8,957 matches
-
paragraful final ar fi putut tot atât de bine aparține unui al patrulea episod pierdut sau rămas an schemă și că ar fi fost greșit adăugat de editor sau de transcriptorul textului, poate după o filă stinghera, cum sunt destule an Arhiva prozatorului. Caz an care nici nu s-ar mai ridică problema schimbării de sex a celui de-al doilea vizitator al Lenei Ceptureanu. E aici, ăn fapt, o dispută ăntre lectori convinși de aserțiunea lui Mateiu că nu scria primul cuvânt
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
concepției, ritmul domol al evocării, n-ar fi ieșit din formulă așa de personal realizată an Craii de Curtea-Veche." an schimb, ăn monografia să din 1981, Alexandru George opinează că ultimul român al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al prozatorului. Analiza să stăruie an special asupra constituției sufletești a lui Teodor Ruse, cu observația justă că misterul din ultimul episod - rămas, ăn credință să neterminat - este unul al situațiilor de toată ziua, al unui univers banal, deci, practic, un non-mister
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
n-ar fi un cusur, ținând seama că, pe un drum ce aveau să-l traseze, acesta era singurul material cert și imediat sesizabil. Evitarea simplei pastișe și oferta celei mai credibile versiuni au fost cu precădere avute an vedere. Prozator ănzestrat, Eugen Bălan a propus, ăn textul lui, soluționarea dispariției fără urmă a lui Gogu Nicolau, imaginând o ingenioasă intrigă ce pornește chiar de la femeia bănuita de conu Rache a ști ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Richard Pells), deconstructivisti (Barbara Johnson); schimbând criteriile, mai sunt prezenți an această carte-dialog universitari de origine română (Sorin Alexandrescu, Irina Grigorescu-Pană, Ștefan Stoenescu și Mihai Spăriosu, acesta din urmă prin intermediul unei cărți comentate de autoare), poeți (Alan Brownjohn, Seamus Heaney), prozatori (Paul Bailey). Au rămas an afara acestei rapide clasificări: Helen Vendler - preda poezie engleză și americană la Harvard, Helmut Bouheim și Claus Henning - ambii implicați an sistemul Consiliului Britanic și Graham Parkes - specialist an opera lui Nietzsche. Fiind vorba ansa
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
Cronicar D.P.R.-M.K. Acolo, la Chartres, Miron Kiropol e jurat literaturii române că unei religii, oficiind cu o hărnicie și un spor neegalat decât de Gh. Grigurcu, și așa se face că al ăntălnim frecvent, ăn calitate de poet, prozator, eseist și traducător an reviste literare din toată țara, de la București la Cluj și de la Iași la Oradea, cu pagini ăntotdeauna de citit, nu de sărit. Numărul dublu 7-8(113-114) al revistei orădene UNU e umplut an ăntregime de Miron
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
căreia i se face respirație artificială Memoriile lui Mihai Beniuc referitoare la perioada 1940-1975, dictate în 1975 unei dactilografe, apar abia acum, la douăzeci și patru de ani de la confecționarea lor și la unsprezece ani de la moartea autorului. Editorul lor entuziast este prozatorul și ziaristul Ion Cristoiu, care și-a făcut un program din publicarea la editură proprie a unor cărți cu caracter documentar. Cele aproximativ patru sute de pagini de amintiri ale lui Mihai Beniuc despre scriitorii în mijlocul cărora a trait că activist
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
poet nu l-a împiedicat să-și îndeplinească "sarcina de partid". Mulți alți scriitori sunt prezentați la fel de simplist. Ion Barbu apare că "un barbat impunător prin frumusețea să și nu totdeauna simpatic prin causticitatea să". Victor Papilian că "un bun prozator, despre care se știe mai puțin decât ar trebui să se știe". Ion Chinezu că "un om de mare gust și de o puternică pătrundere a fenomenului literar". G. Călinescu că "un om de care se temeau ceilalți, datorită temperamentului
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
de critică în anii maturității sale și aproape uitat după moarte. Înainte de război, Stancu a avut îndeosebi reputația unui ziarist bătăios, cu vederi de stînga, în ciuda faptului că era și poet, și încă unul remarcabil, si romancier. O dată cu Desculț, 1948, prozatorul este cel ce se impune atenției generale. Dintre numeroasele și inegalele sale scrieri de ficțiune sau memorialistice, două române (Ce mult te-am iubit și Șatra) au fost considerate cele mai originale. În ultimul sfert de veac, peste această operă
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
