1,136 matches
-
s-a crezut uneori. Ambele narațiuni (în egală măsură, romane de familie) reconstituie, cu o pregnanță rar întâlnită, prin cele două zile puse sub lupă, epoci istorice diferite. Din mentalitatea și problematica existențială specifică fiecăreia se degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit cu procedee și tehnici extrem de moderne (cele ale întregii cărți), se revendică mai degrabă din marele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de downlander, de duh nemuritor venit din adâncurile pământului și care cutreieră un întreg arbore genealogic, intrând vampiristic, pe la 1460, în sângele unor personaje ale epocii, migrând, cu scurte pauze, până în zilele noastre. Această situare narativă constituie un prilej pentru prozatoare de a-și etala, fără ostentație, o erudiție medievalistică și o capacitate inventivă de invidiat, de care nu sunt străine studiile de specialitate cuprinse în cărțile sale anterioare. Pentru cititorul filolog, trecerea prin istorie devine incitantă și chiar se resimte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În Capitala Basarabiei. Scriitorii Gherasim Rusu Togan și Mircea Coloșenco au comentat cărțile hasdeene „Cuvente den bătrâni” și „Sic cogito”, iar scriitorul Mihai Stere Derdena, fost deținut anticomunist, a vorbit despre „Teoria transmigrației spirituale”. O impresie deosebită a produs tânăra prozatoare Patricia Simion (elevă a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina), care a citit din creația-i originală, a recitat poezia „Singurătate” de Iulia Hasdeu și a interpretat, ca o actriță de profesie, monologul Casandrei din trilogia tragică „Orestia” de Eschil
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mult, tot mai convins, așa cum a repetat în mai multe ocazii, că scriitorii nu pot și nici nu trebuie judecați după cantitatea paginilor lor. "Când Liala a fost întrebată de un ziarist de ce n-a reușit să dea capodopera așteptată, prozatoarea a semnalat surâzând că nu a fost de vină graba cu care a scris cele peste o sută de romane, ci pur și simplu propria neputință. Fapt e că Dostoievski, Balzac sau Goethe, care au scris chiar mai multe cărți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lectură. Ceea ce frapează întotdeauna este motivația redactării acestor telegrame, adică „evenimentul” lor fondator. Scriitorul X este călduros felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 53 de ani și patru luni. Multă sănătate și noi succese în creația artistică i se urează prozatoarei Z cu prilejul aniversării a 9 ani de la publicarea romanului-frescă Musca sub pahar. Șirul exemplelor de acest fel poate continua... Ultimele telegrame publicate în presă de Consiliul Uniunii Scriitorilor ne lasă să înțelegem că, pe viitor, vor fi bifate și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
atât de scurtei sale vieți. Pentru Început, ea savurează „clipa cea repede”, intervalul dintre o suferință și alta, dintre o revelație și alta. Poetă ca structură (deși posteritatea avea să o descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi trăită de autoare decât drept pretext pentru scris; în fond, construit doar pe mărturii evazive și dând sentimentul absenței de acțiune, textul insistă mai mult pe atomsfera de tristețe, ceea ce înseamnă că Yourcenar nu este o romancieră, ci o prozatoare pricepută la juxtapunea de fragmente relativ independente, unde personajele slujesc demonstrațiilor tehnice de mare rafinament. Fără a trimite la Memoriile lui Hadrian ori la Piatra filozofală, calificate totuși drept romane de către scriitoare, aceste observații se referă de fapt la decalajul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
