1,028 matches
-
cum că războiul îl transforma pe fiecare soldat într-un criminal mă pătrunsese, ca o spaimă, din cap până-n picioare. Bătrânul domn a chicotit pentru sine și i-a transmis experiența mea de cititor tânăr, într-o engleză cu accent prusac, iubirii sale târzii, fostei stele a cinematografului mut Pauline Goddard, care fusese a nu știu câta soție a lui Charlie Chaplin. Pe urmă și-a lăudat câteva dintre antichități, printre care niște vaze chinezești și Madone cioplite în lemn. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de luptă. Abia când tancul dușman, căruia curând i-au urmat altele, s-a pus în mișcare, am început din nou să mă târăsc înainte, până când pinii tineri au lăsat loc pădurii adulte, plantată în șiruri drepte, așadar în ordine prusacă. Nu - înapoi, unde nu ar fi fost de găsit decât cadavre, nu mă trăgea ața; în plus, licărirea slabă a farurilor și zgomotul de motoare pe de drumul de pădure confirmau înaintarea dușmanului. Tot mai adânc eram aruncat în pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi asiste pe germani în campania lor disperată de corsari moderni. Călugărul și armata lui de oceanieni visători și cruzi este aliatul pe care Germania imperială îl cultivă. Locotenentul de corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-și uniforma, coborând, deliberat la stadiul de pirat ce colindă mările sudului. Companion sanguinar și rebel îi este infatigabilul Rasputin. De departe, de pe o punte măturată de valuri, tragedia corneliană a acestui gentleman este contemplată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
relație echivocă, până la capăt. Căutător al galionului pierdut și al comorii sale de dincolo de orice închipuire, Corto redescoperă ambiguitatea Marelui Război în a cărui țesătură este implicată și compania financiară ghidată de Bouche Dorée și de Morgana. Apariția unui ofițer prusac la curtea din Itapoa o anticipează pe aceea, nu mai puțin impresionantă, a vasului-corsar german ce face ravagii în Atlantic cu cursele sale fantomă. Ca și în La ballade de la mer sallée, istoria face ca granițele să devină imposibil de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
născuse odată cu secolul În orașul Barcelona, iar acum trăia la Paris, scria În limba franceză și profesa ca pianist de noapte Într-un local de moravuri ușoare. Textul de pe supracopertă, pompos și cariat, după gustul epocii, proclama pe un ton prusac cum că aceea era prima operă a unei valori uluitoare, un talent proteic și ilustru, promisiune de viitor pentru literele europene, fără asemuire În lumea celor vii. În orice caz, rezumatul transcris În continuare lăsa să se Înțeleagă că povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fusese cândva sala de așteptare, am tras zgomotos de cocoșul Mauserului, pentru a da de știre oricui m-ar fi așteptat că sunt înarmat. În tăcerea stranie, plină de ecouri, acest zgomot răsună mai tare decât o șarjă a cavaleriei prusace. — N-o să ai nevoie de ăla, zise o voce de deasupra mea, din galeria de la etaj. — Nu contează, îl mai țin puțin așa la îndemână, că s-ar putea să fie șobolani pe aici. Bărbatul râse batjocoritor: — Șobolanii au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de interogatoriu. M-am ridicat, slăbindu-mi gulerul de la cămașă, și m-am îndepărtat de pata de lumină solară care strălucea prin fereastră. Era o zi caniculară. Mult prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din vechea cavalerie prusacă. Gottfried Bautz, arestat mai devreme în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce părere ai, l-am întrebat, și ele trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Rezidenților de la Alex poate să dea adresa oricărui rezident berlinez la prețul de 50 de pfenigi. Oamenii își închipuie că această lege o fi parte a Forțelor de Intervenție Naziste, dar adevărul e că ea există de ceva vreme. Poliția prusacă a fost întotdeauna foarte eficientă. Biroul meu era la câteva uși de Biroul de Registratură din Camera 350, ceea ce însemna că întotdeauna pe coridor era zgomot, iar asta mă obliga să-mi țin ușa închisă. Fără îndoială, acesta era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
