1,192 matches
-
și îndeosebi evoluționismul pe care Paulescu, la timpul său, le eticheta fără echivoc ca fiind antiștiințifice, cerând efectiv scoaterea lor din știință. În același cadru se înscrie și problematica instinctelor individuale și sociale pe care, oricât s-au străduit teoriile psihanalitice, ethologiste, pavloviste sau motivaționale, de la Sigmund Freud până la Abraham Measlow, nu au reușit în demersul lor de a le scoate din arealul științific, pentru simplul motiv că orice abordare umană trebuie să plece de la fenomenele bazale ale existenței sale, care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o cuceri la infinit, conservând astfel un mister mereu promis, dar niciodată revelat. Altfel spus, „Adela este o carte a recitirii îndrăgostite. Iar Emil Codrescu, omul unei singure «cărți»“. Infirmând cu autoritate tezele de influență mai mult sau mai puțin psihanalitică după care Emil Codrescu, amantul indecis de la Bălțătești, ar fi un fetișist, un dezamăgit schopenhauerian sau, Doamne ferește, un complexat oedipian, Patraș avansează teza că doctorul e un senzual al imaginației care „ar fi bine primit între libertini“. În loc să gonească, donjuanesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cronologic vorbind (în ultimii 15 ani, lui Weyergans i s-au publicat în total 9 romane, doar două fiind traduse în românește), acest roman e scris înaintea lui Trei zile cu mama - asta ca să invoc circumstanțele atenuante. Iar perspectiva e psihanalitică și zeflemitor-inteligentă, fiindcă Weyergans își ironizează, în același timp, propria manieră. Psihanaliză și ironie care - curat franțuzesc - îmbracă un alt corp și în celălalt roman. V-am zăpăcit? Ei bine, cam asta așterne pe hârtie și Weyergans, o zăpăceală ordonată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
primite de la preot. Stăpânii de bloguri își sunt propriii preoți; uneori, comentariile vizitatorilor lor au oarecare funcție punitivă, de sancționare ori alinare, dar nu mai mult de atât. Nu în ultimul rând, apoi, lumea blogurilor alcătuiește o uriașă, încăpătoare canapea psihanalitică. Jurnalele de pe bloguri sunt în cele mai multe cazuri fie defulări, fie refulări cu urmări destul de vizibile. Stăpânii de bloguri se descarcă de frustrări, neputințe, fragilități, își rostesc durerile și imperfecțiunile; sau, dimpotrivă, le camuflează pe toate acestea, le neagă, le travestesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
neputințe, fragilități, își rostesc durerile și imperfecțiunile; sau, dimpotrivă, le camuflează pe toate acestea, le neagă, le travestesc; uneori, totuși, să nu exagerez, stăpânii de bloguri își expun și bucuriile, plăcerile, împlinirile. Aceste tendințe, toate împreună, carnavalescul, confesionalul și canapeaua psihanalitică din imperiul deja molipsitor și drogadict al blogurilor (BlogNeverLand) depinde de două tipuri de făpturi: de exhibiționiști și de voyeuri. Și, indiferent că ne convine sau nu, într-un fel sau altul fiecare din noi trebuie să opteze pentru unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
profesoară care recomandă întocmirea fișelor de lectură, cu tot cu rezumat și caracterizarea personajelor, chiar și la romane existențialiste. Adică: „Meursault era înalt, avea ochii albaștri și mergea puțin într-o parte“. Sau cum?). Romanele lui Camus nu au nevoie de lecturi psihanalitice, la fel ca, după părerea mea, majoritatea romanelor scrise vreodată. Ele trebuie privite în raport cu celelalte texte ale lui Camus, nu cu diverse întâmplări ale vieții. „Scriitorul, nu omul!“, cât de veche e recomandarea asta și cât de greu se face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Nicu, sigur nu m-aș fi apucat de lucru. Dacă lipsa creează organul, trecerea chitarei prin mâinile mele poate să fi generat nevoia de-a mângâia rotunjimi feminine, fără să-mi smulgă cineva obiectul plăcerii. Cazuistică demnă de-o disertație psihanalitică! Să-mi fie cumpărată o chitară, așa cum peste ani aveam să-i cumpăr eu (degeaba) fiului meu, era exclus. Tata avea intenții educative precise, și nu ezita să le aplice folosind o curea îngustă, secționată dintr-un cauciuc de bandă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de obrazul Fridei sau în orice caz o secondează în psihicul ei contorsionat. Nu este o maimuță înțeleaptă, dar nu este nici maimuța diavolului, simbolismul ei rămâne încifrat, ca și mustața ierboasă a Fridei. Poate va fi fiind o maimuță psihanalitică, știu și eu! Mai departe, freudienii să tălmăcească! Enticlopedia Encarta Ai fi putut? Luiza Vasiliu Săptămână trecută, Nicolae Balotă a ținut la Cluj o conferință (mai degrabă confesiuneă în fața unui public restrâns și tânăr. Despre anii de studenție, perioada de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