nervozitate se manifestă din partea unor comentatori actuali, cînd vine vorba despre producția marcată de servituțile comunismului. Ei se străduiesc fie a o trece sub tăcere, fie a o delimită în chip artificial (aci intervine insidioasa sintagma lansată de un mare prozator: "obsedantul deceniu", de parcă nu toți cei 45 de ani ai regimului comunist din România au cunoscut ingerințele, în diverse grade, ale partidului unic, atotstăpînitor), fie, în sfîrșit, a-i reduce nefastele semnificații, a o spală așa cum "se spală" banii murdări
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
în scenă propriu-zis literară, după 11 ani de absență. Despre cărțile amintite ale lui Breban și Tepeneag, cu excepția uneia, am avut prilejul să-mi spun părerea la apariție. Voi notă acum cateva impresii despre noul român al lui Augustin Buzura, prozatorul a cărui evoluție am urmărit-o de aproape, de-a lungul anilor, în cam tot ce a tipărit. Primii comentatori ai Recviemului pentru nebuni și bestii au întâmpinat cartea că pe un eveniment al literaturii din ultimii ani și al
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
a tipărit. Primii comentatori ai Recviemului pentru nebuni și bestii au întâmpinat cartea că pe un eveniment al literaturii din ultimii ani și al vieții noastre literare. Alex. Ștefănescu a vorbit, în cronică din "România literară", despre "revenirea spectaculoasă" a prozatorului, si la fel, în "Adevărul literar și artistic", tânărul critic Daniel Cristea-Enache: "aceasta recentă și spectaculoasă apariție editorială". Pentru Tudorel Urian, în "Cuvântul", cartea în discuție reprezintă o "revenire în forță" a lui Augustin Buzura. În parte aceste reacții se
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
artistic", tânărul critic Daniel Cristea-Enache: "aceasta recentă și spectaculoasă apariție editorială". Pentru Tudorel Urian, în "Cuvântul", cartea în discuție reprezintă o "revenire în forță" a lui Augustin Buzura. În parte aceste reacții se explică prin lungul interval lăsat neacoperit de prozator între cartea să anterioară (Drumul cenușii, 1988) și cartea de față. Cu toate impedimentele, Buzura izbutise, înainte de 1989, să fie prezent pe piată literară aproape ritmic, la 3-4 ani cu un nou român, ceea ce nu i s-a mai întâmplat
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
Buzura izbutise, înainte de 1989, să fie prezent pe piată literară aproape ritmic, la 3-4 ani cu un nou român, ceea ce nu i s-a mai întâmplat după ^89, cănd atâta vreme nu a mai dat nimic. Lungă tăcere a importantului prozator a intrigat, iar revenirea să "în forță" nu se putea să nu stârnească ecouri. Până la "revenire" s-a bătut însă multă moneda în legătură cu motivele absenței (retragerii?) lui Augustin Buzura din competiția literară post-decembristă. Unele lucruri care s-au spus despre
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
a fost ea scrisă înainte de 1989, condiții constrângătoare impuse de cenzură. Tocmai pentru că erau astfel, s-a spus, aceste condiții l-ar fi stimulat pe Buzura să scrie. Existența cenzurii l-ar fi incitat, l-ar fi provocat pe acest prozator la un efort, tenace și ingenios, de opunere la interdicții, cu efecte în latura creativă până la urmă binefăcătoare. Cenzură îl ținea în alertă, îl tensionă, îl mobiliza să scrie în așa fel încât să înșele controlul ideologic. Să-l însele
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
o febricitanta, cu o debordanta angajare în publicistica. La Buzura cred că este de văzut totuși și altceva decât numai efectul șocului schimbării de orizont, al contactului nepregătit cu o lume a scrisului în care nu a mai funcționat cenzură. Prozator realist interesat de procese și nu doar de surprinderea unor instantanee, urmăritor, în toate cărțile lui, al relației cu timpul istoric și al felului în care mecanismele istoriei îl manevrează pe omul comun, Buzura avea nevoie să ia o oarecare
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
spun, poate explicabil. Dar acest resentiment n-ar fi trebuit să nască vădita cecitate estetică. Cum de n-a vibrat marele Lovinescu la lectură primului român al scriitorului Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război? La 8 noiembrie 1930 prozatorul îl vizitează pe critic să afle opinii despre românul pe care i-l oferise cu dedicație. Criticul notează: "Am citit o sută de pagini: cugetările șunt de mare platitudine. El se crede ăpenseură a combate pe Kant (va scrie în
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