catedrală e o sală de conferințe. Școala lui Himmler era în realitate un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta de pază a castelului de pe latura estică. Pentru o clipă, furtuna aprinse tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de femei de vis, dar Antonia avuse, totdeauna, mister. Sau așa i se părea lui Thomas, tot gîndindu-se la stepele despre care povestea Rusoaica, la pădurile de mesteceni albi, la conții slavi, din care aceasta cobora. Ori la cealaltă descendență, prusacă: de acolo, peste timp, venea, poate, dorința, trecătoare, de ordine a lui Thomas; de acolo, pornirea de a filozofa, chiar dacă morbid, de la o vreme, a bunicii. Antonia configurase, dacă nu În rațiunea lui Thomas, atunci În subconștientul lui, o femeie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi fost datorită sângelui său rece și obișnuinței, Brummell nu putea face totuși nimic Împotriva hazardului, care avea să-i frângă fericirea unei vieți Întregi prin sărăcia ultimelor sale zile. În 1814, străinii ajunși la Londra, ofițeri ruși și prusaci din armata lui Alexandru și Blücher, au Întețit nebunia jocului printre englezi. Pentru Brummell, acesta a fost momentul teribil al dezastrului. Exista În gloria și poziția pe care le dobândise ceva aleatoriu, datorită căruia și una, și cealaltă aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe moșia de lângă Volga a soției lui, În apropiere de Saratov. Era nepotul lui Wilhelm Carl, baron von Korff (1739-1799) și al Eleonorei Margarethe, baroneasă von der Osten-Sacken (1731-1786), și fiul lui Nicolaus von Korff (m. 1812), maior În armata prusacă și al Antoanettei Theodora Graun (m. 1859), nepoata compozitorului Carl Heinrich Graun. Mama Antoanettei, Elisabeth, născută Fischer (n. 1760), era fiica reginei, născută Hartung (1732-1805), fiica lui Johann Heinrich Hartung (1699-1765), patronul unei renumite edituri din Königsberg. Elisabeth era considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
până la mine, În Berlinul răsunând de Heil Hitler, În 1936, când moștenirea familiei Graun, constând În esență dintr-o colecție de frumoase tabachere pentru prizat și alte fleacuri prețioase, a căror valoare - după ce trecuse prin numeroase avataruri În băncile statului prusac - se redusese la suma de 43.000 de mărci ale Reich-ului (aproximativ 10.000 de dolari), a fost Împărțită Între urmașii economului compozitor, clanurile von Korff, von Wissmann și Nabokov (o a patra ramură, conții Asinari di San Marzano, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să se comporte ca atare față de Patricia, pentru a nu stârni gelozia patronului. De multe ori, prin fața acestuia, se deplasa într-un pas de balet desuet, eventual cu un morcov sau pătrunjel în mână, fredonând câte un cazacioc, un marș prusac, o canțonetă italiană cunoscută sau un început de melodie extrasă, nu întâmplător, dintr-o operă celebră, pe care o interpreta cu minunata ei voce de soprană trecută pe linia moartă. La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două provincii. În timpul domniei lui Cuza au fost introduse reforme importante menite să amelioreze starea țăranilor. Domnitorul a fost răsturnat în 1866 și drept conducător al țării a fost ales Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, membru al ramurii catolice a familiei regale prusace. Prin anii șaizeci deci, eforturile naționale ale sîrbilor, grecilor și românilor înregistraseră în mare măsură succesele scontate. Luaseră ființă o Grecie independentă, o Serbie și o Românie autonome. Pe lîngă aceasta, în zona muntoasă din vestul Balcanilor exista, condus de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Rezultatul: Teirich a fost imediat rechemat în Austria. S-au ivit însă cazuri mult mai grave, care întăresc cele mai sus afirmate. În această privință, sunt cât se poate de edificatoare manevrele austriece în jurul privilegiului acordat, pentru înființarea unei bănci, prusacului Nulandt, directorului băncii din Dessau. Consulul Prusiei, întâmpinând mari piedici în acțiunea de sprijinire a compatriotului său, a cerut telegrafic instrucțiuni la Berlin. Austriecii, stăpâni pe telegraf, au întârziat cu două ore transmiterea telegramei, timp suficient pentru ca o contrapropunere austriacă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Carol nu vrea să audă vorbindu-se de planuri fără rezultat. Acești domni lasă prințului un mare număr de cărți și de fotografii destinate unei mai bune cunoașteri a viitorului său Principat". Aventura începe cu o călătorie clandestină. Carol, ofițer prusac, urmează să traverseze Austria deghizat în negustor. Sosit la Baziaș, punctul terminus al căilor ferate ale statului austriac, el se îmbarcă pe un vapor care îl duce de la Orșova la Turnu-Severin. Povestea începuturilor domniei sale a dat naștere unei abundente literaturi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