autoarea, profesoară emerită la Liceul Sf. Sava, n-a publicat-o, deși intenționa. Fapt este că, după adormirea Mariei Pavnotescu, în aprilie 2014, și-a asumat funcția de editor fiica ei, stabilită la New York, informaticiană de profesie, scriitoare "totală" (poetă, prozatoare, cronicar dramatic și cinematografic) cu talent plastic. Roxana Pavnotescu a găsit cu cale să plaseze la deschiderea volumului un "cuvânt" din afară și cui să-l solicite, dacă nu, în primul rând, celui care a îndrumat pregătirea doctoratului mamei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe care autorul o poartă în epocă cu Geo Bogza. Într-adevăr, aceasta este cea mai consistentă, între cei doi existând o relație strânsă de prietenie. O deosebită atenție merită, însă, scrisorile pe care Blecher i le trimite pictoriței și prozatoarei Lucia Demetriade-Bălăcescu. Blecher a fost pasionat de pictură, fapt declarat de nenumărate ori. Mai puțin cunoscut este că unele dintre picturile de succes ale Luciei Bălăcescu sunt realizate în urma indicațiilor pe care însuși scriitorul i le dădea. În volumul Max
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
doarmă în aer, în acest caz florile divanului vor fi trase din penel ca în desenul lui Dufy, tabloul care e agățat pe perete"16. Această scrisoare trimisă de autor pictoriței în toamna anului 1933, când se afla internat, împreună cu prozatoarea, în sanatoriul de la Eforie, va inspira tabloul de mai târziu al artistei Sheherezada. Lucia Demetriade-Bălăcescu, Sheherezada 17 Exemple de acest gen pot continua, Blecher fiind cel care va scrie, la un moment dat, prefața la Catalogul expoziției de pictură al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Vânătorul puse vulpea pe masă și-i netezi părul. Spuse, vulpile nu se împușcă, vulpile cad în capcană. Părul și barba și perii de pe mâini erau roșii ca vulpea. Și obrajii, încă de pe atunci vulpea era vânătorul". Poetă, eseistă și prozatoare, membră din 1995 a Academiei Germane de Literatură și Poezie, autoare multipremiată a peste 20 de cărți, majoritatea în limba germană, Herta Müller practică o scriitură eliptică, fragmentară, dezasamblată, o scriitură a filamentelor întrerupte. Partitura sa nu suportă continuitatea timpului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască) este considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală. Licențiată în genetică și apoi în științe sociale la Universitatea din Moscova (unde locuiește din 1945), scriitoarea a fost distinsă cu Premiul Médicis pentru autori străini în 1996 pentru nuvela Soniecika (1992), la care ne vom
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a face cu critica literară. Pare, mai degrabă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
existență. O speculație care, să recunoaștem, împrumută, pe față, ceva din melodramatismul cărților analizate. Ipoteza nu rezistă totuși, fie și la simpla evaluare istoriografică. Cealaltă sorăautoare (în familia Brontë, au fost, în total, șase copii, iar, pe lîngă cele trei prozatoare consacrate, fratele mai mic, Branwell, a scris de asemenea literatură, dovedindu-se un poet înzestrat înainte de moartea lui prematură din cauza alcoolismului!), Anne, publică și ea, tot în 1847, un roman fulminant, Agnes Grey/Agnes Grey. Ulterior (în 1849), Anne Brontë
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
începuse, în literatura engleză, atît prin tipologiile ei romanești, cît și prin noțiunile sale critico-filozofice, prezentate în articole independente, cu măcar un deceniu mai devreme. Încă din 1929, în celebrul eseu A Room of One's Own/Un spațiu propriu, prozatoarea făcea o observație tulburătoare pentru civilizația europeană a acelui moment. Spunea ea că, în istoria culturală a Europei, nu există "o soră a lui Shakespeare" (un echivalent feminin al geniului autorului lui Hamlet adică), deoarece femeia de pe bătrînul continent (ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
episod. Ca și Lodge, Toibin explorează totodată sexualitatea reprimată a lui James (insistînd pe homoerotismul său prezumtiv sublimat, doar vag sugerat, e drept, la Lodge) și relația de camaraderie, frustrant erotizată, cu Constance Fenimore Woolson (nepoata lui James Fenimore Cooper, prozatoare la rîndul ei, cea care se sinucide la Veneția sub aparența unui accident -, producîndu-i lui Henry James grave sentimente de culpabilitate). Singura diferență structurală dintre cele două romane derivă dintr-o strategie de abordare: în timp ce David Lodge folosește episodul Guy
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