pe rînd sintezele și cursurile universitare, proiectele editoriale serioase (edițiile critice), programele școlare. În special, acest din urmă aspect a refuzul de a transmite tinerilor niște cunoștințe chiar și sumare asupra fecundei sale activități a a contribuit decisiv la marginalizarea prozatorului". Nu putem a nu-i dă, măcar parțial, dreptate universitarului clujean. Indiferent dacă G. Călinescu l-a tratat sau nu pe autorul Întunecării drept un potențial "rival", ni se pare limpede că "vorbim despre opera unuia dintre cei mai cultivați
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
din Aachen, cu acuarelele scriitorului, precum și albumul în care iconografia elimina textul scris, intitulat Obiecte găsite pentru necititori (prezentat în paginile "României literare" la data apariției lui) stau mărturie pentru talentul de desenator și ilustrator cu care a fost hărăzit prozatorul Grass. Fiecare din cele 100 de istorioare incluse în cronică acestui secol, este ilustrata cu cîte o acuarela. În atari condiții, "Secolul Günter Grass se transformă, din perspectiva editorială, într-o aventură costisitoare, motiv pentru care Gerhard Steidl, inventivul director
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
care întrebau de unde îmi pot cumpărara cartea). Lasă că blogul e citit și în străinătate...” Poziția unui poet de talia lui Liviu Ioan Stoiciu care apără revistele literare și le înțelege importanța nu ne miră. Ne miră însă că un prozator atât de rafinat ca Agopian, impus nu de marele public, ci de lectura subtilă a criticilor, a inițiaților, renunță atât de ușor la această instanță de validare, de stabilire a scării de valori în literatură și se lasă sedus de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2480_a_3805]
-
mai întâi pentru ei înșiși. Definiția e caracteristică și pentru Adrian Buz, care scrie un roman curajos despre 1989, lăsând impresia acumulării unui limbaj încheiat în urma unei elaborări minuțioase. Numai că Buz preferă, spre deosebire de Suceavă, un discurs pliat pe modelul prozatorilor americani. Rezultă un roman frescă ce prezintă toate locurile comune ale lui 1989. Autorul narator din 1989 privește în urmă, după 25 de ani, și reface istoria unei națiuni prin experiența personală de proaspăt încorporat. Utilizând cu precădere fluxul memoriei
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
gage, care e Valentin Dumnea, ci așa-numitul (și bine numitul) „duh al povestirii”. De altfel, apariția aceasta cumva spectrală n-ar trebui să constituie neapărat o surpriză pentru cine s-a mai întâlnit cu Gabriel Chifu în ipostază de prozator. Într-un anume fel, ea e disimulată peste tot în romanele lui, concepute în virtutea unei solide credințe în puterea de iradiere a basmului. (De altfel, scriitorul a și glosat pe marginea acestei idei, inclusiv la un relativ recent Colovciu al
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
când ne uităm la un meci de fotbal și ținem cu o echipă anume, când intrăm în polemici sub „steagul” câte unei idei fără de care, simțim, n-am mai putea nici să respirăm... Sunt, spuneam, chestiuni aproape banale. Dar câtor prozatori acest „banal” nu le alunecă printre degete, absorbiți fiind să găsească rețete nemaipracticate de nimeni? Gabriel Chifu are curajul să atace tocmai această zonă, care ține de „condiția de a fi”, și nu de „condiția de a scrie”. Și n-
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
cu Războiul Mondial și sfârșesc odată cu căderea comunismului). Suprapunerea acestor două etaje tematice nu este nici pe departe lucru ușor. Orice exces poate compromite întreaga construcție. Lui Gabriel Chifu îi reușește. Iar reușita lui aș echivalao cu aceea a unui prozator european contemporan, Bernhard Schlink, cel din . Ca și la Gabriel Chifu, avem acolo un tandem de mari teme ale imaginarului colectiv. Prima e aceea a „tatălui rătăcitor”, pe care o știm prea bine din Odiseea lui Homer. Aceasta ține de
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
maiorescian a stat la baza celebrității sale timpurii. Fără a rupe complet cu colegii săi din tinerețe (Antero de Quental, Oliveira Martins, Teófilo Braga), Eça se va detașa treptat de estetica și de politica Cenaclului, pe măsură ce reputația sa de mare prozator se va instaura. Caragiale se va purta ceva mai puțin delicat cu grupul care îi făurise notorietatea, oferindu-i și rîvnitul post de director al Teatrului Național: va pleca de la Junimea trîntind ușa și va rupe relațiile cu Titu Maiorescu
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să coexiste cu cea mai elaborată și mai artistă proză. Flaubert ajunsese incontestabil maestrul celor doi. Nu sub forma influenței directe, ci a modului de
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]