departe, recunoscînd o instalare dinastică. Ereditatea tronului confirmă unirea și slăbește considerabil mijloacele de acțiune ale marilor familii. În ceea ce privește punerea în scenă a învestiturii de la Constantinopol, așa cum a fost văzută de secretarul lui Carol, aceasta exprimă distanța luată de prințul prusac față de un ritual pe care el îl trăiește ca pe un spectacol, iar nu ca pe un angajament. În dimineața zilei de 12 octombrie 1866, "iahtul prințului pătrunde în Bosfor. Prințul este încîntat de peisajul magnific ce se oferă privirilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aceste progrese, el își păstrează toată popularitatea și națiunea nu se poate crampona de nerealizările lui mai mult decît de ale ei însăși". Problema popularității regelui este foarte mult dezbătută: majoritatea observatorilor regretă răceala personajului, asprimea comportamentului său de militar prusac, austeritatea sa. Se regretă faptul că nu are moravuri de mare senior generos și magnific, că ținuta sa nu amintește cu nimic pe aceea a boierilor din timpurile trecute... La palat, lumea se plictisește, iar melancolia cuplului regal contrastează cu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România intră în secret în sistemul Triplei Alianțe, alături de Viena și Berlin. Dependență? Fără îndoială, dar se poate vorbi de dependență cînd e vorba de legături de familie? Prezența lui Carol conferă un fel de respectabilitate României, stilul de austeritate prusacă îndepărtează resturile de orientalism într-o epocă în care Orientul este perceput ca un spațiu de decadență, bun pentru expansiunea colonială și misiunea civilizatoare europeană. Jubileul din 1891 (zece ani de domnie) este un test de credibilitate pentru regalitate. Tonul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
refuză. În 1878, Bismarck realizează legătura dintre problema evreiască și afacerea căilor ferate. El vrea ca, negociind cu Bucureștiul recunoașterea independenței, cu respectarea articolului 44 al Tratatului de la Berlin care mijlocea re-cumpărarea căilor ferate de către români, să salveze pe deținătorii prusaci ce au subscris și să devină protectorul evreilor români în schimbul celui mai mare profit de pe urma influenței germane în România. El notează pe 27 februarie 1879: "Mă sinchisesc de români ca de paharul meu cînd este gol. Independența românească nu are
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
simpaticul garibaldian Candiano Popescu, este, la 1870, președinte de republică în Ploiești. Căci anii dintre 1866 și 1871 sunt cei în care frustrarea liberalilor radicali alimentează în toarcerea la fantasmele anului 1848. Din întruchipare a modernizării, prințul străin devine spionul prusac ce plănuiește României un viitor de colonie germană. Liberalismul românesc este, la 1866-1870, și un rezervor din care se alimentează antisemitismul local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni miștilor este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lui Hitler în felul următor: existau, pe de o parte, "imaginile lipsei de unitate (con)centrate asupra parlamentului" habsburg, "stat al naționalităților", cum îl numea Hitler; pe de altă parte, însă, Hitler prezintă imaginea vindecătoare a unității, inspirată de Reich-ul prusac, al cărei centru este chiar "Viena "populară""431. Cu toate că, inițial, Hitler atacase orice tip de mișcare "populară" (folkish, în limba engleză), ulterior, observă Burke, conducătorul fascist și-a dat seama, în mod corect, de faptul că nu are decât de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
său... Originea acestei povestiri trebuie căutată într-un capitol al unui roman mediocru, publicat la Berlin în 1868, sub titlul Biarritz și semnat cu pseudonimul Șir John Retcliffe (în realitate, e vorba de un funcționar concediat din serviciile de poștă prusace, care se numea Goedsche). După ce a apărat în diverse publicații din Europa de Est, episodul, desprins din contextul romanului, ajunge la publicul francez în anii de după 1880. Un număr din "Contemporani" din iulie 1881 prezintă scena cimitirului evreiesc din Praga drept un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
centralizat o națiune pe măsură. Dacă în pragul anilor 1700, Prusia era considerată "un stat fără națiune", Frederic Wilhelm I a încercat să soluționeze această problemă prin intermediul educației, a cărei misiune trasată i-a fost aceea de a înzestra statul prusac cu o națiune (Ramirez și Boli, 1987, p. 4). Deși a rămas fără prea mari efecte în realitatea concretă, legislația educațională prusacă simbolizează începutul unei noi epoci în istoria învățământului, una în care statul își asumă din ce în ce mai multe responsabilități cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]