temei blocajului artistic și sondează aspecte adiacente din biografia lui Henry James, în intervalul nefast al celor douăzeci de ani. Unul dintre ele e prietenia cu George Du Maurier, ilustrator faimos, în epocă, al revistei Punch. Du Maurier (bunic al prozatoarei Daphne Du Maurier) și numeroasa lui familie constituie pentru celibatarul convins James mai ales în anii 1880 o oază de normalitate domestică. Henry își petrece alături de George, în primitoarea casă Du Maurier, populată de copii, toate după-amiezile de duminică, complăcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Sarah. Ellis unu nu are animale de casă, Ellis doi are un cîine, Victor. Ambii Ellis au studiat la colegii de arte liberale, numai că primul la Bennington, din Vermont (acolo unde s-a format și Donna Tartt, altă celebră prozatoare a Lumii Noi), iar al doilea la Camden. Ce se întîmplă aici, te întrebi imediat, în absența oricărei explicații din partea site-ului? Există gemenii Ellis, cu aceleași prenume și aceeași profesiune scriitoricească, ori ești victima unei farse ambigui? Deși mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
biografice nu implică, automat, și o varietate a nunațării psihologice. Iată că se poate întîmpla foarte bine ca fascinația existenței să întunece, uneori, senzaționalul operei. De ce zic o "biografie impresionantă"? Răspunsul vine din simpla enumerare a cîtorva episoade din viața prozatoarei. Născută în Iran (în 1919), într-o familie engleză, dar crescută în Rhodesia de Sud (o zonă a continentului negru care include Zimbabwe), educată în diverse școli catolice misionare, căsătorită și divorțată de două ori (cu trei copii din ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Lessing), personajele nu revelă mutații majore de identitate, așa cum ai aștepta de la un autor care s-a familiarizat, volens-nolens, cu subtilitățile mentaliste și comportamentale ale omului plasat în geogra fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii sale opere, prozatoarea rămîne ancorată în tema socială. Cînd, în interiorul filozofiei ei feministe, Lessing se interesează de femeia marginalizată de sistemul patriarhal, copleșită de "greutatea" subiectului, le trece cu vederea pe femeile marginalizate de sistemul patriarhal, care, cu multitudinea lor de trăiri emoționale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Aici nu vorbim, obligatoriu, de un "defect" al creației, ci mai degrabă de o curiozitate estetică, legată de incongruența dintre flexibilitatea existenței și inflexibilitatea perspectivei epice. Lucrul s-a văzut și în discursul de primire a Nobel-ului, ținut de prozatoare, în fața Academiei Suedeze, în 2007. El s-a intitulat On Not Winning of the Nobel Prize/ Despre necîștigarea Premiului Nobel și s-a focalizat pe caracterul discriminatoriu al înaltei distincții, discutînd limitările culturale, geografice, istorice și, mai ales de gen
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
78. 9 Idem, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 23. 10Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 11 Ana Blandiana, Scriitorul român între opoziție și rezistență, în "Revista 22", nr. 21 (1991), p. 54. 506 "Biografia și opera poetei, prozatoarei și eseistei Ana Blandiana (n. 25 martie 1942) comportă o cercetare amplă și profundă spre a identifica universul liric și epic al uneia dintre cele mai talentate scriitoare din literatura română". Cf. Nicolae Scurtu, Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
După propriile spuse, jurații Renaudot se cam învîrteau în jurul cozii, ezitînd între două valori sigure, Philippe Djan și Vassilis Alexakis, cînd Jean-Marie Le Clézio, atît de impregnat el însuși de alte culturi și îndeosebi de soarele african, a lansat numele prozatoarei rwandeze, care făcuse, de altfel, parte din prima selecție a juriului, dar nu fusese reținută pentru finală. Romanul încheie o trilogie inițiată în 2006 (Inyenzi ou les cafards, urmat de La femme aux pieds nus, 2008), în colecția "Continents noirs" a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
2004: 32) Ea conchide într-o notă de exaltare preromantică: "Cooperând, pasiunea și fantezia înalță sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu structură dialogică, On the Supernatural in Poetry (1826), unul dintre personaje, W(illoughton
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]