu realitatea, problema adevărului, a sensului propozițiilor, a tautologiilor, contradicțiilor etc. Și la un moment dat, odată cu însemnarea din 6 mai 1916, coloana vertebrală a cărții se rupe: Wittgenstein renunță la cazna chichițelor logice și începe să scrie despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
obsesive, la care se întoarce ritualic, parcă împotriva voinței lui, și cum tot ce e obsesiv și tensionat hrănește o gîndire de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
uimitor cum o uscăciune epică de tip abstract poate da naștere unei atracții la lectură, efectul explicîndu-se prin frămîntarea canonită sub care autorul trebuie să-și fi scris paginile. Wittgenstein nu are nimic din dispoziția voluptuoasă a scriitorului care, punîndu-și propozițiile pe hîrtie, se îmbată de plăcerea contemplării propriei virtuozități. Scrie chinuindu-se și o face ca să scape de o obsesie pe care o resimte ca dureroasă. Textul din 1929 (Cîteva însemnări asupra formei logice), adăugat jurnalului din 1914-1916, întărește impresia
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
facil și și-o impută singur. Confirm, pe de-o parte, și i-o imput, la rândul meu, pe de altă parte. Cum se face totuși că, în ciuda atâtor și-atâtor subtilități, Orice e o carte plină de defecte formale? Propoziții tampon, punți de legătură lăsate baltă, sintagme absolut nefericite, cuvinte anapoda. (Mostrele pe care le-am reprodus sunt, și ele, ilustrative.) Procentual, acestea sunt majoritare. Greșeli de începător, aproape, nu de meseriaș, cum se recomandă Gherguț însuși, și cum îl
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
cele două? Unde se proiectează? Trăsnaia de mai sus e pregătită cu emfază: „Ce se mai poate spune despre asemenea versuri care ne dau o senzație de déjà-lu șde ce era necesară cratima? n. meaț, rămânând însă absolut extraordinare? Următoarea propoziție, pe care am formulat-o mental de mai multe ori de-a lungul acestui eseu și pe care am tot amânat-o pentru finalul lui.” (p. 128) Și urmează, știți dumneavoastră, aventura, limbajul etc. etc. Din câte-mi amintesc, propoziția
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
propoziție, pe care am formulat-o mental de mai multe ori de-a lungul acestui eseu și pe care am tot amânat-o pentru finalul lui.” (p. 128) Și urmează, știți dumneavoastră, aventura, limbajul etc. etc. Din câte-mi amintesc, propoziția n-a fost formulată numai mental. Am mai citit-o în Cultura (în serialul din care a rezultat acest eseu), într-o prefață a unui volum din colecția Biblioteca pentru toți (Necuvintele), într-o cronică despre acest volum din Convorbiri
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
Crohmă lniceanu, Paul Georgescu, Zaharia Stancu), care mai apoi au avut merite în redresarea literaturii române. Revizuirile lui G. Dimisianu din acest volum nu au valoarea și funcția unor sancțiuni etice, cât, mai degrabă, au o finalitate recuperatoare, benefică. Câteva propoziții din carte au valoare programatică, mizând, din nou, pe echilibrul, sobrietatea, onestitatea și imparțialitatea judecății critice: „Critica nu poate fi restrictivă, ci comprehensivă, întâmpinând cu aceeași atenție valorile din orice direcție s-ar ivi. Criticul adevărat, după mine, își orientează
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
ar lăsa timpul, să dezbatem diferențele mari dintre produsele izvorâte din Pound contra celor venite din Eliot, în perspectiva succesului actual al virtualității internetice. În acest moment, fertilitatea viețuieste numai în provocarea jocului avangardist... Restul e hârtie. À propos de propoziția mea că „Tzara e un gânditor (și scriitor) mai important decât Pound sau Eliot,” mă tulbură afirmația ta: „N-aș fi avut nicio problemă dac-ai fi spus că Tzara e «mai bun» decât autorii citați, pentru că ne-am fi
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]