despre fundamentele psihologice ale războiului. Foarte mult timp războiul a fost considerat, explicit sau implicit, o manifestare a instinctului agresiv al omului și foarte asemănător cu celelalte manifestări ale violenței umane. Această concepție a fost pe deplin acreditată de teoria psihanalitică. În lucrările de după cel de-al Doilea Război Mondial Freud a atribuit un loc important comportamentelor agresive din perspectiva funcționării lor psihologice (Freud, 1896/ 1963). Și chiar dacă recunoștea existența unor diferențe majore între război și celelalte forme de agresiune și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
loc important comportamentelor agresive din perspectiva funcționării lor psihologice (Freud, 1896/ 1963). Și chiar dacă recunoștea existența unor diferențe majore între război și celelalte forme de agresiune și violență, Freud avea sentimentul că nu toate războaiele pot fi condamnate. Primele reflecții psihanalitice despre război explică toate manifestările acestuia în termeni de pulsiuni agresive individuale specifice ființei umane. Analiștii contemporani examinează rolul altor variabile în analiza bazelor psihologice ale războiului (Tetlock, Husbands, Jervis, Stern și Tilly, 1989 citat de Hinde, 2001). Încercând să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
individ este furios, ar fi de preferat, de exemplu, ca el să agreseze pentru a se împiedica astfel acumularea de energie negativă ce ar putea exploda într-un final din lipsă de control. Această credință se bazează pe o noțiune psihanalitică denumită catharsis (Freud, 1933). După ce a fost mult simplificată, noțiunea a fost acceptată în cultura generală. Ideea fundamentală a noțiunii de catharsis se referă la faptul că epuizarea energiei negative prin acte destructive moderate îi permite individului să se simtă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
libere 172 timpului de reacție 170 Percepția 11 relațiilor interpersonale 20 sinelui 20, 199 Personalitate 96, 208, 234 trăsături de 183 agresivă 28-34 antisocială 30 ostilă 30 iritabilitate 30 susceptibilitate emoțională 31, 32 exteriorizare-înfrânare 31 Perspectivă evoluționistă 22, 121, 132 psihanalitică 181, 222 sociobiologică 131 Pornografie 68 Păpușă care suferă 164-165 Putere 138 dezechilibrată 214 coercitivă 183, 235 Prejudecată 59 Privare 53, 54 Proces biologic 99-107 cognitiv 32 de dezangajare 182, 186 de învățare 30, 191 de prelucrare a informațiilor / a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
nouă și surprinzătoare provocare pentru creștinism. De ceva timp, Madonna a devenit expertă în Kabbală. Teologul Bernhard Alberer (citat de Traian Danciu în Evenimentul Zilei) a scris o carte pe această temă: Madonna și religia. Aici este lecturată în cheie psihanalitică nefericita copilărie a Madonnei. La 5 ani viitoarea vedetă este traumatizată de moartea mamei, apoi urmează școala unei mănăstiri unde predau călugărițe. Visul ratat al Madonnei a fost acela de a deveni călugăriță. Despărțirea de creștinism a fost însă radicală
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
decât iarba proaspătă din ogor plouat”(Ivanca, p. 318). Deși Daria și Ivanca nu au constituit o culme a creației blagiene , ele rămân reprezentative pentru modul în care realizează componenta thanatică a poeticii apei. în Daria există o bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai cu seamă atenția, prin dubla ei semnificație: imaginea peștelui, a „pescuțului de argint” din nările înecatului, simbol al încastrării, (Durand), al Vieții și al Morții, totodată. Toposul vârtejului, al apelor tulburi, întregește semantismul acvatic nefast
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei din perspectiva prezentă, inocent-conștientă, a evocării. Autenticitatea fermecătoare și profundă totodată a Autobiografiei provine din „colaborarea“ armonioasă dintre copil și adult, ambii la fel de candizi, chiar dacă la ultimul e activă o rafinată conștiință psihanalitică (cu semnale și în diverse interpretări ale criticului). Avem de a face, cu alte cuvinte, cu un proces firesc, spontan, natural de autopsihanalizare, căci „acum, la bătrânețe, retrăind propria mea viață, condeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luând-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua în posesie prin intermediul unei mărturisiri fără limite, în care se combină spovedania catolică cu dicteul psihanalitic. Întâmplător sau nu, scriitorul s-a apropiat, la maturitate, de catolicism (cerând chiar să fie înmormântat cu preot catolic), iar în psihanaliză a fost un cunoscător avizat. În fine, e momentul să ne întrebăm și ce semnificație conține sintagma „straja
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sensul acesta, luându-mă după dicționarele de simboluri ce sintetizează sugestiile jungiene, a te lupta cu dragonul înseamnă a lua cunoștință de propriile impulsuri inconștiente, controlându-le și devenind, din acel moment, adult cu adevărat. Descoperim astfel o dublă intenționalitate psihanalitică a Autobiografiei. Cum am mai spus, în ultimul său an de viață, I. Negoițescu nu mai voia decât să și scrie și să-și încheie spovedania. Ea avea, pentru el, în momentul respectiv, o importanță capitală, poate și din cauza unor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii grupului, e menționat "structuralistul psihanalitic Jacques Lacan", care explicase cum că "gândesc unde nu exist și prin urmare exist unde nu gândesc". Ne aflăm în fața unei schimbări care poate anula gândirea. Ultimul țel, acela de a "greși creator" a fost atins, iar Bradbury se declară
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce îi trecea prin minte, povestea întâmplări de-a valma, relatări din care experimentatorul putea să desprindă ușor evenimentele cu încărcătură emoțională de cele cărora aceasta le lipsea. În acest fel s-a născut metoda asociațiilor libere, fundamentală în cunoașterea psihanalitică, aplicată cu scop investigativ de a-l face pe subiect să relateze tot ce-i trece prin minte, de la lucrurile cele mai nevinovate și până la cele mai scabroase și psihoterapeutice. În acord cu aceasta, Freud le-a cerut subiecților să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
tulburărilor de comportament. Firește, încercarea sa a întâmpinat rezistență și a trebuit să fie mereu remaniată. La începutul secolului al XX-lea, Freud avea toate motivele să se simtă singur în inițiativa sa de înființare și dezvoltare a unei perspective psihanalitice asupra vieții psihice, de explicare în acest fel a tulburărilor de comportament. Așa se explică bucuria pe care a avut-o când a primit vestea că psihiatrul Paul Eugen Bleuler (1857-1939) din Zurich cel care a descris schizofrenia și asistentul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sărbătoarea Paștelui anului următor, 1908, an de reunire a prietenilor psihanalizei la un congres la Salzburg. A fost ocazia cu care aceștia au decis să organizeze cu regularitate asemenea întâlniri. Atunci s-a decis asupra înființării unei reviste de specialitate psihanalitică, căreia i s-a dat denumirea de Anuar de cercetări psihologice și psihopatologice, o revistă care să fie condusă de Freud și Bleuler, al cărei redactor șef s-a decis să fie Jung. Doi ani mai târziu după evenimentul menționat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu necesitate încadrată de cea individuală a lui Adler și de cea analitică a lui Jung. În anul 1923, Freud publică eseul său cu titlul Eul și Supraeul, care stă dovadă a turnurii care a avut loc în teoria sa psihanalitică. Aici el a formulat "principiul plăcerii", esențial pentru motivarea și pentru dinamizarea comportamentului, un principiu aflat în opoziție cu "principiul realității", cel care impune comportamentului ordinea rațională din societate. Pe de altă parte, el mai formulează aici problema efectelor "compulsive
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
găsește o singură scuză, aceea de debut a inițiativei sale, de a investiga o problemă psihică, de tulburare a personalității umane, dusă la îndeplinire din perspectivă medicală, cu metodele neurologiei, cu cele cu care se pot completa dintr-o perspectivă psihanalitică. Ei i se mai poate adăuga însă și o altă scuză, a dramei umane pe care, în general o reprezintă maladiile mentale, pentru ameliorarea cărora nici un sacrificiu nu este prea mare. Pe de altă parte, gravitatea și diversitatea acestor maladii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
O situație care făcea tot mai dificilă trasarea liniei de demarcare între comportamentul normal și anormal, între sănătatea și maladia mentală, între diferitele grade de tulburări deviante de comportare a ceea ce poate deveni sau nu obiect de investigație și tratare psihanalitică, de efectuat în cabinet, în spital sau la domiciliu, individual sau în grup, etc. Această realitate a vieții cotidiene obligă la deschidere crescută și la un înalt spirit critic față de remanierile aduse de Freud teoriei sale a psihanalizei. Este vorba
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihanalizei deschisă de Freud, fără să susțină însă importanța centrală acordată sexualității. A fost motivul principal al dizidenței sale. Prima lucrare, Adler o publică în 1907, cu titlul Inferioritatea organică și răsunetul său psihic. Aici el își declară deja orientarea psihanalitică diferită, o psihanaliză centrată pe individ. În timp ce Freud era centrat pe rolul sexualității în etiologia bolilor nervoase, Adler a considerat că această importanță o are un instinct diferit, al dominării, al "eu"-lui, aflat într-un câmp deschis de rivalități
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]